ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2453/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 311 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost condamnat inculpatul N.G., fiul lui S. și M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedepasa de 3 ani închisoare în regim de detenție, cu consecințele prevăzute de art. 72 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen. s-a confiscat suma de 500 euro sau echivalentul în lei la data executării și s-a dispus obligarea inculpatului la plata a cestei sume. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea permisului de conducere fals pe numele B.I., aflat la Registrul de mijloace de probă al tribunalului, la poziția 26/2008. Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul N. G. a pretins și a primit diverse sume în euro, afirmând și lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari publici, determinându-i să facă acte ce intrau în atribuțiilor lor de serviciu. Totodată, inculpatul împreună cu alte persoane a falsificat înscrisuri oficiale.

Astfel, la data de 12 august 2006, un lucrător de poliție din cadrul Poliției Târgu Lăpuș a efectuat verificări asupra legalității permisului de conducere auto categoria B, deținut de către numitul B.l., ocazie cu care a constatat că cel în cauză nu figurează în evidența Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Evidența Vehiculelor Maramureș ca posesor de permis de conducere, motiv pentru care a procedat la ridicarea permisului de conducere de mai sus în vederea continuării cercetărilor. Fiind ascultat, numitul B.l. a declarat că a obținut permisul de conducere în luna aprilie 2005 cu ajutorul vărului său P.l. care l-a contatat telefonic din Baia Mare în timp ce el se afla în Spania și pentru obținerea permisului de conducere i-a trimis două fotografii, actul de identitate și suma de 500 euro, iar după aproximativ 2 săptămâni, P.l.

i-a trimis permisul de conducere. În urma efectuării constatării tehnico-științifice s-a concluzionat că permisul de conducere ridicat de la numitul B.l. este falsificat prin contrafacerea aversului cu ajutorul tehnicii de calcul, iar reversul folosit provine de la un permis autentic. Din declarațiile numitului P.l. rezultă că în primăvara anului 2005, prin intermediul unei persoane despre care știe că se numește I. din Baia Mare l-a cunoscut pe numitul N.G. care i-a rezolvat eliberarea în regim de urgență a pașaportului turistic, iar apoi i-a spus că are cunoștințe și relații în rândul lucrătorilor de la serviciile abilitate pentru eliberarea pașapoartelor și permiselor de conducere și cu ajutorul acestora poate să obțină permise de conducere autentice, fără ca persoanele care doresc obținerea permiselor să susțină examen în acest sens.

Având în vedere acest lucru, în parcarea magazinului M. din Baia Mare i-a înmânat numitului N.G. suma de 500 euro, fotografiile și actul de identitate aparținând numitului B. l. și după aproximativ 2 săptămâni, N. i-a dat permisul de conducere pe numele B.l., spunându-i că acesta a fost publicat în M. Of. P.l. a mai arătat că în aceeași perioadă, numitul N.G. i- a promis obținerea unui permis de conducere pentru profesioniști pentru numitul N.D.F., scop în care i-a dat suma de 1000 euro, două fotografii și actul de identitate al acestuia. N.G. i-a obținut un permis de conducere internațional pe care i l-a trimis în Spania lui N., însă nu i-a obținut permisul de conducere pentru profesioniști, motiv pentru care i-a restituit suma de 750 euro.

În vara anului 2005, inculpatul N.G. a promis în schimbul sumei de 400 euro, folosindu-și relațiile din rândul lucrătorilor de la serviciile abilitate, să rezolve preschimbarea permisului de conducere numitului S.D., fără ca acesta să se prezinte la serviciile menționate. întrucât nu a rezolvat preschimbarea permisului a restituit suma numitului M.G. Cercetările efectuate în cauză nu au putut stabili persoana care, împreună cu inculpatul N.G. a falsificat permisul pentru B.l., astfel că s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de această persoană pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dar din probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că vinovăția acestuia a fost dovedită.

Probele menționate de instanța de fond se coroborează cu cele administrate în faza de urmărire penală, respectiv dovada de ridicare a permisului de conducere auto a numitului B.l., xerocopia de pe permisul de conducere al numitului B.l., declarațiile olografe ale numitului B.l., xerocopia permisului de rezident al lui B.l., raportul de constatare tehnico-științifică, adresele din 14 mai și 16 mai 2007 ale Serviciului Comunitar - Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, procesul verbal de căutare din 20 martie 2007, declarațiile martorilor P.l., N.D. și N. N., procesul verbal de recunoaștere din grup. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, limitele speciale de pedeapsă, datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, dar și conduita nesinceră a acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul N. G., solicitând achitarea sa întrucât la dosar nu sunt probe de vinovăție. Prin Decizia penală nr. 119/ A din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.G. împotriva sentinței penale nr. 311 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că situația de fapt stablită de instanța de fond este corectă, iar vinovăția inculpatului a fost stabilită cu probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și faza de cercetare judecătorească. S-a reținut că declarația martorului S.A., audiat în apel nu schimbă cu nimic starea de fapt reținută de prima instanță, întrucât acesta nu a asistat la toate discuțile pe care le-a avut inculpatul cu martorul P.I.

