ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4272/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții B.E., B.I. și B.N. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local Sebiș, județul Arad, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună „îngrădirea” terenului „dintre Valea Deznei și blocuri” situat în Sebiș, județul Arad, teren care, potrivit reclamanților, este liber de construcții. În motivarea acțiunii reclamanții arată că terenul le aparține, în baza sentinței nr. 197/1994 a Judecătoriei Gurahonț și că au cerut pârâtului în repetate rânduri să nu îl mai folosească, însă acesta nu s-a conformat sentinței civile nr. 197/1994 ceea ce i-a determinat să introducă prezenta acțiune.

Prin sentința civilă nr. 140 din 5 martie 2001 Judecătoria Gurahonț a respins acțiunea ca inadmisibilă. Instanța a reținut că prin sentința nr. 197/1994 s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamanților B. asupra imobilului identificat în C.F. 161 Sebiș nr. top 389-390, casă și grădină în suprafață de 7325 mp, iar reclamantului Bocșa asupra imobilului identificat în C.F. 157 Sebiș nr. top 381-382 în suprafață de 6993 mp. Totodată s-a constatat că pe aceste suprafețe de teren au fost construite locuințe, ce ocupă 4131 mp, respectiv 4653 mp din terenurile proprietatea reclamanților. În temeiul art. 35 din Legea nr. 18/1991 pârâtul a fost obligat la compensarea suprafeței de teren ocupată de construcții cu suprafețe de teren din rezerva rămasă la dispoziția Primăriei.

Totodată, s-a mai reținut că terenul ce se solicită a fi grănițuit este ocupat de B-dul V., așa cum rezultă din Planul Urbanistic General al orașului. Aparținând în acest mod domeniului public terenul pretins a fi grănițuit este inalienabil și în consecință acțiunea va fi respinsă. Sentința a fost anulată pentru lipsa încheierii de amânare a pronunțării, iar cauza reținută spre judecare în fond (decizia civilă nr. 756 din 4 iunie 2001 a Tribunalului Arad, secția civilă). În rejudecarea cauzei instanța a apreciat că reclamanții au solicitat pe lângă grănițuire și revendicarea respectivei suprafețe de teren, în cauză fiind efectuată și o expertiză tehnică. Prin decizia civilă nr. 1188 din 22 octombrie 2001 Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea.

S-a reținut că suprafața de teren pretins a fi grănițuită nu este proprietatea reclamanților, ea fiind preluată de intimat prin compensare în baza sentinței civile nr. 197/1994 a Judecătoriei Gurahonț, ulterior prin Hotărârea nr. 45/1999 a Comisiei județene Arad pentru constituirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, fiind validată compensarea. Pe de altă parte, din expertiza efectuată în cauză a rezultat că terenul revendicat și pretins a fi grănițuit face parte din categoria celor de utilitate publică, fiind traversat de 2 conducte de canalizare îngropate, cu mai multe cămine de vizitare și totodată afectat accesului auto și pietonal la blocurile de locuințe. Recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii a fost admis, decizia atacată a fost modificată iar acțiunea reclamanților a fost admisă.

Pârâtul Consiliul Local Sebiș a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafețele identificate prin expertiza efectuată în cauză, precum și să le permită îngrădirea acestor parcele (decizia civilă nr. 1047 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă). Instanța de recurs a reținut, în esență, că suprafețele în litigiu fac parte din suprafețele acordate reclamanților prin sentința civilă nr. 197/1994 și nu din suprafețele ce urmau să fie compensate, reprezintă deci proprietatea tabulară a acestora, precum și că terenul nu a fost preluat de stat cu forme legale, ci doar în fapt.

Totodată s-a mai reținut că parcelele sunt libere de construcții și că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat în baza deciziei nr. 3200/2000 a Curții de Apel Timișoara, decizie prin care a rămas irevocabilă sentința nr. 67/2000 a Judecătoriei Gurahonț, prin această ultimă sentință fiind respinsă acțiunea reclamanților pentru anularea Hotărârii nr. 45/1994 a Comisiei județene Arad pentru constituirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor și pentru revendicare. Împotriva acestei din urmă decizii Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, criticând decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Instanța de recurs a reținut greșit că terenul în litigiu este proprietatea tabulară a reclamanților.

Astfel, prin sentința civilă nr. 197/1994 a Judecătoriei Gurahonț s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pentru 4131 mp din totalul de 7325 mp, respectiv pentru 4653 mp dintr-un total de 6993 mp, reclamanților urmează a li se acorda terenuri în compensare din rezerva rămasă la dispoziția Primăriei, întrucât terenurile în cauză sunt ocupate de construcții (blocuri). Prin Hotărârea nr. 45/1999 Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 a validat propunerea Comisiei locale de compensare. La rândul său, Hotărârea nr. 45/1999 a fost supusă controlului judecătoresc, reclamanții solicitând anularea acesteia și revendicarea suprafețelor de teren în cauză.

Prin decizia civilă nr. 3200/2000 Curtea de Apel Timișoara a hotărât cu autoritate de lucru judecat, că acțiunea este neîntemeiată, Hotărârea nr. 45 fiind conformă sentinței nr. 197/1994 a Judecătoriei Gurahonț, în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți doar la teren în compensare pentru suprafața revendicată. Prin cele 2 hotărâri judecătorești invocate s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că reclamanții nu mai sunt proprietarii terenului în litigiu, acesta fiind preluat de pârât și în consecință acțiunile în revendicare și grănițuire nu mai sunt admisibile. În ceea ce privește parcelele situate între blocuri despre care instanța de recurs a reținut că sunt libere, sunt, în realitate, afectate de detalii de sistematizare, fiind traversate de 2 conducte, aparținând canalizării orașului, care fac legătura cu stația de epurare a apei și sunt folosite ca spațiu de parcare, acces auto și pietonal la blocurile respective.

Această situație de fapt rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, din schița anexă, concordantă la rândul ei cu planul urbanistic general al orașului Sebiș. Rezultă din cele de mai sus, că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 35 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 potrivit căruia „se restituie…terenurile fără construcții neafectate de detalii de sistematizare din intravilanul localităților considerate proprietate de stat”. În consecință recursul în anulare va fi admis, decizia criticată va fi casată, iar recursul reclamanților va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 1047 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, și respinge recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr. 1188 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Arad, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2004.