VLAD v. ROMANIA

Publicat la 8 decembrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 561/24 Ion VLAD împotriva României depusă la 20 decembrie 2023 comunicat la 21 noiembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile de schimbare a reședinței unui copil de la mama la tatăl (depunerea reclamantului), respinse de instanțele interne (decizia din 22 noiembrie 2022 a Curții de District Găești și hotărârea finală din 20 aprilie 2023 a Curții de județ Dâmbovița) în ciuda recunoașterii inechibile de către aceste instanțe că mama a acționat împotriva intereselor copilului prin manipularea și dezformarea ei pentru a o extrage de la tatăl ei, până la punctul în care copilul a refuzat orice contact cu el. În temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge în legătură cu rezultatul procedurii inițiate la 11 aprilie 2018 și care a dat naștere la decizia finală din 20 aprilie 2023. El se plânge în continuare în legătură cu lungimea excesivă a procedurii respective și cu faptul că instanța internă nu a luat măsuri pentru a împiedica mamei să protragă procedurile. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în conformitate cu art. 8 din Convenție, ținând cont de faptul că Curtea de District Găești și Curtea județului Dâmbovița, în deciziile lor de 22 noiembrie 2022 și, respectiv, 20 aprilie 2023, au refuzat să stabilească reședința fiicei sale cu el (a se vedea, în special, Diamante și Pelliccioni c. San Marino , nr. 32250/08, §§ 170-78 și 183-84, 27 septembrie 2011)? În special: (a) Instanțele au identificat corect interesul superior al copilului pentru a menține contactul cu ambii părinți? (b) Instanțele au evaluat capacitatea fiecărui părinte de a respecta acordurile de custodie și contact, în conformitate cu interesul superior al copilului? (c) Este posibil ca instanța să identifice măsuri care să permită protecția interesului superior al copilului? (d) Sistemul a fost instituit de dreptul intern și modul în care a fost aplicat, capabil de a oferi soluții durabile care să țină seama de nevoile și interesul superior al copilului? și (e) Instanțele respectă cerințele de rapiditate consemnate în procedurile privind drepturile copiilor (a se vedea, de exemplu și mutatis mutandis E.S. c. România și Bulgaria , nr. 60281/11, § 64, 19 iulie 2016; P.F. c. Polonia , nr. 2210/12, § 56, 16 septembrie 2014; și Eberhard și M. c. Slovenia , nr. 8673/05 și 9733/05, § 127, 1 decembrie 2009)?

Published on 8 December 2025

FOURTH SECTION

Application no. 561/24

Ion VLAD

against Romania

lodged on 20 December 2023

communicated on 21 November 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns proceedings for changing a child’s residence from the mother to the father (the applicant), dismissed by the domestic courts (decision of 22 November 2022 of the Găești District Court and final decision of 20 April 2023 of the Dâmbovița County Court) despite unequivocal acknowledgement by those courts that the mother acted against the child’s interests by manipulating and disinforming her in order to alienate her from her father, to the point where the child refused any contact with him.

Under Articles 6 and 8 of the Convention, the applicant complains about the outcome of the proceedings initiated on 11 April 2018 and which gave rise to the final decision of 20 April 2023. He further complains about the excessive length of those proceedings and about the domestic courts’ failure to take measures to prevent the mother from protracting the proceedings.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article

8 of the Convention, bearing in mind that the Găești District Court and the Dâmbovița County Court, in their decisions of, respectively, 22 November 2022 and 20 April 2023, refused to set his daughter’s residence with him (see, notably,

Diamante and Pelliccioni v. San Marino

, no. 32250/08, §§ 170-78 and 183-84, 27 September 2011)? In particular:

(a)

Did the courts correctly identify the child’s best interests to maintain contact with both parents?

(b)

Did the courts assess each parent’s ability to comply with the custody and contact arrangements, in compliance with the child’s best interests?

(c)

Were the courts able to identify measures that would allow protection of the child’s best interests?

(d)

Was the system set in place by domestic law, and the manner in which it was applied, capable of offering sustainable solutions that would take into account the child’s needs and best interests? and

(e)

Did the courts comply with the requirement of swiftness enshrined in proceedings concerning children’s rights (see, for instance and

mutatis mutandis

,

E.S. v. Romania and Bulgaria

, no. 60281/11, §

64, 19 July 2016;

P.F. v.

Poland

, no. 2210/12, § 56, 16 September 2014; and

Eberhard and M. v.

Slovenia

, nos. 8673/05 and 9733/05, § 127, 1 December 2009)?