ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1783/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată de intimatul pârât C.G., în dosarul nr. 21731/3/2006 aflat pe rolul Curții de Apel București, având ca obiect apelul formulat de reclamanta SC G.R.B.G. SRL împotriva sentinței nr. 13914 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a solicitat suspendarea judecării apelului, motivat de faptul că – în legătură cu obiectul cauzei – există un dosar penal pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Analizând cererea pârâtului-intimat prin prisma prevederilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ., prin încheierea de ședință din data de 5 mai 2009, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecării cauzei privind apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 13914 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimatul pârât C.G.

– aflat în stare de arest cu intimatele- interveniente SC D. SRL, SC H. SA și SC I.R. SRL. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că rezoluția motivată a D.G.P.M.B., serviciul cercetări penale, dată în dosarul penal cu același număr, care are ca obiect desfășurarea actelor de urmărire penală are legătură directă cu înstrăinarea Fermei C., situată în București, contract ce face obiectul nulității în litigiul dedus judecății. S-a avut în vedere că, deși prima instanță a soluționat litigiul în baza unei excepții de fond referitoare la lipsa calității procesuale active și că scopul apelantei este o reîntoarcere a judecării litigiului la prima instanță, cererea de suspendare trebuie apreciată global – în funcție de impactul pe care soluția finală dată în litigiul penal ar putea să o aibă în cauză, oricare ar fi stadiul judecății în fond, în care dosarul se află.

Conchide instanța, că importanța urmăririi penale nu poate fi ignorată atâta timp cât, în cadrul acestuia vor fi cercetate aspectele legate de existența faptei, a făptuitorilor și vinovăției cu care aceștia au acționat, precum și alte implicării conexe ce pot avea legătură cu interesele părților în litigiu, fie că este vorba de o judecată în primă instanță sau în apel. Împotriva încheierii de ședință, apelanta –reclamantă SC G.R.B.G. SRL a declarat recurs prin care a susținut următoarele: Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. întrucât măsura suspendării judecării recursului nu se justifică deoarece, rezoluția nr. 245067/2005 – în lipsa unui act de procedură penală actualizat la momentul formulării cererii de suspendare – nu face dovada cerinței art. 244 alin. (2) C. proc.

civ., fiind posibil ca într-un interval de patru ani să se fi dispus măsura scoaterii de sub urmărirea penală. Dată fiind soluția pronunțată de instanța de fond, problemele de drept ce vor face obiectul analizei instanței de apel nu au legătură cu actele îndeplinite de intimatul C.G. Suspendarea judecății prejudiciază toate părțile, întrucât cauza penală a pârâtului trenează de 11 ani – dosarul nr. 3064/P/1998 nefiind soluționat nici măcar în faza judecății de fond. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.

Textul reglementează o ipoteză de suspendare facultativă a judecării unei cauze, în raport de circumstanțele concrete ale acesteia, impunându-se îndeplinirea a două condiții și anume: la momentul la care se solicită suspendarea să fie începută urmărirea penală pentru o infracțiune, iar aceasta să aibă o înrâurire esențială asupra hotărârii ce urmează a se pronunța. Se constată că aceste prevederi au fost interpretate și aplicate greșit de către curtea de apel, raționamentul și argumentele aduse în susținerea soluției fiind total eronate. Curtea de apel a fost sesizată cu soluționarea apelului declarat de reclamanta SC G.R.B.G. SRL împotriva unei sentințe prin care acțiunea sa a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active – deci în baza unei excepții de fond.

Cum, unul din motivele de apel privește chiar rezolvarea dată excepției, chestiunea suspendării judecării apelului, trebuia analizată strict din perspectiva înrâuririi pe care ar fi avut-o procesul penal asupra hotărârii dată în soluționarea apelului. Din această perspectivă, obiectul analizei instanței de apel nu apare ca având legătură cu pretinsele fapte penale ale numitului C.G., acestea vizând fondul litigiului, care nu a fost antamat și care depinde de soluția ce se va da apelului reclamantei. Pe de altă parte, încheierea apare ca fiind nelegală și sub aspectul actului invocat în suspendarea cauzei, în condițiile în care s-a reținut irelevanța actului de finalizare a urmăririi penale (a rechizitorului) dar s-a luat în considerare un act dispus în legătură cu acesta.

Pentru aceste considerente, măsura dispusă de instanță este nelegală, impunându-se trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC G.R.B.G. SRL Glina, împotriva încheierii Curții de Apel București din data de 5 mai 2009, pe care o modifică, în sensul că respinge cererea de suspendare a judecății apelului formulat de apelanta-reclamantă, în temeiul art. 244 (1) pct. 2 C. proc. civ. și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.