ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data

de 2 martie 2006 la Tribunalul Arad reclamanții Z.A.E.E. și Z.I.E.I. au

contestat Hotărârile Primăriei Sebiș nr. 27 și 28 din 27 ianuarie 2006 prin care

au fost respinse notificările privind imobilele (construcții și terenuri) ce au

aparținut autorilor lor Z.E.E. și Z.I.P.E.

În motivare au arătat că

imobilele au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 115/1959 și că au

refuzat titlul de proprietate nr. 154120 din 23 septembrie 2005 deoarece

valoarea terenului oferit ca măsură reparatorie este mai mică decât valoarea

imobilului solicitat.

Prin sentința nr. 1662 din 21

noiembrie 2006 Tribunalul Arad a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că imobilul (casă nr. 156 și teren de 1440 mp - C.F.

nr. 2158 Sebiș ) a făcut obiectul unui contract de donație autentificat sub

nr.221 din 5 aprilie 1962 încheiat între antecesorii reclamanților și C.N.

Sebiș, iar reclamanții nu au făcut dovada anulării acestui contract printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă.

Cu privire la casa cu număr

administrativ 155 și teren intravilan în suprafață de 1908 mp (C.F. nr. 1534

Sebiș top 332-333) instanța a reținut că a făcut obiectul unui contract de

schimb autentificat sub nr. 274/1965 la Notariatul de Stat al raionului

Gurahont între antecesorii reclamanților și C.N. prin care aceștia au primit un

spațiu locativ într-unui din blocurile construite în orașul Sebiș.

Prin titlul de proprietate nr. 154120

din 23 septembrie 2005 instanța a reținut că reclamanților li s-a reconstituit

dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 3,05

ha.

Împotriva acestei sentințe

reclamanții au declarat apel invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii

susținând că fără dovezi instanța a reținut valabilitatea donației în sensul că

aceasta s-ar fi încheiat în formă autentică în condițiile art. 803 C. civ. La

fel s-a reținut existenta unui contract de schimb cu privire la imobilul nr. 155

cu terenul 1908 mp, deși în realitate antecesorii lor au fost beneficiarii unui

contract de închiriere cu privire la spațiul locativ din orașul Sebiș. S-a

susținut că cele două contracte, de donație și de schimb, nu au fost depuse la

dosar. In cursul procesului reclamanții au promovat o acțiune pentru

constatarea nulității absolute a contractului de donație care a fost admisă

prin sentința nr. 376/2007 a Judecătoriei Gurahont, definitivă și irevocabilă.

Pârâta Primăria Sebiș a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că cele două

imobile au fost preluate de stat de la antecesorii reclamanților, în condițiile

legii, printr-un act de donație și un contract de schimb imobiliar. In legătură

cu terenul de 3,0522 ha s-a susținut că reclamanții au intrat în posesia

acestuia în baza titlului de proprietate 154120 din 23 septembrie 2005.

S-a mai susținut că anularea

contractului de donație, în cursul procedurii pendinte nu modifică situația de

drept, deoarece a operat decăderea în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 129 din 21 mai

2009 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Gurahonț.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a verificat apelul în condițiile art. 282 și urm. C. proc. civ.,

constatând că, în raport cu sentința civilă nr. 376 din 21 mai 2007 pronunțată

de Judecătoria Gurahonț, definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat

nulitatea absolută a contractului de donație nr. 221/1962, litigiul nu a fost

evaluat pe fond, ci pe cale de excepție si a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Arad. Cu ocazia rejudecării s-a dat indicația de a se avea în vedere

apărările părților din motivele de apel și întâmpinare.

Împotriva acestei decizii pârâta

Primăria orașului Sebiș a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7

C. proc. civ.

Se susține că în mod greșit s-a

reținut că nu s-a intrat în cercetarea fondului, în raport de sentința nr. 376/2007

a Judecătoriei Gurahonț, căci data pronunțării sentinței civile nr. 1662 a

Tribunalului Arad prin care acțiunea reclamanților a fost respinsă - 21

noiembrie 2006 este anterioară celei la care această sentință a Judecătoriei Gurahonț

a devenit irevocabilă -16 martie 2009.

Analiza motivelor pentru care

acțiunea a fost respinsă conduce la concluzia că instanța a cercetat fondul.

In situația donațiilor făcute

conform art. 813 C. civ. Normele metodologice ale Legii nr. 10/2001 pct. 2.2

dispune că se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acțiunea în

anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă și numai după ce persoana îndreptățită va depune

originalul sau copie legalizată după hotărâre. In speță reclamanții au solicitat

anularea contractului de donație în anul 2007, fiind decăzuți de drept din

perspectiva termenelor de decădere prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat și va ti

respins pentru următoarele considerente.

Instanța de apel în mod corect a

reținut că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, întrucât s-a

reținut drept fine de neprimire a acțiunii neanularea actului de donație.

In ce privește completarea

probatoriului pe parcursul judecării contestației legea nu interzice ca

reclamantul să-și completeze dovezile privind caracterul abuziv al preluării și

calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr.

10/2001, iar, din perspectiva acestui raționament, sentința nr. 376/2007 a

Judecătoriei Gurahonț este o dovadă de care reclamanții se folosesc în susținerea

drepturilor pretinse.

Art. 2.2 din Normele metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 statuează că beneficiul legii se acordă

numai după ce persoana îndreptățită va depune originalul sau copie legalizată

de pe hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă a constatării

nulității donației (anulării), dar fără ca acest articol prin el însuși sa

stabilească termene de decădere.

Faptul că nu s-ar fi respectat

termenul în care se putea solicita anularea donației, aspect invocat de către

pârâta-recurentă, nu poate ii cenzurat în cadrul procesual al litigiului de

față, ci trebuia lămurit în litigiul respectiv, dacă se punea problema.

Așa fiind, criticile invocate se

constată că nu sunt fondate, urmând a fi înlăturate și recursul urmează a fi

respins în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria

orașului Sebiș împotriva deciziei nr. 129 din 21 mai 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi 22 ianuarie 2010.