ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3577/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj au fost condamnați inculpații:

- L.M.  la câte 10 luni închisoare pentru comiterea a 3 infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 9 decembrie 2008, la zi.

- P.G. la două pedepse de câte 10 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) și c), art. 76 alin. (1) lit. d) și art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 1.900 RON de la inculpatul L.M. și a sumei de 8.800 RON de la inculpatul P.G., sume la care au fost obligați către stat.

Totodată, s-a dispus anularea permiselor false nr. X, deținut de M.D. și nr. Y, deținut de L.Z. și s-a restituit permisul de conducere nr. Z, inculpatului L.M..

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpații L.M. și P.G. s-au cunoscut în luna noiembrie 2008 în Cazinoul din orașul Jibou.

Cu această ocazie inculpatul P.G. a afirmat că are asupra sa un dosar cu actele necesare pentru obținerea permisului de conducere auto, iar coinculpatul L.M. s-a oferit să-i rezolve obținerea permisului fără să dea examen, sugerându-i să mai găsească patru persoane care doresc același lucru în schimbul unor sume de bani.

Inculpatul L.M. a precizat în cadrul discuțiilor avute că obținerea permiselor de conducere se realizează prin intermediul unui lucrător de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Satu Mare, stabilind prețul de 4.500 RON pentru fiecare permis de conducere.

În zilele următoare inculpatul L.M. i-a comunicat lui P.G. că acea persoană de la Inspectoratul de Poliție Satu Mare a fost arestată, dar că rezolvă obținerea permiselor prin intermediul altui polițist de la Inspectoratul de Poliție Timiș, în condițiile arătate anterior.

Urmare a acestor discuții, inculpatul P.G. l-a contactat pe numitul M.D., neștiutor de carte, căruia i-a spus că prin intermediul unui polițist de la Inspectoratul de Poliție Satu Mare îi facilitează obținerea permisului de conducere fără examen, pentru suma de 5.800 RON.

M.D., dorind să aibă permis de conducere, i-a dat inculpatului P.G. suma de 1.800 RON, urmând ca diferența să-i fie remisă cu ocazia predării permisului.

La sfârșitul lunii noiembrie 2008, în prezența martorei C.M., concubina lui M.D., la domiciliul acestora i-a fost dată inculpatului P.G. suma de 4.000 RON, iar acesta din urmă i-a predat lui M.D. permisul de conducere auto.

Martorul M.D. a vrut să verifice că nu a fost indus în eroare, s-a deplasat cu inculpatul P.G. la o stație Peco din orașul Jibou, unde se afla coinculpatul L.M..

Comunicându-le martorilor M.D. și C.M. că acela este cel ce a rezolvat obținerea permisului și că lucrează la Poliția Satu Mare, afirmație făcută la sugestia inculpatului L.M..

În continuare inculpatul P.G. i-a cerut lui M.D. să-i dea permisul de conducere pentru a-l arăta lui L.Z., cumnatul acestuia și în urma discuțiilor purtate L.Z. i-a dat inculpatului suma de 4.700 RON, în prezența martorilor L.G. și F.R., pentru obținerea permisului de conducere, fără examen, prin intermediul Comandantului Poliției Satu Mare.

La data de 1 decembrie 2008, inculpatul P.G. a adus permisul de conducere acasă la martorul L.Z., cu privire la care acesta din urmă a declarat că poza de pe permis era a lui și că nu știe ce scria deoarece nu știe carte. Diferența de 1.300 RON care trebuia achitată nu a mai fost dată întrucât L.Z. s-a dus la Poliție pentru a verifica autenticitatea permisului, ocazie cu care a constatat că este un fals, la fel ca și al numitului M.D..

S-a mai reținut că permisele de conducere au fost cumpărate de inculpatul L.M. cu suma de câte 100 euro de la o persoană din Timișoara pe numele Dana. La o altă deplasare în municipiul Timișoara inculpatul L.M. a fost însoțit de coinculpatul P.G., însă acesta a fost lăsat în centrul orașului cu motivarea că lucrătorul de poliție nu dorește să fie cunoscut.

La data de 9 decembrie 2008, inculpatul L.M. urma să se întâlnească cu inculpatul P.G., pentru a-i da actele și suma de 500 euro pentru un alt permis de conducere, în aceleași condiții, fără examen.

În prezența martorului M.T.E. s-au inscripționat trei bancnote a câte 100 euro cu mențiunea "trafic de influență" și s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului într-o pizzerie aparținând de S.C. G. S.R.L., județul Sălaj.

Instanța de fond a reținut că și în condițiile în care inculpatul L.M. nu a dezvăluit numele persoanei care a emis permisele de conducere, fără examen, faptele acesteia constând în afirmații privind modalitatea și posibilitatea procurării unor astfel de acte, procurarea efectiv a două permise de conducere auto, preluarea dosarului și încasarea unei sume de bani pentru al treilea permis sunt elemente care se circumscriu în sfera de atribuție ale unei persoane abilitate să emită permise de conducere, faptele comise de L.M. întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza planșelor foto executate în cauză, a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental, a procesului-verbal de prindere în flagrant, a proceselor-verbale de confruntare, a declarațiilor martorilor M.D., L.Z., C.M., L.A., M.T.E., F.R., L.Ș., C.L., R.A. și M.M., probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin Decizia penală nr. 83/A din 15 septembrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art. 257 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 1.900 RON de la inculpatul L.M. și a sumei de 8.800 RON de la inculpatul P.G..

