ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4013/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 846 din 26 octombrie

2000 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul Protopopiatul Bisericii Română Unită Greco-Catolică

Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Alba

Iulia ca reprezentant al Statului Român și Parohia Bisericii Ortodoxe Maier II.

Împotriva acestei sentințe reclamantul

Protopopiatul Bisericii Română Unită Greco-Catolică Alba Iulia a declarat apel,

criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

Prin decizia civilă nr.

73/A din 9 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă,

s-a respins apelul declarat de reclamant.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Protopopiatul Bisericii

Română Unită Greco-Catolică Alba Iulia.

Prin

încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și

Justiție Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 73/A din 9

aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea

cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

La

data de 20 aprilie 2010

,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală , din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării

perimării.

Analizând

această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel

spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici

un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din

12 decembrie 2005, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără

să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că, până la data de 20 aprilie 2010, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul

declarat

de reclamantul Protopopiatul Bisericii Română Unită Greco Catolică Alba Iulia împotriva

deciziei nr. 73/A din 9 aprilie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.