ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.09.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2794/2010

HOTĂRÂRE
16.09.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2794/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația la executare, înregistrată sub nr. 835/31/2009,

pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială si de contencios

administrativ și fiscal, contestatoarea Universitatea din Oradea a solicitat,

în contradictoriu cu

și terțul poprit Trezoreria

Operativă a Municipiului Oradea suspendarea executării silite pornite în

temeiul Ordinului nr. 166 din 11 iunie 2009 emis de

, până la soluționarea contestației

la executare; anularea ordinului ca netemeinic și nelegal, cu consecința

anulării executării înseși.

În motivarea contestației s-a arătat

că Universitatea din Oradea funcționează în temeiul Legii nr. 84/1995 și a

Statutului personalului didactic, prin efectul prevederilor Legii nr. 45/2009 art.

27 alin. (8) și art. 28 alin. (5) fiind obligată să preia și să integreze în

cadrul său unitățile de cercetare și dezvoltare prevăzute în anexa nr. 4 a

legii, inclusiv S.C.D.P. Oradea.

S-a mai arătat ca prin hotărâre de

Guvern, ce urma a fi inițiată de ministerul de resort, urma să se dispună cu

privire la transferul efectiv; această hotărâre nefiind adoptată până la data

formulării contestației ca urmare a situației financiare incerte a

instituțiilor ce urmau a fi preluate.

S-a mai prevalat contestatoarea de

adresa din 4 mai 2009 emisă de către M.E.C.I., D.P.I., adresă prin care se

solicită date necesare întocmirii notei de fundamentare cu privire la

necesitatea și oportunitatea preluării, cu privire la datoriile instituției,

cuantum și modalitatea în care acestea urmează a fi achitate precum și de cele

cuprinse în proiectul hotărârii de Guvern prin care la art. 4 s-a propus ca

preluarea S.C.D.P. Oradea să se realizeze fără datoriile istorice la bugetul

public acumulate până la apariția Legii nr. 45/2009.

S-a susținut că, dat fiind contextul

învederat,

nu era îndreptățită a emite ordin

de înființare a popririi pentru sumele reprezentând datorii la bugetul de stat

ale S.C.D.P. Oradea, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost radiată din

evidențele fiscale ale A.F. Bihor.

Contestatoarea a arătat că prin

poprirea conturilor sale, este împiedicată desfășurarea activității didactice

și de cercetare.

Prin întâmpinarea formulată de

intimata

, la termenul din 7 septembrie 2009,

s-a invocat excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Oradea, în

temeiul art. 44 si art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora litigiile în

legătură cu creanțele neperformante preluate de la datoria publică internă,

sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul

pârâtului; s-a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută

de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, prin care legiuitorul a stabilit

în sarcina reclamantului obligația comunicării cererii, a actelor pe care se

întemeiază aceasta, procedura fiind similară celei prevăzute de art. 720

1

proc. civ.

A fost invocată și excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite până la

soluționarea definitivă a contestației, în considerarea art. 82 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998, prin care s-a stipulat ca executarea silită începută de

prin executorii proprii sau prin

intermediul executorilor judecătorești continuă și pe parcursul soluționării

contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul la întoarcerea

executări numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile.

A fost invocată excepția lipsei de

obiect a cererii de suspendare, ca urmare a emiterii ordinului de poprire din 2009

a recuperat în totalitate creanța

datorată de debitoare.

Pe fondul cauzei s-a învederat că

intimata a preluat de la S.C.D.P. suma de 53.995,75 dolari S.U.A. reprezentând

contravaloarea creanței consolidată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr.

95/2003, conform Protocolului din 14 noiembrie 2003, intervenit între

și C.A.S. Bihor cu privire la

datoriile bugetare ale S.C.D.P. Oradea.

S-a mai arătat ca prin H.G. nr. 1087

din 10 septembrie 2008 privind reorganizarea S.C.D.P. Oradea prin preluarea

prin absorbție de către contestatoare, la art. 7 s-a prevăzut ca aceasta preia

toate drepturile și obligațiile instituției supuse reorganizării.

Prin sentința comercială nr. 4 din 19

octombrie 2009, pronunțată în dosar nr. 835/35/2009, Curtea de Apel Oradea a

admis excepția de necompetență teritorială invocată de

, a declinat competența de

soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut incidența art. 158 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998.

După declinare pricina a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 10369/2/2009.

Prin cerere completatoare

contestatoarea a învederat că renunță la judecarea capătului de cerere având ca

obiect suspendarea executării silite, întrucât efect al executării integrale a

sumei acesta a rămas fără obiect.

