ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1361/2003

HOTĂRÂRE
18.03.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1361/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 312 din 30

octombrie 2002, Tribunalul Ialomița a respins cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul G.I., aflat în exercitarea

pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală a Tribunalului

București, secția I penală, cu nr. 370/2001.

S-a motivat că din actele și

lucrările dosarului nu rezultă împrejurări speciale din cauza cărora executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia

acestuia, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 455 raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat prin

care a cerut desființarea sentinței și admiterea cererii a fost respins prin

decizia nr. 841/ A din 17 decembrie 2002, pronunțată de secția a II-a penală, a

Curții de Apel București.

Nemulțumit și de această hotărâre,

condamnatul a atacat-o cu recurs, susținând în esență, că, familia este pe cale

să se destrame, deoarece soția a părăsit domiciliul conjugal și pe cei doi

copii, aceștia, fiind la data cererii, îngrijiți de bunicii lor.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că

minorii se află în îngrijirea bunicii paterne care locuiește cu chirie într-o

casă cu două camere, condițiile de trai fiind modeste.

Situația descrisă în anchetă nu

poate fi schimbată prin întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni,

perioadă insuficientă în care condamnatul, lipsit de venituri, nu ar putea

ajuta familia.

Așa fiind, instanțele au reținut

corect că starea materială precară nu poate fi apreciată drept o împrejurare

specială care să justifice întreruperea executării pedepsei.

Recursul condamnatului nu este

întemeiat și va fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Recurentul condamnat va fi obligat

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare

statului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.I.

împotriva deciziei penale nr. 841/ A din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 685/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 861 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea condamnatului T.V. de întrerupere a exe
ÎCCJ 2003-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2003
relații de vecinătate care are în îngrijire pe cei doi copii minori, cu posibilități materiale reduse, având restanțe mari la cotele de întreținere în valoare de 7.209.848 lei. Conform art.455 raportat la art.453 Cod procedură penală, execu
ÎCCJ 2003-07-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3197/2003
Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 163 din 18 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul T.V., privind întreruperea
ÎCCJ 2003-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2381/2003
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1147 din 5 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul S.G.O., privin
ÎCCJ 2004-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3122/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Ialomița, prin sentința penală nr. 20 din 4 februarie 2004, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului G.G. privind întreruperea executării pedeps
Sursă