Totodată, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații L.M. și P.G..

Împotriva acestei decizii inculpatul P.G. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 22 C. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin al 3-lea motiv de recurs inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 215 alin. (1) C. pen.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul P.G. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de influență, iar pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv pe baza declarațiilor inculpatului, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

La data de 9 decembrie 2008, în urma unei declarații a inculpatului P.G. s-a organizat prinderea în flagrant a coinculpatului L.M., scop în care, în prezența martorului M.T.E., au fost marcate cu 3 bancnote de câte 100 euro și 4 bancnote a câte 50 euro, cu "Invizibile Detection Marker" cu inscripția "Trafic de influență".

Bancnotele marcate, cartea de identitate și fotografiile martorului M.T.E., au fost înmânate inculpatului P.G. care s-a întâlnit cu L.M. și căruia i-a înmânat suma de 500 euro, acesta din urmă fiind oprit, identificat și percheziționat corporal, găsindu-se asupra lui bancnotele înseriate.

Cu privire la această infracțiune de trafic de influență cu ocazia prinderii în flagrant s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală deoarece, după descrierea primelor două fapte, inculpatul P.G. s-a desistat, parchetul făcând aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) C. pen.

Primele două infracțiuni de trafic de influență (părți vătămate M.D. și L.Z.) se consumaseră anterior datei de 9 decembrie 2008 și cu privire la care nu sunt îndeplinite cerințele art. 22 alin. (1) C. pen.

Potrivit acestui text de lege, este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.

Desistarea constă în renunțarea anterior la săvârșirea faptei, a cărei executare se află în curs; ea trebuie să fie voluntară și să se producă mai înainte ca executarea să se fi terminat.

În speță, desistarea a intervenit doar pentru că cea de-a treia faptă, aflată în desfășurare, în urma căreia a fost prins în flagrant inculpatul L.M., primele două infracțiuni de trafic de influență se consumaseră anterior, motiv pentru care în mod corect parchetul l-a trimis în judecată pe P.G. pentru două infracțiuni de trafic de influență, iar instanța l-a condamnat doar pentru aceste două fapte prevăzute de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Și cea de-a doua critică formulată de inculpat împotriva deciziei atacate este nefondată, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență, sub aspectul laturii obiective, este necesar ca influența de care se prevelează făptuitorul să se refere la un funcționar ale cărui activități sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretențiilor celui care solicită intervenția. În speță, inculpatul a solicitat și a obținut de la două persoane, diverse sume de bani, promițându-le că prin intermediul unui polițist de la Inspectoratul de Poliție Satu Mare - Serviciu permise auto - le poate procura permise de conducere, categoria B, fără examen. Or, este incontestabil că referirea la o persoană din cadrul unei instituții abilitate să emită permise de conducere auto la care făptuitorul a promis că va interveni pentru ca aceasta să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, realizează elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de influență.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția făptuitorului îmbracă forma intenției directe, deoarece acesta a avut reprezentarea și a urmărit să vândă celor două părți vătămate pretinsa influență pe lângă un lucrător de poliție, urmărind crearea stării de pericol pentru buna desfășurare a relațiilor de serviciu, motiv pentru care elementul subiectiv al infracțiunii este îndeplinit.

Cum, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență sunt îndeplinite în cauză, urmează ca și acest motiv de recurs să fie respins.

Ultimul motiv de recurs privind greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. și solicitarea de a se dispune schimbarea acestuia în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. este, de asemenea, nefondat.

Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., există infracțiunea de trafic de influență nu numai în cazul în care făptuitorul are o influență reală asupra unui funcționar, ci și în situația în care lasă să se creadă că are o astfel de influență, deși această împrejurare nu este adevărată.

Prevalarea de o influență inexistentă constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, deci o acțiune care se regăsește în elementul material al infracțiunii de înșelăciune, dar, prin voința legiuitorului, această acțiune a fost incriminată în mod special, ca infracțiune de trafic de influență, în capitolul referitor la infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, care, spre deosebire de înșelăciune (infracțiune contra patrimoniului) există și dacă nu s-a cauzat o pagubă materială.

Așadar, atunci când făptuitorul va afirma sau va lăsa să se creadă că are influență, deși în realitate nu are, pe lângă un funcționar competent să îndeplinească un act, pentru a putea să primească bani în scopurile arătate în art. 257 C. pen., este vorba de infracțiunea de trafic de influență.

Așa fiind, Înalta Curte constată că fapta inculpatului P.G. de a pretinde și primi sume de bani de la M.D. și L.Z. pretinzând cu are influență asupra unui polițist din cadrul Inspectoratului de Poliție Satu Mare, pe care să-l determine să elibereze permise de conducere categoria B, fără examen, chiar dacă în realitate inculpatul nu avea o astfel de influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. și nu pe cele ale infracțiunii de înșelăciune.

Prin urmare, încadrarea juridică dată faptei este corectă, iar hotărârile pronunțate nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Față de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același Cod, va respinge recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.