ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3788/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 21 aprilie 2006, reclamanta

Biserica Unită cu Roma Greco-Catolică din Brad, județul Hunedoara, a chemat în

judecată Parohia Ortodoxă II Brad, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța,

aceasta din urmă să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul, lăcaș de cult, înscris în C.F. 1411 Brad, nr. top 179/b/1

ocupat de pârâtă în baza Decretului-lege nr. 178 din 14 august 1948.

Prin aceeași cerere introductivă s-a

mai solicitat radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al

pârâtei cu privire la imobilul revendicat, format din construcție și teren

aferent, și autorizarea înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei.

În motivarea acțiunii, s-a arătat în

esență că lăcașul de cult în litigiu, a fost recepționat și sfințit la data de

22 august 1943 de către Episcopul Greco-Catolic al Lugojului și a aparținut

comunității greco-catolice din Brad.

Ulterior, se mai arată, după

instaurarea regimului comunist, averile Bisericii Greco-Catolice, au fost

confiscate iar lăcașurile de cult, atribuite Bisericii Ortodoxe, Legea nr.

177/1948, fiind adoptată în scopul de a da o aparență legală acestor abuzuri.

Investit în prima instanță,

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 81 din 31 ianuarie 2007,

a respins acțiunea, reținând în esență că Parohia Ortodoxă Română Unită din

Brad s-a intabulat asupra terenului, curte și grădină intravilan, în suprafață

de 533 stânjeni, în baza unui contract de donațiune făcut de Comisia interimară

a Județului Hunedoara și a art. 37 din Legea Cultelor nr. 177/1948, ulterior,

în baza adeverinței emisă de Municipiul Brad, fiind intabulată și Biserica

Ortodoxă Brad 2, cu hramul „Sfinților Împărați Constantin și Elena”.

Or, se arată, în sistemul

publicității imobiliare, drepturile reale se constituie, se modifică și se

transmit sau se sting prin înscrierea în cartea funciară, înscriere în baza

căreia pârâta și-a consolidat dreptul de proprietate asupra imobilului în timp

ce reclamanta, care nu a putut opune părții adverse un titlu valabil de

proprietate nu a întreprins nici o măsură care să paralizeze efectuarea de

către pârâtă a formelor de publicitate imobiliară asupra lăcașului de cult

revendicat.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Alba-Iulia, secția civilă, care, în esență, cu aceeași motivare, prin

decizia nr. 197/A din 14 iunie 2007 a respins apelul reclamantei,

În cauză, a declarat recurs în

termen legal reclamanta Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică-Parohia

Brad, care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică

hotărârea dată în apel, după cum urmează:

- acțiunea a fost greșit respinsă în

condițiile în care, o serie de acte normative post revoluționare, respectiv

Decretul-lege nr. 126/1990 și Legea nr. 182/2005, au recunoscut caracterul abuziv

și violent al preluării de către stat a bunurilor aparținând Bisericii Române

Unită cu Roma Greco-Catolică.

- preluarea lăcașului de cult s-a

făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 37 din Legea Cultelor nr. 177/1948, care

instituia o procedură ce nu a fost îndeplinită, aspect neanalizat de instanțe,

care nu au soluționat cererea vizând anularea înscrierii în cartea funciară.

- în mod eronat instanța de apel a

reținut că, în legătură cu îndeplinirea condițiilor stipulate de lege, s-ar fi

efectuat o procedură necontencioasă în fața Judecătoriei Brad, care a emis

încheierea nr. 798/1948, ce dovedește îndeplinirea procedurii, trimiterea la

prevederile art. 331 C. proc. civ. fiind greșită.

- împrejurarea că reclamanta nu

deține un titlu de proprietate pe care să-l opună pârâtei, nu este de natură să

conducă la respingerea acțiunii sau la reținerea lipsei calității sale

procesuale active, în condițiile în care Legea nr. 182/2005 a deschis Bisericii

Române Unită cu Roma Greco-Catolică calea spre justiție dându-i posibilitatea

de a-și recupera bunurile imobiliare asupra cărora „deținătorii abuzivi” și-au

intabulat dreptul de proprietate.

