ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3045/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 13 mai 2008, reclamantul P.C.C. a chemat în judecată pârâta A.N.R.,

solicitând anularea dispoziției nr. 236 din 29 aprilie 2008, prin care a fost

retrogradat pe timp de un an din funcția de director al D.J.N.A.N.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că sancționarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 78

alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și a art. 25 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003,

texte care instituie obligativitatea citării în fața comisiei de disciplină,

prin scrisoare recomandată sau prin înștiințare scrisă de luare la cunoștință

prin semnătură, precum și imperativul audierii, funcționarului public și a

consemnării în scris a audierii.

Se mai susține că au fost încălcate

și dispozițiile art. 30 din H.G. nr. 1210/2003, întrucât a formulat obiecțiuni

împotriva procesului verbal nr. 321/2007, la revenirea din concediu medical,

dar acestea nu au fost luate în considerare.

De asemenea, nu au fost

respectate nici dispozițiile art. 32 alin. (4) din aceeași hotărâre de guvern,

dispoziția de sancționare fiind emisă peste termenul legal.

Cu privire la condițiile de

formă se menționează că decizia de sancționare nu cuprinde motivele pentru care

au fost înlăturate apărările sale și nu precizează data săvârșirii abaterilor

ce i se impută.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 110

din 17 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că audierea

reclamantului în fața comisiei de disciplină nu s-a efectuat datorită

neprezentării acestuia care a invocat nereal că se află în concediu medical,

deși în fapt se afla la serviciu.

Instanța de fond nu a

reținut nici încălcarea dispozițiilor art. 30 din H.G. nr. 1210/2003 și nici a art.

35 alin. (6) pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare.

Cu privire la fondul cauzei

instanța a reținut că reclamantul se face vinovat de repetate neglijențe în

îndeplinirea atribuțiilor sale manageriale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul P.C.C. susținând, în esență, că a fost în

imposibilitate de a se prezenta în fața Comisiei de Disciplină la data de 17

decembrie 2007 întrucât în intervalul 24 octombrie 2007 – 24 aprilie 2008 s-a

aflat în concediu medical.

Pe fondul contestației,

recurentul arată că nu a comis faptele invocate în dispoziția de sancționare,

că au fost soluționate un număr mare de cereri de către un personal redus și că

cele două deplasări au fost efectuate în interes de serviciu.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu actele medicale depuse la

instanța de fond recurentul reclamant a făcut dovada că în perioada 24

octombrie 2007 – 24 aprilie 2008 s-a aflat în concediu medical în mod

neîntrerupt.

Aceste documente sunt înscrisuri

autentice în sensul prevederilor art. 1171 C. civ., neputând fi înlăturate

decât în urma parcurgerii procedurii speciale a înscrierii în fals prevăzute de

art. 180 și următoarele C. proc. civ.

Pentru a înlătura orice

dubiu privitor la această stare de fapt în recurs au fost depuse toate

certificatele medicale în baza cărora s-a eliberat adeverința medicală nr. 1629.

Prin urmare, contrar celor

reținute de prima instanță atât la data sesizării comisiei de disciplină, cât

și la data convocării recurentului reclamant (17 decembrie 2007) în fața

comisiei, acesta se afla în concediu medical.

Potrivit dispozițiilor art. 94

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, (1) „Raportul

de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una

dintre următoarele situații:

(…)

(h) se află în concediu

pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în

condițiile legii”.

Cu toate că la dosarul

cauzei a fost depusă D.D.G.A.N. nr. S din 28 ianuarie 2008, prin care se

menționează că „începând cu data de 14 decembrie 2007 funcționarului public P.C.C.

i se constată suspendarea de drept a raportului de serviciu, fiind în concediu

pentru incapacitate temporară de muncă, instanța nu a reținut suspendarea de

drept a raportului de serviciu.

Întrucât Dispoziția de

sancționare nr. 236/2008 a fost emisă în urma unei cercetări disciplinare efectuate

în perioada în care contractul de muncă al recurentului reclamant era suspendat

de drept aceasta este nulă în mod absolut urmând a fi desființată ca atare.

Această reținere face de

prisos examinarea celorlalte motive de recurs.

Așa fiind, se va admite

recursul declarat de reclamant și se va modifica sentința atacată în sensul

admiterii acțiunii și al anulării dispoziției atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.C.C. împotriva sentinței civile nr. 110 din 17 octombrie 2008 a Curții de

Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată

în sensul că admite contestația reclamantului și anulează dispoziția nr. 236/2008

emisă de A.N.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2009.