ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2161/2010

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe

rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr. 2351/176/2007, reclamanta Parohia

Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mihalț a chemat în judecată pârâta Parohia

Ortodoxă Mihalț II, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea încheierii de intabulare nr. 453 din 11 decembrie 1948

înscrisă în CF 21 Mihalț, nr. top 404/2 și 405; să se constate că reclamanta

este proprietara imobilului înscris în CF 21 Mihalț, nr. top 404/2 - biserică și

cimitir în suprafață de 1252 mp și 405 - cimitir în suprafață de 363 mp și să

fie obligată pârâta să predea reclamantei imobilul respectiv, în deplină

proprietate și posesie și să se abțină pentru viitor de la acte de tulburare a

posesiei.

Prin Sentința civilă

nr. 3662/2007 a Judecătoriei Alba Iulia a fost admisă autoritatea de lucru

judecat în raport de Sentința civilă nr. 7410/2000 pronunțată de aceeași

judecătorie. Această soluție a fost casată prin Decizia civilă nr. 288/2008 a

Tribunalului Alba, prin care s-a constatat că judecătoria nu era competentă să

soluționeze cauza în primă instanță, competența revenind Tribunalului Alba,

unde cauza a fost trimisă spre competentă soluționare.

Prin încheierea din

data de 3.09.2008 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, iar

prin Sentința civilă nr. 1529 din 26 noiembrie 2008 Tribunalul Alba a respins

acțiunea.

Împotriva menționatei

sentințe a formulat apel reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică

Mihalț, iar prin Decizia civilă nr. 117/A din 18 iunie 2009 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă a fost admis apelul, desființată sentința civilă sus

menționată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea acestei

soluții instanța de apel a reținut că sentința apelată a fost soluționată pe

cale de excepție, fiind incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. privind

autoritatea lucrului judecat, materializată prin Sentința civilă nr. 7410/2000

a Judecătoriei Alba Iulia, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 2818/2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Invocându-se aceste hotărâri,

acțiunea reclamantei apelante a fost respinsă, cu argumentul că există

identitate de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni civile promovate,

reținerea acestei excepții de către prima instanță fiind eronată.

S-a motivat că

obiectul celor două acțiuni este diferit, prima fiind o acțiune în revendicare

bazată pe un extras de CF în care proprietar tabular este pârâtă, pe când cea

de a doua acțiune vizează nulitatea concretă a unei încheieri de întabulare.

Prin urmare, s-a apreciat că în litigiul de față instanța de fond era obligată

a soluționa cauza în limitele investirii sale în raport de obiect și temeiul de

drept invocat. A doua acțiune se referă la legalitatea dreptului de întabulare

a pârâtei intimate, cerere nesoluționată în fond cu contextul reținerii greșite

a excepției autorității lucrului judecat (art. 1201 C. civ.). De altfel și

cauza este diferită în cele 2 cereri, a doua fiind întemeiată în drept de pe

dispozițiile art. 35 din Decretul Lege nr. 115/1938, în timp ce acțiunea

inițială se întemeiază pe art. 480 și urm. C. civ.

S-a concluzionat că

prima instanță a pronunțat o sentință nelegală reținând greșit autoritatea

lucrului judecat.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, pârâta Parohia Ortodoxă

Mihalț II pentru motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestuia s-a arătat că, în mod total eronat, instanța de apel a considerat că

instanța de fond, prin soluția adoptată, s-a pronunțat doar pe excepția

autorității de lucru judecat prevăzute de art. 1201 C. civ.

Instanța de apel a

omis să constate că prin Decizia civilă nr. 288/2008 a Tribunalului Alba,

pronunțată în dosarul nr. 3251/176/2007 s-a casat hotărârea prin care s-a

respins acțiunea pe temeiul autorității de lucru judecat. Drept urmare, casarea

hotărârii și trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul Alba pentru ca

instanța să se pronunțe pe fondul cauzei este total greșită, deoarece instanța

s-a pronunțat deja asupra fondului.

Față de aceste

motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, desființarea

deciziei curții de apel și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Alba pentru a se

pronunța ca instanță de apel, în funcție de motivele de apel invocate.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a

reținut în mod greșit că sentința apelată a fost soluționată pe cale de

excepție, prin constatarea existenței autorității de lucru judecat, în temeiul

art. 1201 C. civ., cât timp din considerentele sentinței civile nr. 1529/2008 a

Tribunalului Alba se poate observa că prima instanță a soluționat cauza în

fond, după ce printr-o încheiere anterioară, din data de 3.09.2008, respinsese

excepția autorității de lucru judecat.

Întreaga motivare a

instanței de apel pleacă de la o premisă greșită, bazată pe confundarea

sentinței apelate, instanța considerând eronat că este apelată sentința

pronunțată în primul ciclu procesual, respectiv Sentința civilă nr. 3662/2007 a

Judecătoriei Alba Iulia, prin care a fost admisă excepția autorității de lucru

judecat. În aceste condiții, instanța de apel nu a analizat sentința pronunțată

în cel de-al doilea ciclu procesual, respectiv Sentința civilă nr. 1529/2008 a

Tribunalului Alba, pronunțându-se exclusiv asupra greșitei admiteri a excepției

autorității de lucru judecat, în condițiile în care prima instanță din cel

de-al doilea ciclu procesual apreciase, la rândul său, că această excepție este

nefondată și trecuse la analiza pe fond a cauzei, pronunțându-se în acest sens.

Cu toate acestea,

instanța de apel nu a verificat motivele de apel referitoare la modalitatea de

soluționare pe fond a cauzei, astfel încât nu s-a realizat o analiză pe fond a

motivelor de apel, fiind incident art. 312 pct. 5 C. proc. civ. în raport de

care se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, în vederea analizării

motivelor de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Mihalț II împotriva Deciziei nr. 117/A din

8 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 26 martie 2010.