ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2010

Asupra

cererii de contestație în anulare de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 14

decembrie 2009, a fost înregistrată, sub nr. 9833/1/2009, cererea de

contestație în anulare formulată de contestatorul C.(fost S.)S. împotriva deciziei

penale nr. 4130 din 10 decembrie 2009 a acestei Înalte Curți,

secția penală, (pronunțată în dosarul nr. 1984 /

30 / 2008).

În

motivarea orală a cererii de contestație în anulare, apărătorul ales al

contestatorului a indicat ca temei de drept prevederile art. 386 lit. a), b) și

e) C. proc. pen., susținând că inculpatul nu a avut cunoștință de termenul la

care era fixată judecata recursului său, deoarece nu a fost legal citat,

circumstanțe în care dezbaterea recursului a avut loc în lipsa sa întrucât nici

nu a fost ascultat, iar ascultarea sa era obligatorie.

Contestația

în anulare de fată este inadamisibilă.

Potrivit

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de

contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se

sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la

dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Examinând

cu precădere, în condițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., fără citarea

contestatorului, contestația în anulare de față, Înalta Curte apreciază că

aceasta este inadmisibilă în principiu.

Din

actele dosarului rezultă că pentru termenul de judecată din 2 decembrie 2009,

dată la care au avut loc dezbaterile, inculpatul a fost legal citat, atât la

adresa de domiciliu cât și prin afișarea la ușa Consiliului Local Timișoara și

la ușa instanței, iar potrivit încheierii de ședință din acea data, „apărătorul

a depus la

dosarul cauzei un înscris ce

provine de la recurentul inculpat și din

care rezultă că acesta are

cunoștință despre cauza de față „.

Așa

fiind, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu

obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de contestație în anulare

formulată

de contestatorul C.(fost S.)S. împotriva deciziei penale nr. 130 din 10

decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 1984/30/2008.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.