ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3142/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 82 de la 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 740/54/2010 a fost respinsă plângerea formulată de petentul D.M. împotriva Ordonanței nr. 1118/P/2009 dată la dată de 18 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul T.G.D. A fost obligat petentul la 10 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Ordonanța nr. 1118/P/2009 dată la data de 18 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a), art. 38, art. 45 alin. (1) raportat la art. 42 C. proc.

pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.G.D. - comisar-șef în cadru I.P.J. Gorj S.P.R., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.; disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări față de numitul F.C., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. La data de 2 decembrie 2009, petentul D.M. a formulat plângere, prin care a sesizat faptul că, în ziua respectivă, prezentându-se la S.P.R. Gorj pentru ca lucrătorii de poliție să pună în executare Rezoluția nr. 5503/VIII/1/2009 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, prin care se dispusese prelungirea dreptului său de circulație provizorie pe o perioadă de 30 zile, i s-a refuzat acestuia de către comisarul T.G.D.

și de agentul șef F.C., pe motiv că lipsește un certificat eliberat de Judecătoria Târgu Cărbunești, instanță de judecată la care petentul avea pe rol o plângere contravențională. Din cercetările efectuate a rezultat că, la data respectivă, numitul D.M. figura în evidențele organelor de poliție cu două evenimente rutiere distincte. Pe de-o parte, petentul era cercetat în Dosarul nr. 6312/P/2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu sub aspectul infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului. Prin Rezoluția procurorului nr. 5503/VIII/1/2009 din 27 noiembrie 2009, s-a dispus prelungirea pe o perioadă de 30 zile a dreptului de circulația al petentului, rezoluția fiind comunicată atât petentului D.M., cât și S.P.R.

Gorj. Dacă ar fi fost cercetat doar în acest eveniment, nici nu ar fi fost necesar ca petentul să se adreseze S.P.R., rezoluția procurorului fiind înscrisul prin care i se recunoștea acestuia dreptul de a conduce provizoriu autovehiculul pe drumurile publice potrivit art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002. Pe de altă însă, petentul D.M. avea pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenție încheiat de lucrătorii S.P.R. Gorj la data de 7 septembrie 2008, ocazie cu care, petentului îi fusese reținut permisul de conducere. Într-o atare situație, potrivit art. 118 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Prelungirea dreptului de circulație se face de către șeful Poliției Rutiere a județului sau a municipiului București ori în locuitorul acestuia sau de către șeful poliției rutiere din cadrul I.G.P.R. ori adjunctului acestuia, pe a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția, din 30 în 30 zile, în baza unui certificat eliberat de instanța de judecată, care confirmă că dosarul este în curs de soluționare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. S-a constatat așadar că, făptuitorul T.G.D. a acționat în conformitate cu dispozițiile legale în momentul în care a adus la cunoștința petentului D.M. că este necesar să depună un nou certificat eliberat de instanța de judecată pentru a i se putea prelungi dreptul de circulație.

Împotriva Ordonanței nr. 1118/P/2009 dată la data de 18 ianuarie 2010 a procurorului de caz, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea inițială. Prin Ordonanța nr. 167/11/2/2010 din 15 februarie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului, cu aprecierea că soluția adoptată în cauză de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept, care să contureze infracțiunea menționată ori vreo altă faptă prevăzută de legea penală, de către ofițerul de poliție împotriva căruia s-a formulat plângerea penală.

În baza art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 1118/P/2009 dată la data de 18 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, după calitatea persoanei. În plângerea formulată, petentul a arătat că intimatul a refuzat să primească cererea petentului având ca obiect prelungirea cu 30 zile a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prelungire acordată în baza rezoluției nr. 5503/VIII/1/2009, refuzul intimatului fiind abuziv, contrar sarcinilor de serviciu. Motivarea intimatului privind existența unei alte cauze pe rolul instanțelor judecătorești, cauză în care se pune în discuție, de asemenea, dreptul de a conduce autovehicule, nu poate fi primită în condițiile în care, termenul stabilit de instanța judecătorească este anterior cererii formulată de acesta și, oricum, I.P.J.

