ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1783/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată de intimatul pârât C.G., în

dosarul nr. 21731/3/2006 aflat pe rolul Curții de Apel București,

având ca obiect apelul formulat de reclamanta SC G.R.B.G. SRL împotriva

sentinței nr. 13914 din 23 octombrie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a solicitat

suspendarea judecării apelului, motivat de faptul că – în

legătură cu obiectul cauzei – există un dosar penal pe rolul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Analizând cererea pârâtului-intimat

prin prisma prevederilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ., prin încheierea de

ședință din data de 5 mai 2009, Curtea de Apel București a

dispus suspendarea judecării cauzei privind apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 13914 din 23 octombrie

2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în contradictoriu cu intimatul pârât C.G. – aflat în stare de

arest cu intimatele- interveniente SC D. SRL, SC H. SA și SC I.R. SRL.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că rezoluția motivată a D.G.P.M.B.,

serviciul cercetări penale, dată în dosarul penal cu același

număr, care are ca obiect desfășurarea actelor de urmărire

penală are legătură directă cu înstrăinarea Fermei C.,

situată în București, contract ce face obiectul nulității

în litigiul dedus judecății.

S-a avut în vedere că,

deși prima instanță a soluționat litigiul în baza unei

excepții de fond referitoare la lipsa calității procesuale

active și că scopul apelantei este o reîntoarcere a judecării litigiului

la prima instanță, cererea de suspendare trebuie apreciată

global – în funcție de impactul pe care soluția finală dată

în litigiul penal ar putea să o aibă în cauză, oricare ar fi

stadiul judecății în fond, în care dosarul se află.

Conchide instanța, că

importanța urmăririi penale nu poate fi ignorată atâta timp cât,

în cadrul acestuia vor fi cercetate aspectele legate de existența faptei,

a făptuitorilor și vinovăției cu care aceștia au

acționat, precum și alte implicării conexe ce pot avea

legătură cu interesele părților în litigiu, fie că

este vorba de o judecată în primă instanță sau în apel.

Împotriva încheierii de

ședință, apelanta –reclamantă SC G.R.B.G. SRL a declarat

recurs prin care a susținut următoarele:

Instanța de apel a interpretat

și aplicat greșit prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

întrucât măsura suspendării judecării recursului nu se

justifică deoarece, rezoluția nr. 245067/2005 – în lipsa unui act de

procedură penală actualizat la momentul formulării cererii de

suspendare – nu face dovada cerinței art. 244 alin. (2) C. proc. civ.,

fiind posibil ca într-un interval de patru ani să se fi dispus măsura

scoaterii de sub urmărirea penală.

Dată fiind soluția

pronunțată de instanța de fond, problemele de drept ce vor face

obiectul analizei instanței de apel nu au legătură cu actele

îndeplinite de intimatul C.G.

Suspendarea judecății

prejudiciază toate părțile, întrucât cauza penală a

pârâtului trenează de 11 ani – dosarul nr. 3064/P/1998 nefiind

soluționat nici măcar în faza judecății de fond.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 244

alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când s-a

început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o

înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.

Textul reglementează o

ipoteză de suspendare facultativă a judecării unei cauze, în

raport de circumstanțele concrete ale acesteia, impunându-se îndeplinirea

a două condiții și anume: la momentul la care se solicită

suspendarea să fie începută urmărirea penală pentru o

infracțiune, iar aceasta să aibă o înrâurire esențială

asupra hotărârii ce urmează a se pronunța.

Se constată că aceste

prevederi au fost interpretate și aplicate greșit de către

curtea de apel, raționamentul și argumentele aduse în susținerea

soluției fiind total eronate.

Curtea de apel a fost sesizată

cu soluționarea apelului declarat de reclamanta SC G.R.B.G. SRL împotriva

unei sentințe prin care acțiunea sa a fost respinsă pentru lipsa

calității procesuale active – deci în baza unei excepții de

fond.

Cum, unul din motivele de apel

privește chiar rezolvarea dată excepției, chestiunea

suspendării judecării apelului, trebuia analizată strict din

perspectiva înrâuririi pe care ar fi avut-o procesul penal asupra

hotărârii dată în soluționarea apelului.

Din această perspectivă,

obiectul analizei instanței de apel nu apare ca având legătură

cu pretinsele fapte penale ale numitului C.G., acestea vizând fondul

litigiului, care nu a fost antamat și care depinde de soluția ce se

va da apelului reclamantei.

Pe de altă parte, încheierea

apare ca fiind nelegală și sub aspectul actului invocat în

suspendarea cauzei, în condițiile în care s-a reținut irelevanța

actului de finalizare a urmăririi penale (a rechizitorului) dar s-a luat

în considerare un act dispus în legătură cu acesta.

Pentru aceste considerente,

măsura dispusă de instanță este nelegală, impunându-se

trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea

judecății apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC G.R.B.G. SRL Glina, împotriva încheierii Curții de Apel

București din data de 5 mai 2009, pe care o modifică, în sensul

că respinge cererea de suspendare a judecății apelului formulat

de apelanta-reclamantă, în temeiul art. 244 (1) pct. 2 C. proc. civ.

și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării

judecății apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 mai 2010.