S-a solicitat întoarcerea executării

silite și restabilirea situației anterioare acesteia.

S-a arătat că nu sunt contestate

existența și cuantumul creanțelor datorate de S.C.D.P. Oradea, ci calitatea de

debitor a Universității din Oradea, ca efect al preluării acestei stațiuni.

Prin sentința comercială nr. 21 din

8 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a luat act

de renunțarea la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării.

A respins excepția de neîndeplinire

a procedurii prealabile.

A respins contestația la executare

formulată de contestatoarea Universitatea din Oradea în contradictoriu cu

intimatele

și Trezoreria Operativă Oradea.

Pentru a hotărî astfel instanța în

temeiul art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea la soluționarea

capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite pornite de

A respins excepția prematurității

invocată de intimată în temeiul art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998

raportat la art. 109 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că prin dispozițiile

invocate legiuitorul nu a instituit o procedură prealabilă sesizării instanței,

cu consecința inadmisibilității cererii în situația neparcurgerii acesteia, ci

prevederile reprezintă o derogare de la regula comunicării cererilor și a

tuturor actelor de procedură prin intermediul instanței de judecată prevăzută

de art. 86 C. proc. civ., prin dispoziția derogatorie urmărindu-se asigurarea

soluționării cu celeritate a cererilor.

În ceea ce privește fondul pricinii,

a reținut că

a preluat, prin Protocolul din 14

noiembrie 2003 de la C.A.S. Bihor, o creanță în cuantum de 184.552,08 lei

împotriva debitoarei S.C.D.P. Oradea, creanță consolidată conform art. 2 alin. (2)

din O.U.G. nr. 95/2003 la valoarea de 53.995,75 dolari S.U.A.

Împotriva debitoarei a fost

declanșată executarea silită, prin adresa din 4 noiembrie 2005,

comunicând debitoarei titlul executoriu,

prin Ordinul nr. 1261 din 25 ianuarie 2006 dispunând înființarea popririi

asupra conturilor debitoarei; prin procesul verbal din 31 iulie 2006 s-a dispus

instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile proprietatea

debitoarei.

Prin H.G. nr. 1087 din 10 septembrie

2008 privind reorganizarea S.C.D.P. Oradea, prin preluare prin absorbție de

către Universitatea din Oradea s-a prevăzut preluarea de către contestatoare a

tuturor drepturilor și obligațiilor instituției supusa absorbției.

În considerarea acestui act

normativ,

a emis ordinul 66 din 11 iunie 2009

dispunând înființarea popririi asupra conturilor debitoarei pentru creanța

preluată.

H.G. nr. 1087 din 10 septembrie 2008

a fost adoptată în considerarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 290/2002.

Este adevărat că Legea nr. 290/2002

a fost abrogată potrivit art. 56 din Legea nr. 45/2009, însă cu excepția art. 7

alin. (1) în temeiul căruia a fost adoptată H.G. nr. 1087 din 10 septembrie

2008.

Reține și dispozițiile art. 62 alin.

(1) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, potrivit cărora prevederile cuprinse într-un act

normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de un nivel

superior, trebuie abrogate expres, abrogarea implicită nefiind reglementată de

lege.

În consecință, intenția manifestă a

legiuitorului a fost de a menține în vigoare dispozițiile H.G. nr. 1087/2008

privind reorganizarea S.C.D.P. Oradea prin preluarea prin absorbție de către

Universitatea Oradea.

În cauză sunt îndeplinite și

condițiile impuse de art. 49 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, din cuprinsul art.

2 al H.G. nr. 1087/2008 rezultând că patrimoniul S.C.D.P. Oradea a fost preluat

potrivit situației financiare la data de 30 iunie 2008, conform celor cuprinse

în anexele nr. 1 lit. a), b) și c), pe bază de protocol de predare primire, în

termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii la 25 decembrie

2008.