Gorj fiind parte în acest proces, era în cunoștință de cauză cu datele și desfășurarea cauzei respective, a arătat petentul în plângerea sa. Analizând motivele plângerii formulate de petent, precum și ordonanța ce formează obiectul plângerii, prima instanță a constatat că plângerea este nefondată, urmând să o respingă în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Așa cum a susținut, însuși petentul și așa cum a rezultat din actele dosarului, acesta formulează cerere pentru prelungirea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, la data de 2 decembrie 2010, cererea fiind adresată comisarului șef al I.P.J. Gorj - S.P.R., intimatul din cauza de fată.

Cererea petentului nu a fost soluționată de către intimat, în condițiile în care petentul este și subiect activ al unei contravenții săvârșită la data de 7 septembrie 2008 și care, la data formulării cererii de prelungire, este în curs de soluționare plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, la Judecătoria Târgu Cărbunești. Or, în condițiile în care petentul nu a depus certificat constatator cu privire la situația din acest dosar, care să facă posibilă verificarea în condițiile art. 118 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 195/2002, soluția intimatului a fost dată în respectarea dispozițiilor legale, cum corect s-a reținut prin ordonanța ce formează obiectul plângerii de față. Constatând astfel că intimatul a îndeplinit atribuțiile de serviciu, conform obligațiilor asumate și în conformitate și în limita dispozițiilor legale, s-a apreciat că plângerea este nefondată, astfel încât a fost respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 191 și urm. C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul D.M., criticând-o, arătând că Ordonanța nr. 1118/P/2009 din 18 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost motivată pe prevederi legale care nu erau în vigoare la data respectivă și anume prevederile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, alin. (2) și (4) în forma adoptată în 2002. Până la data emiterii Ordonanței 1118/P/2009, art. 118 fusese modificat, prin aceea că plângerea împotriva procesului-verbal nu se mai depune la S.P.R. și prelungirea dreptului de circulație nu se mai face din 30 în 30 de zile în cazul contravențiilor, ci permisul se restituie până la rămânerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în cauza respectivă.

Recurentul a precizat că acesta a fost și cazul său, unde începând cu septembrie 2009, timp de peste 1 an, permisul a fost la el, în urma contravenției din 07 septembrie 2008 invocate de procuror în motivarea ordonanței.

Recurentul petiționar a menționat că depune copia Rezoluției nr. 44/P/2010 din 25 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, de unde rezultă că la 02 decembrie 2009 a fost la făptuitor exact în scopul de a-l determina să încuviințeze primirea cererii sale, acesta decizând ca agentul de la ghișeu să nu primească cererea, considerând că procurorul putea și trebuia să afle de la agentul de la ghișeu cine a decis să nu fie primită cererea sa, fie agentul, fie făptuitorul în calitate de șef ierarhic, menționând că semnalează aspecte ce vin în contradicție cu drepturile omului instituite la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicitând desființarea Ordonanței nr. 1118/P/2009 din 18 ianuarie 2010 și trimiterea cauzei procurorului în vedere începerii urmăririi penale ori pentru refacerea cercetărilor.

La termenul de astăzi, în recurs, recurentul petiționar D.M., în dezbateri, susținând oral motivele de recurs dezvoltate în scris în memoriul depus în ședință publică a arătat că a fost judecat în baza unor dispoziții legale care nu erau în vigoare la momentul emiterii Ordonanței nr. 1118/P/2009 din 18 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, situație prin care i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. În acest sens, recurentul petiționar a învederat faptul că în motivarea ordonanței, procurorul a invocat dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în forma adoptată în 2002. Or, până la data emiterii ordonanței, art. 118 fusese modificat prin faptul că plângerea împotriva procesului-verbal nu se mai depunea la S.P.R.

și prelungirea dreptului de circulație nu se mai face din 30 în 30 de zile în cazul contravențiilor, ci permisul se restituie până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești în cauza respectivă, așa cum s-a întâmplat și în cazul recurentului petiționar. De asemenea, a invocat insuficiența actelor de cercetare efectuate în cauză și încălcarea dreptului de acces liber la justiție, arătând că procurorul trebuia să-l întrebe pe agentul de la ghișeu, F.C., față de care s-a dispus disjungerea cauzei, cine a decis să nu fie primită cererea petiționarului. Concluziile reprezentantului parchetului asupra recursului declarat de petiționar au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul petiționar D.M. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.M. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de T.G.D., comisar-șef în cadrul I.J.P.

