ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1125/2014

Asupra cererii de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 29 martie 2006, reclamantul Protopopiatul

Român Unit cu Roma Greco-Catolic Orăștie în numele și pentru Parohia Română

Unită cu Roma Greco-Catolică Orăștie a chemat în judecată Parohia Ortodoxă

Română Orăștie III și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța

să dispună retrocedarea imobilului “biserică” identificat în CF nr. ....., cu

nr. top. 1138, în suprafață de 6.080 mp și obligarea pârâtei să restituie

respectivul imobil în deplină proprietate și liniștită posesie, să se constate că

edificiul “biserică” evidențiat în CF ..... Orăștie, cu nr. top. 1138 a fost

construit de cultul greco-catolic anterior anului 1948. De asemenea, a

solicitat să se constate nelegalitatea trecerii acestui imobil în patrimoniul

Bisericii Ortodoxe Orăștie în temeiul Decretului-lege nr. 176/1948 și, pe cale

de consecință, să se dispună radierea înscrierilor de sub B2 și B3.

Prin Sentința civilă

nr. 141 din 21 februarie 2007, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea

reclamantei.

Curtea de Apel Alba

Iulia, prin Decizia civilă nr. 240A din 13 septembrie 2007, a admis apelul

declarat de reclamantă și în consecință, a schimbat în tot sentința atacată în

sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia civilă

nr. 7419 din 25 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

admis recursul declarat de pârâtă, decizia atacată a fost casată și a fost

trimisă spre rejudecare în apel.

Rejudecând cauza,

prin Decizia civilă nr. 75A din 6 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis

apelul reclamantului, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte

acțiunea formulată, și în consecință, a constatat că reclamantul a edificat,

anterior anului 1948, pe terenul înscris în CF nr. ..... Orăștie, nr. top.

1138, o biserică; a constatat nelegalitatea trecerii bisericii și a terenului

înscris în CF nr. ..... Orăștie, nr. top. 1138 în proprietatea Bisericii

Ortodoxe Române Orăștie în baza Decretului nr. 176/1948 și a dispus obligarea

pârâtei la restituirea în deplină proprietate și posesie imobilul

sus-menționat, respingând în rest acțiunea.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 8333 din 24 noiembrie 2011, a

admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei pronunțate de curtea de

apel, a modificat în tot decizia atacată, în sensul în care a respins apelul

declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 141 din 21 februarie 2007

a Tribunalului Hunedoara.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare reclamantul Protopopiatul Român Unit

cu Roma Greco-Catolic Orăștie în numele și pentru Parohia Română Unită cu Roma

Greco-Catolică Orăștie.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 ianuarie

2012.

La termenul din data

de 10 decembrie 2012, judecata cererii de contestație în anulare a fost

suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat

judecarea în lipsă, iar la data de 11 martie 2014, din oficiu, Înalta Curte a dispus

repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 2 aprilie 2014 când instanța a

invocat excepția perimării.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin.

(1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 10

decembrie 2012, stabilit pentru soluționarea contestației în anulare și, în

temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus

suspendarea cauzei, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 10 decembrie 2013, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.,

părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea

continuării judecății.

Reținând că în cauză

sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., și constatând că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de

drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile

art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate

perimată contestația în anulare cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

contestația în anulare formulată de Protopopiatul Român Unit cu Roma

Greco-Catolic Orăștie în numele și pentru Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică

Orăștie împotriva Deciziei nr. 8333 din 24 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2014.

Procesat de GGC - LM