ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 2 martie 2006 la Tribunalul Arad reclamanții Z.A.E.E. și Z.I.E.I. au contestat Hotărârile Primăriei Sebiș nr. 27 și 28 din 27 ianuarie 2006 prin care au fost respinse notificările privind imobilele (construcții și terenuri) ce au aparținut autorilor lor Z.E.E. și Z.I.P.E. În motivare au arătat că imobilele au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 115/1959 și că au refuzat titlul de proprietate nr. 154120 din 23 septembrie 2005 deoarece valoarea terenului oferit ca măsură reparatorie este mai mică decât valoarea imobilului solicitat. Prin sentința nr. 1662 din 21 noiembrie 2006 Tribunalul Arad a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că imobilul (casă nr. 156 și teren de 1440 mp - C.F. nr. 2158 Sebiș ) a făcut obiectul unui contract de donație autentificat sub nr.221 din 5 aprilie 1962 încheiat între antecesorii reclamanților și C.N. Sebiș, iar reclamanții nu au făcut dovada anulării acestui contract printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Cu privire la casa cu număr administrativ 155 și teren intravilan în suprafață de 1908 mp (C.F. nr. 1534 Sebiș top 332-333) instanța a reținut că a făcut obiectul unui contract de schimb autentificat sub nr. 274/1965 la Notariatul de Stat al raionului Gurahont între antecesorii reclamanților și C.N. prin care aceștia au primit un spațiu locativ într-unui din blocurile construite în orașul Sebiș.

Prin titlul de proprietate nr. 154120 din 23 septembrie 2005 instanța a reținut că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 3,05 ha. Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii susținând că fără dovezi instanța a reținut valabilitatea donației în sensul că aceasta s-ar fi încheiat în formă autentică în condițiile art. 803 C. civ. La fel s-a reținut existenta unui contract de schimb cu privire la imobilul nr. 155 cu terenul 1908 mp, deși în realitate antecesorii lor au fost beneficiarii unui contract de închiriere cu privire la spațiul locativ din orașul Sebiș. S-a susținut că cele două contracte, de donație și de schimb, nu au fost depuse la dosar.

In cursul procesului reclamanții au promovat o acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de donație care a fost admisă prin sentința nr. 376/2007 a Judecătoriei Gurahont, definitivă și irevocabilă. Pârâta Primăria Sebiș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că cele două imobile au fost preluate de stat de la antecesorii reclamanților, în condițiile legii, printr-un act de donație și un contract de schimb imobiliar. In legătură cu terenul de 3,0522 ha s-a susținut că reclamanții au intrat în posesia acestuia în baza titlului de proprietate 154120 din 23 septembrie 2005. S-a mai susținut că anularea contractului de donație, în cursul procedurii pendinte nu modifică situația de drept, deoarece a operat decăderea în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 129 din 21 mai 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Gurahonț. Pentru a pronunța această decizie instanța a verificat apelul în condițiile art. 282 și urm. C. proc. civ., constatând că, în raport cu sentința civilă nr. 376 din 21 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Gurahonț, definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație nr. 221/1962, litigiul nu a fost evaluat pe fond, ci pe cale de excepție si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad. Cu ocazia rejudecării s-a dat indicația de a se avea în vedere apărările părților din motivele de apel și întâmpinare.

Împotriva acestei decizii pârâta Primăria orașului Sebiș a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Se susține că în mod greșit s-a reținut că nu s-a intrat în cercetarea fondului, în raport de sentința nr. 376/2007 a Judecătoriei Gurahonț, căci data pronunțării sentinței civile nr. 1662 a Tribunalului Arad prin care acțiunea reclamanților a fost respinsă - 21 noiembrie 2006 este anterioară celei la care această sentință a Judecătoriei Gurahonț a devenit irevocabilă -16 martie 2009. Analiza motivelor pentru care acțiunea a fost respinsă conduce la concluzia că instanța a cercetat fondul. In situația donațiilor făcute conform art. 813 C. civ.

Normele metodologice ale Legii nr. 10/2001 pct. 2.2 dispune că se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și numai după ce persoana îndreptățită va depune originalul sau copie legalizată după hotărâre. In speță reclamanții au solicitat anularea contractului de donație în anul 2007, fiind decăzuți de drept din perspectiva termenelor de decădere prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Recursul nu este fondat și va ti respins pentru următoarele considerente. Instanța de apel în mod corect a reținut că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, întrucât s-a reținut drept fine de neprimire a acțiunii neanularea actului de donație.

In ce privește completarea probatoriului pe parcursul judecării contestației legea nu interzice ca reclamantul să-și completeze dovezile privind caracterul abuziv al preluării și calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, iar, din perspectiva acestui raționament, sentința nr. 376/2007 a Judecătoriei Gurahonț este o dovadă de care reclamanții se folosesc în susținerea drepturilor pretinse. Art. 2.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 statuează că beneficiul legii se acordă numai după ce persoana îndreptățită va depune originalul sau copie legalizată de pe hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă a constatării nulității donației (anulării), dar fără ca acest articol prin el însuși sa stabilească termene de decădere.

Faptul că nu s-ar fi respectat termenul în care se putea solicita anularea donației, aspect invocat de către pârâta-recurentă, nu poate ii cenzurat în cadrul procesual al litigiului de față, ci trebuia lămurit în litigiul respectiv, dacă se punea problema. Așa fiind, criticile invocate se constată că nu sunt fondate, urmând a fi înlăturate și recursul urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Sebiș împotriva deciziei nr. 129 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 22 ianuarie 2010.