Gorj - S.P.R. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate, în raport cu persoana și fapta pretinsă ca fiind comisă de către aceasta, procurorul constatând că petentul D.M. a formulat la data de 2 decembrie 2009 o plângere prin care a sesizat faptul că, în ziua respectivă, prezentându-se la S.P.R. Gorj pentru ca lucrătorii de poliție să pună în executare Rezoluția nr. 5503/VIII/1/2009 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu prin care se dispusese prelungirea dreptului său de circulație provizorie pe o perioadă de 30 de zile, i s-a refuzat primirea acesteia de către comisarul șef T.G.D.

și de agentul-șef F.C., pe motiv că lipsește un certificat eliberat de Judecătoria Târgu Cărbunești, instanță de judecată la care petentul avea pe rol o plângere contravențională. Din cercetările efectuate a rezultat că, la data respectivă, numitul D.M. figura în evidențele organelor de poliție cu două evenimente rutiere distincte. Pe de-o parte, petentul era cercetat în Dosarul nr. 6312/P/2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu sub aspectul infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului. Prin Rezoluția procurorului nr. 5503/VIII/1/2009 din 27 noiembrie 2009 s-a dispus prelungirea pe o perioadă de 30 de zile a dreptului de circulație al petentului, rezoluția fiind comunicată, atât petentului D.M., cât și S.P.R.

Gorj. Dacă ar fi fost cercetat doar în acest eveniment, nici nu ar fi fost necesar ca petentul să se adreseze S.P.R., rezoluția procurorului fiind înscrisul prin care i se recunoștea acestuia dreptul de a conduce provizoriu autovehiculul pe drumurile publice potrivit art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002. Pe de altă parte însă, numitul D.M. avea pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenție încheiat de lucrătorii S.P.R. Gorj la data de 07 septembrie 2008, ocazie cu care petentului îi fusese reținut permisul de conducere. Situația de fapt mai sus menționată se susține prin actele premergătoare existente în cauză și anume: rezoluția dată de procuror la 27 noiembrie 2009 în lucrarea cu nr. 5503/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu prin care s-a dispus prelungirea dreptului de circulație cu 30 zile, pentru petiționarul D.M., rezoluția comunicându-se și petiționarului și S.P.R.

Gorj; certificat emis de Judecătoria Târgu Cărbunești în Dosarul nr. 3486/317/2008 la data de 27 noiembrie 2009 prin care se certifică că pe rolul judecătoriei se află plângere formulată de petiționarul D.M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, încheiat la data de 07 septembrie 2008 de S.P.R. Gorj, prin care a fost sancționat cu 450 RON amendă contravențională și a fost luată măsura complementară a reținerii permisului de conducere, că plângerea formează obiectul Dosarului nr. 3486/317/2008, cauza fiind suspendată conform dispoz. art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, prin Încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2009, eliberat spre a servi petiționarului la S.P.R.

Gorj; raportul întocmit la data de 10 decembrie 2009 de către agentul F.C. privind împrejurările ce au avut loc la ghișeu; declarația dată de petiționar la 14 ianuarie 2010 în fața procurorului, declarația intimatului T.G.D. dată la 11 ianuarie 2010, în fata procurorului; ordonanța dată de procuror la 9 decembrie 2009 în Dosarul nr. 981/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.G.D., comisar-șef în cadrul I.J.P. Gorj - S.P.R. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări față de numitul F.C.

sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.; plângerea formulată de petiționarul D.M.; certificat emis la 3 noiembrie 2009 de către Judecătoria Târgu Cărbunești în Dosarul nr. 3486/317/2008 prin care se certifică că pe rolul instanței se află plângerea formulată de petiționarul D.M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, încheiat la data de 07 septembrie 2008 de S.P.R. Gorj prin care a fost sancționat cu 450 RON amendă contravențională și a fost luată măsura complementară a reținerii permisului de conducere, că plângerea formează obiectul Dosarului nr. 3486/317/2008 și are termen la data de 25 noiembrie 2009, precum și prezentul certificat s-a eliberat spre a servi petiționatului la S.P.R.