De altfel, acest martor nu a fost indicat de inculpat nici în faza de urmărire penală nici în cursul judecății în primă instanță, declarând că nu are probe de solicitat în apărarea sa. În ce privește pedepsa aplicată, s-a arătat că aceasta a fost just individualizată de instanța de fond. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs inculpatul, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și pct. 18 C. proc. pen., solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, iar în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. c) din C. proc. pen. A arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și s-a pronunțat o hotărâre greșită de condamnare a încuiatului.

Recursul declarat este nefondat. Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, inculpatul N.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 din C. pen. S-a reținut în esență că în primăvara anului 2005, numitul P.l. l-a cunoscut, prin intermediul numitului l. - recunoscut apoi ca fiind P.I. - pe inculpatul N.G., care i-a facilitat eliberarea în regim de urgență a pașaportului turistic, apoi, contra sumei de 500 euro i- a obținut un permis de conducere pe numele B.l., permis de conducere care s-a dovedit a fi fals.

De asemenea, în aceeași perioadă, inculpatul i-a promis martorului obținerea unui permis de conducere pentru profesioniști pentru numitul N.D.F. contra sumei de 1000 euro, însă nu i-a putut obține decât un permis de conducere internațional, restituindu-i suma de 750 euro, iar în vara anului 2005 i-a promis în schimbul sumei de 400 euro preschimbarea permisului de conducere numitului S.D., tară ca acesta să se prezinte la servicile menționate. întrucât nu a rezolvat preschimbarea permisului de conducere a restituit suma. Din declarația martorului P.l. rezultă că inculpatul a lăsat să se înțeleagă că are cunoștințele și relațiile necesare în rândul lucrătorilor de la serviciile abilitate, astfel încât în schimbul unor sume de bani poate facilita obținerea unor permise de conducere, întrebându-l totodată pe martor dacă nu cunoaște și alte persoane care doresc rezolvarea unui permis de conducere, fără ca acestea să se prezinte la examene.

Declarațiile martorului P.l. se coroborează cu declarațiile martorilor N.D.F., N.N., cu declarația olografi a martorului B.l., cu raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că permisul numitului B.l. era fals, cu celelalte acte aflate la dosar, probe în baza cărora situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în baza situației de fapt menționată mai sus și a probelor administrate în cauză s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia pentru săvârșirea celor două infracțiuni Astfel, potrivit dispozițiilor art. 257 C. pen., constituie infracțiunea de trafic de influență, primirea sau pretinderea de sume de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act care intră în atribuțiile sale de serviciu.

În cauza de față, inculpatul l-a asigurat pe martorului P.I. că în schimbul unor sume de bani poate rezolva obținerea unor permise de conducere, fără ca persoanele respective să se prezinte la examene, lăsând să se înțeleagă că are cunoștințe și relațiile necesare la organele abilitate și chiar a rezolvat parte din acestea, întărind convingerea martorului că susținerile sale sunt reale. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în mod cert și în ce privește infracțiunea de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale. Deși nu s-a putut stabili persoana care, împreună cu inculpatul a falsificat permisul de conducere pentru B.I., nu se poate contesta că permisul de conducere ridicat de la acesta, nu era falsificat prin contrafacerea aversului cu ajutorul tehnicii de calcul, iar reversul folosit provenea de la un permis autentic.

În raport de ansamblul probelor existente la dosar, Înalta Curte constată că situația de fapt a fost corect stabilită, au fost analizate împrejurările concrete în care s-au comis faptele, iar probele administate dovedesc neîndoielnic vinovăția inculpatului, așa încât nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor atacate. În ce privește pedeapsa aplicată, se constată că aceasta este just individualizată, în raport de prevederile art. 72 și art. 52 C. pen., fiind avute în vedere pericolul social deosebit al infracțiunilor comise, limitele de pedeapsă dar și conduita inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor. Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urnind a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 119/ A din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul, M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2010.