Întrucât contestatoarea nu poate

invoca propria culpă constând în nerespectarea legii, nu va reține ca unic

motiv nedepunerea la dosarul cauzei a protocolului de predare primire prevăzut

de art. 2 din H.G. nr. 1087/2008.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs contestatoarea Universitatea din Oradea invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a

solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul

admiterii contestației la executare, anularea Ordinului nr. 166 din 11 iunie

2009 emis de

prin care a fost ordonată

înființarea popririi până la concurența sumei de 184.552,08 lei, și în

consecință anularea executării înseși, întoarcerea executării silite și

restabilirea situației anterioare acesteia.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurenta a susținut următoarele:

- Conform art. 2 și 6 din H.G. nr. 1087/2008

Universitatea din Oradea preia patrimoniul S.C.D.P. Oradea pe bază de protocol

de predare-preluare în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a

hotărârii, preluând toate drepturile și obligațiile S.C.D.P. Oradea, care se

reorganizează. În acest sens s-a încheiat protocolul de predare-preluare a

patrimoniului stațiunii semnat de cele două părți cu mențiunea expresă că: „predarea-preluarea

efectivă a acestuia se va face la o dată ulterioară prin reprezentanții

desemnați ai celor două părți, în baza unui proces verbal ce va face parte

integrantă din protocol”. Deci transmiterea efectivă a drepturilor și

obligațiilor se face „numai pe data aprobării, de organul competent a

bilanțului contabil întocmit în vederea predării-primirii.

- Conducerea Universității din

Oradea nu a aprobat bilanțul contabil întocmit în vederea predării-primirii,

astfel că procedura de preluare a stațiunii nu a fost finalizată.

- Preluarea legiferată de Legea nr. 525/2004

nu a avut nicio finalitate concretă. Abia după patru ani de la apariția Legii nr.

525/2004, a fost publicată în Monitorul Oficial H.G. nr. 1087/2008 privind

reorganizarea S.C.D.P. Oradea prin preluarea prin absorbție de către Universității

din Oradea.

- Datorită neclarităților

legislative și a situației financiare incerte, instituția nu a finalizat

niciodată preluarea acesteia.

Intimata

București a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate

fi reformată prin recursul declarat de contestatoare.

Instanța de apel a apreciat corect

că susținerile contestatoarei cu privire la existența unor neclarități

legislative nu pot fi primite.

Intenția manifestă a legiuitorului a

fost de a menține în vigoare dispozițiile H.G. nr. 1087/2008 privind

reorganizarea S.C.D.P. Oradea prin preluarea prin absorbție de către

Universitatea Oradea.

Prin H.G. nr. 1087 din 10 septembrie

2008, la art. 6 s-a prevăzut că „Universitatea din Oradea preia toate

drepturile și obligațiile S.C.D.P. Oradea, care se reorganizează”.

Urmare efectelor acestui act

normativ, prin preluarea prin absorbție de către Universitatea din Oradea a

patrimoniului S.C.D.P. Oradea, aceasta a preluat atât activul cât și pasivul

debitoarei, pasiv în care este inclusă creanța datorată

, dobândind astfel calitatea de

debitor al

În considerarea acestui act normativ

a declanșat legal procedura

executării silite în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 a emis Ordinul nr. 66 din 11

iunie 2009 dispunând înființarea popririi pentru creanța preluată prin

Protocolul din 14 noiembrie 2003 de la C.A.S. Bihor, creanță consolidată

conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 împotriva debitoarei S.C.D.P.

Oradea.

Recurenta-contestatoare nu poate

invoca faptul că nu a fost încheiat protocolul de predare-primire prevăzut de art.

2 din H.G. nr. 1087/2008 (protocol ce trebuia încheiat în termen de 30 de zile

de la data intrării în vigoare a actului normativ), raportat la principiul nemo

auditur propriam turpitudinem allegans.

Pentru considerentele expuse se

apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a respinge recursul contestatoarei ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

contestatoarea Universitatea din Oradea împotriva sentinței comerciale nr. 21

din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4637/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 64/CA/2010-P.I. din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată
ÎCCJ 2010-10-28
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5623/2010
.V.A.S. Instanța de apel a reținut că SC O. SRL a fost naționalizată în 1948, devenind Întreprinderea V.R., apoi Întreprinderea T.C., iar după 1989 SC C. SA, astfel că obligația de plată aparține Statului Romăn, prin Ministerul Finanțelor P
ÎCCJ 2011-03-03
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1879/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 305/C din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Bihor a respins acțiunea completată formulată de reclamanții N.M.G.G. și F.S.P. prin mandatar N.G.A.C. împotriva pârâților Primaru
ÎCCJ 2011-11-24
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5646/2011
20 februarie 2009 eliberat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bihor - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea pentru atestarea obligațiilor de plată a evidențiat că SC P. SRL, figura la data de 20 februarie
ÎCCJ 2012-06-21
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4684/2012
ă, a admis recursul declarat de Direcția generală a finanțelor publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva decizie civile nr. 89/ A din 14 mai 2009 a Curții de Apel Oradea și a casat decizia cu trimitere spre re
Sursă