Gorj. Procurorul a făcut referire la art. 118 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 195/2002 modif. Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Prelungirea dreptului de circulație se face de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București ori înlocuitorul acestuia sau de către șeful poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române ori adjunctul acestuia, pe a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția, din 30 în 30 de zile, în baza unui certificat eliberat de instanța de judecată care confirmă că dosarul este în curs de soluționare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Totodată, procurorul a constatat că făptuitorul T.G.D. a acționat în conformitate cu dispozițiile legale în momentul în care, a dus la cunoștință petentului D.M. că este necesar să depună un nou certificat eliberat de instanța de judecată pentru a i se putea prelungi dreptul de circulație. Pe cale de consecință, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât fapta sesizată nu există în materialitatea sa. De asemenea, procurorul a mai constatat că întrucât petentul D.M. a înțeles să formuleze plângere și împotriva agentului-șef F.C.

din cadrul I.J.P. Gorj - S.P.R., în temeiul art. 38, art. 45 alin. (1) raportat la art. 42 C. proc. pen. a disjuns materialul de urmărire penală și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. S-a mai menționat în considerentele ordonanței emise de către procuror că anterior în cursul lunii octombrie 2009, petentul a mai formulat o plângere pentru fapte similare împotriva acelorași făptuitori, cauza făcând obiectul Dosarului înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub numărul 981/P/2009, soluționat la data de 9 decembrie 2009 printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.

Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care prin Ordonanța din 15 februarie 2010 în lucrarea cu nr. 167/11/2/2010, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul D.M. împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 1118/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios, în raport cu dispozițiile legale, în condițiile arătate, așa încât își însușește argumentele primei instanțe.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, precum și a motivelor de recurs formulate de recurentul petiționar, a constatat că în cauză din actele premergătoare efectuate a rezultat inexistenței faptei de abuz în serviciu în sarcina intimatului T.G.D., întrucât acesta nici nu discutat cu petentul la ghișeu aflându-se o altă persoană.

Totodată, rezultă că petentul a fost implicat în două evenimente rutiere, de altfel chiar menționate de către acesta, precizând că pentru unul avea întocmit un dosar penal, iar în al doilea a contestat procesul-verbal de contravenție prin care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, la instanța de judecată competentă și anume Judecătoria Târgu Cărbunești, cauza nefiind finalizată, ci suspendată, acesta având obligația de a depune certificat constatator cu privire la situația din această ultim dosar, în scopul verificării condițiilor prevăzute de art. 118 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 195/2002, așa încât nedepunerea certificatului avea drept consecință imposibilitatea verificării.

Aspectele mai sus menționate rezultă din raportul întocmit la data de 10 decembrie 2009 de către agentul F.C., declarațiile petentului D.M., intimatului T.G.D., rezoluția dată la 27 noiembrie 2009 de către procuror în lucrarea cu nr. 5503/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, certificatul emis de Judecătoria Târgu Cărbunești. În sensul celor arătate, în declarația dată, petiționarul D.M. a menționat că „Mențin plângerea formulată împotriva numitului T.G.D., șeful S.P.R. Gorj și a numitului F.C., agent de poliție în cadrul I.P.J. Gorj și solicit cercetarea penală a acestora sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Nemulțumirea mea este dată de faptul că în ziua de 02 decembrie 2009 m-am prezentat la S.P.R.

Gorj cu o rezoluție dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu în care mi se prelungea dreptul de circulație pe o perioadă de 30 de zile, însă lucrătorii de poliție sus-menționați au refuzat să dispună prelungirea dreptului meu de circulație pe acea perioadă de 30 de zile sub pretextul că era necesar ca eu să mai depun și un certificat eliberat de Judecătoria Târgu Cărbunești unde eu mai aveam un proces pentru săvârșirea unui alt eveniment rutier. Este adevărat că la data de 02 decembrie 2009 eu eram în evidență cu 2 evenimente rutiere diferite. Pentru unul mi s-a întocmit dosar penal care este încă în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu. Pentru cel de-al doilea arăt că am contestat procesul-verbal de contravenție prin care mi se aplicase sancțiunea amenzii contravenționale și măsura complementară a reținerii permisului de conducere la instanța de judecată competentă, respectiv Judecătoria Târgu Cărbunești.

