ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 16/F/CC din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 28/F din 06 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, formulată de condamnatul I.I.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că printre cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 453 C. proc. pen. nu este inclus și cel invocat de către condamnatul I.I., respectiv acela care vizează necomiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. În acest sens, s-a arătat că aspectul respectiv a fost verificat cu ocazia pronunțării sentinței penale nr. 28/F din 6 martie 2012, a Curții de Apel Pitești, a cărei revizuire s-a solicitat, iar pe baza probelor adnrinistrate în acea cauză s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că revizuientul I.I., în perioada martie - aprilie 2008, a intermediat oferirea și remiterea efectivă de către N.F., coinculpatului S.F.M. a sumei totale de 3.700 euro, în condițiile în care acesta din urmă s-a prevalat de o influență reală asupra funcționarilor din cadrul Serviciului Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Argeș, în scopul facilitării promovării examenului și obținerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul N.F., fapta sa fiind încadrată în infracțiunea de complicitate la trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 C. pen. anterior, art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000.
În
această situație instanța de fond a constatat că I.I. nu a invocat vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute în textul de lege precitat, astfel că cererea sa a fost considerată inadmisibilă și respinsă ca atare în temeiul dispozițiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul I.I.,
care, reiterând susținerile din fața instanței de fond, a criticat-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire ca inadmisibilă, precizând, totodată, că este întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Examinând calea de atac promovată de revizuientul condamnat I.I., atât din prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.
Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar, potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen.; c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.
Potrivit alin. (5) al art. menționat, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Verificând calea de atac promovată de condamnat, se constată că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de lege, de către una din părțile din cauză, însă, în fața instanței de fond, deși i s-a adus la cunoștință prin adresa aflată la dosarul de fond că are obligația de a-și completa cererea cu arătarea cazului de revizuire invocat precum și a mijloacelor de probă în dovedirea susținerilor sale și de a depune copii certificate de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească în proces, revizuientul nu s-a conformat în totalitate dispoziției judecătorului. Astfel, abia în calea de atac a apelului, cu ocazia dezbaterilor și la solicitarea expresă a completului de judecată, apelantul, prin apărător din oficiu, a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen., reiterând susținerile din fața instanței de fond în sensul că o persoană cu același nume ca al său se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, făcând și anumite referiri cu privire la denunțător.
Mai mult, nici în fața instanței de apel și nici prin înscrisul aflat la dosarul de fond, revizuientul nu a indicat expres mijloacele de probă în dovedirea susținerilor sale și nu a depus la dosar copii certificate de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească, făcând doar referiri la modul general cu privire la un certificat de cazier judiciar și niște hotărâri ale Tribunalului Focșani.
Ca atare, Înalta Curte constată că nu au fost respectate cerințele impuse de dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. b) și f) C. proc. pen.
Pe de altă parte, analizând motivele invocate de revizuient în cererea introductivă de instanță și reiterate în calea de atac, Înalta Curte constată că susținerile acestuia în sensul că s-a făcut o confuzie de nume, el nefiind autorul faptei pentru care a fost condamnat, precum și cele privitoare la denunțător, nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât aceste prevederi legale vizează situația în care faptele sau împrejurările învederate de apelant nu au fost cunoscute la momentul soluționării cauzei, fiind descoperite ulterior și având aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Or, însăși revizuientul, în înscrisul aflat la dosarul de fond, arată că înscrisurile menționate, respectiv hotărârile judecătorești la care s-a referit în mod vag ca și mijloace de probă au fost depuse la dosar încă din cursul anului 2011.
Așa fiind, se constată că înscrisurile de care s-a făcut vorbire au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către Curtea de Apel Pitești și apoi de instanța de control judiciar, care, analizându-le în contextul probator al dosarului, a stabilit cu autoritate de lucru judecat asupra vinovăției condamnatului, reținând că numitul I.I., în perioada martie - aprilie 2008, a intermediat oferirea și remiterea efectivă de către N.F., coinculpatului S.F.M. a sumei totale de 3.700 euro, în condițiile în care acesta din urmă s-a prevalat de o influență reală asupra funcționarilor din cadrul Serviciului Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Argeș, în scopul facilitării promovării examenului și obținerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul N.F., fapta sa fiind încadrată în infracțiunea de complicitate la trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 C. pen. anterior, art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000.
Totodată, se constată că susținerile condamnatului nu se pot încadra în nici un alt caz de revizuire, revizuentul neinvocând temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale. Așadar, nu au fost respectate nici cerințele impuse de dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. c) și e) C. proc. pen.
Ca atare, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul I.I.
Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul I.I. împotriva sentinței penale nr. 16/F/CC din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON,
reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul I.I. împotriva sentinței penale nr. 16/F/CC din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 2 octombrie 2014.