- trimiterea la dispozițiile art. 27

din Decretul-lege nr. 115/1938 este neconvingătoare în condițiile în care

instanța nu precizează când a început să curgă termenul de prescripție și când

s-a împlinit.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Este adevărat că, prin acte

normative emise ulterior anului 1989, Decretul-lege nr. 126/1990 și Legea nr.

182/2005, s-a recunoscut Bisericii Române Unită cu Roma Greco-Catolică dreptul

de a solicita în justiție restituirea bunurilor proprietatea sa, preluate

abuziv în perioada dictaturii comuniste.

Așa cum corect au reținut instanțele

însă, exercitarea acestui drept nu poate face abstracție de cadrul legal

prestabilit după anumite proceduri și de respectarea unor condiții impuse prin

legea generală.

Astfel, este de esența acțiunii în

revendicare ca proprietarul neposesor să opună posesorului neproprietar titlul

său de proprietate în baza căruia face dovada dreptului său de a-și reapropia

bunul.

Or, singura parte care, în cauză,

reușește să facă dovada proprietății este doar pârâta care prin „foaia de

proprietate nr. 1411/1948 probează fără echivoc că s-a intabulat cu imobilul în

litigiu, inițial asupra terenului în suprafață de 533 de stânjeni, în baza unui

contract de donațiune făcut de Comisia interimară a județului Hunedoara iar

ulterior asupra lăcașului de cult, notat în C.f. ca aparținând Bisericii

Ortodoxe Brad 2 cu hramul „Sfinților Împărați Constantin și Elena”.

Această intabulare, cu efect

constitutiv de drepturi reale, s-a efectuat, în ce privește terenul, în baza

Legii cultelor nr. 177/1948, pe considerentul îndeplinirii cerințelor art. 37

din acest act normativ, invocându-se părăsirea cultului de către majoritatea

creștinilor greco-catolici și înscrierea în cultul ortodox.

Deși Legea nr. 177/1948 acordă

dreptul la contestație în justiție, nu s-a făcut dovada existenței vreunui

demers

illo tempore

al Bisericii Greco-Catolice de a ataca transferul

bunului ce se pretinde că ar fi aparținut cultului abandonat pentru

neîndeplinirea cerințelor legale vizând intabularea.

Mai mult, pârâta a susținut pe tot

parcursul procesului că, după intabularea terenului în anul 1948, a edificat

integral construcția cu destinația de biserică, construcție finalizată în anul

1973, probele administrate neputând combate aceste susțineri.

Cât privește solicitarea reclamantei

vizând anularea încheierii de intabulare din 7 decembrie 1948, în mod corect

instanța de control judiciar a reținut că aceasta a fost analizată de prima

instanță, care, în adevăr, după examinarea celor două etape cronologice ale

intabulării, sub aspectul îndeplinirii cerințelor legale, reține judicios, că

anulabilitatea unei înscrieri în C.F. nu poate fi cerută pe cale incidentală

sau în baza unor înscrisuri ce nu îndeplinesc condiția de probă judiciară, cum

sunt monografiile sau extrasele depuse de reclamantă din editorialele canonice

periodice ale vremii.

Tot astfel, cu privire la

îndeplinirea cerințelor art. 37 din Legea nr. 177/1948, încheierea nr. 798 din

7 decembrie 1948 a Judecătoriei Brad, este o hotărâre judecătorească dată în

procedură necontencioasă, asemenea oricărei încheieri de carte funciară,

trimiterile la dispozițiile art. 331 și urm. C. proc. civ. fiind corecte, în

condițiile în care nu erau îndeplinite cerințele art. 335 din același cod care

să dea cererii de înscriere un caracter contencios.

Judicioasă este și trimiterea la prevederile

art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, în condițiile în care se contestă

legalitatea unei încheieri de întabulare pronunțată acum 60 de ani,

dispozițiile art. 1890 C. civ., fiind de asemenea aplicabile.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta

Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Parohia Brad împotriva deciziei

nr. 197/A din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.