Menționez că procesul de la această instanță nu s-a finalizat, în prezent fiind suspendată. Precizez că anterior am mai formulat o plângere împotriva acelorași persoane pentru că și în urmă cu o lună au procedat în același mod. Nu am alte cereri de formulat sau alte probe de propus în apărare. Atât declar, susțin și semnez, declarația dată între orele 09,45 - 09,58." Intimatul T.G.D., în declarația dată a precizat că „în legătură cu plângerea formulată de D.M., arăt că aspectele reclamate de acesta, nu corespund realității, mai mult acesta a mai formulat anterior o plângere prin care reclama aceleași aspecte. Menționez că sus-numitul are în prezent permisul de conducere reținut de organele de poliție, figurând cu două evenimente rutiere în evidența I.P.J.

Gorj. Pentru unul din evenimente i s-a întocmit dosar penal aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 184 C. pen. și 89 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată. Pentru al doilea eveniment, i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii și măsura complementară a reținerii permisului. în legătură cu primul eveniment, într-adevăr acesta nu are nevoie de aprobarea poliției rutiere pentru a circula, întrucât dreptul de circulație potrivit art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 este conferit de procuror sau de instanța de judecată după caz. Referitor la al doilea eveniment, însă, întrucât petentul a contestat sancțiunea la instanța de judecată, respectiv la Judecătoria Târgu Cărbunești este necesar ca acesta să depună din 30 în 30 zile, câte un certificat eliberat de instanță, care să ateste că procesul său nu a fost încă soluționat, numai în acest fel S.P.R.

putând să îi aprobe conform legii, prelungirea dreptului de circulație. Arăt că la data de 02 decembrie 2009, eu nici măcar nu am discutat cu petentul D.M., ci doar cu agentul F.C. care se afla la ghișeu în ziua respectivă și căruia petentul îi solicitase prelungirea dreptului de circulație, deși nu se afla în posesia acelui certificat. I-am precizat agentului că este necesar ca petentul să prezinte certificat eliberat de instanță pentru a i se putea prelungi dreptul de circulație. Menționez că, cu o lună în urmă am avut aceeași situație cu petentul care nemulțumit că nu i se aprobase prelungirea dreptului de circulație, a formulat plângere penală împotriva mea pentru abuz în serviciu. Arăt că eu, în calitate de șef serviciu Poliție Rutieră Gorj, nu am ca atribuțiuni de serviciu primirea solicitărilor cetățenilor de prelungirea dreptului de circulație.

Atât declar, susțin și semnez. Declarația a fost consemnată între orele 11,20 - 11,30. În raport cu cele mai sus menționate, instanța de recurs consideră că intimatul T.G.D. și-a îndeplinit obligațiile pe care le avea, în virtutea atribuțiilor de serviciu, așa încât soluția dispusă de către procuror de neîncepere a urmăririi penale față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., iar prima instanță în mod legal și temeinic a respins plângerea formulată de petent împotriva ordonanței atacate, așa încât critica formulată de recurentul petiționar cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale, nu poate fi reținută De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici critica formulată referitoare la insuficienta cercetare a cauzei, întrucât procurorul a efectuat, în mod complet actele premergătoare, așa cum în detaliu au fost menționate, acesta fiind singurul în măsură să aprecieze asupra tuturor verificărilor care se impun.

Mai mult nu se susține nici critica invocată de către recurentul petiționar cu privire la restrângerea accesului la justiție, întrucât așa cum a rezultat chiar din actele premergătoare efectuate, petiționarul a mai formulat o plângere similară împotriva aceluiași intimat pentru modul cum acesta a procedat anterior, cu o lună înainte, așa cum rezultă din ordonanța dată de procuror la 9 decembrie 2009 în Dosarul nr. 981/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționarul exercitându-și drepturile procesuale și pe calea plângerii întemeiată pe art. 278 1 C. proc. pen. și ulterior a recursului împotriva soluției pronunțate de prima instanță, în contextul prezentei cauze. Înalta Curte apreciază că ordonanța dată de procuror a fost motivată în fapt și în drept, fiind corect analizată de către prima instanță, așa încât criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate.

Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul D.M. împotriva Ordonanței nr. 1118/P/2009 emisă la data de 18 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul T.G.D. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de către recurentul petiționar, atât cu privire la ordonanța dispusă de procuror, cât și la hotărârea pronunțată nu sunt fondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar D.M. împotriva Sentinței penale nr. 82 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar D.M. împotriva Sentinței penale nr. 82 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2010.