ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2010

Asupra cererii de contestație în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 14 decembrie 2009, a fost înregistrată, sub nr. 9833/1/2009, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul C.(fost S.)S. împotriva deciziei penale nr. 4130 din 10 decembrie 2009 a acestei Înalte Curți, secția penală, (pronunțată în dosarul nr. 1984 / 30 / 2008). În motivarea orală a cererii de contestație în anulare, apărătorul ales al contestatorului a indicat ca temei de drept prevederile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen., susținând că inculpatul nu a avut cunoștință de termenul la care era fixată judecata recursului său, deoarece nu a fost legal citat, circumstanțe în care dezbaterea recursului a avut loc în lipsa sa întrucât nici nu a fost ascultat, iar ascultarea sa era obligatorie.

Contestația în anulare de fată este inadamisibilă. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Examinând cu precădere, în condițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., fără citarea contestatorului, contestația în anulare de față, Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă în principiu.

Din actele dosarului rezultă că pentru termenul de judecată din 2 decembrie 2009, dată la care au avut loc dezbaterile, inculpatul a fost legal citat, atât la adresa de domiciliu cât și prin afișarea la ușa Consiliului Local Timișoara și la ușa instanței, iar potrivit încheierii de ședință din acea data, „apărătorul a depus la dosarul cauzei un înscris ce provine de la recurentul inculpat și din care rezultă că acesta are cunoștință despre cauza de față „. Așa fiind, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul C.(fost S.)S. împotriva deciziei penale nr. 130 din 10 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1984/30/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.