ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 784/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3/C din 19 august 2009 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, a declinat competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta Universitatea Oradea în contradictor cu pârâta A.V.A.S. București și terțul poprit Trezoreria Operativă a Municipiului Oradea în favoarea Curții de Apel București. Curtea de Apel Oradea a reținut că prin întâmpinarea depusă, A.V.A.S., în raport de dispozițiile art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998, a invocat excepția de necompetență teritorială cât privește soluționarea cererii de suspendare a executării silite pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea contestației la executare care constituie obiectul Dosarului nr. 835/35/2009.

Cu privire la excepția invocată, Curtea de Apel Oradea a apreciat-o ca întemeiată, arătând că potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.S. sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și cum pârâta A.V.A.S. are sediul în București, competența de soluționare a cererii de față revine Curții de Apel București. Astfel investită, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 160 din 17 decembrie 2009, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Oradea, și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea lui.

Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că obiectul cererii îl formează suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare iar aceasta formează obiectul unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel Oradea fiind incidente cu prioritate dispozițiile din materia contestației la executare, respectiv art. 403 C. proc. civ. conform căruia până la soluționarea contestației la executare, sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dispoziții cu care se completează prevederile art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată. Înalta Curte analizând hotărârile prin care s-a declinat reciproc competența teritorială de soluționare a pricinii, constată că aceasta revine Curții de Apel Oradea.

Cererea cu care a fost investită instanța este o solicitare de suspendare a executării silite, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea contestației la executare care face obiectul unui dosar separat aflat pe rolul Curții de Apel Oradea. Având în vedere caracterul accesoriu al cererii față de contestația la executare, acesteia i se aplică aceleași prevederi cu privire la competență care sunt incidente contestației la executare, ea neavând caracter autonom așa încât să-i fie incidente prevederile art. 44-45 din O.U.G. nr. 51/1998. Așa fiind, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de suspendare a executării pe calea ordonanței președințiale în favoarea Curții de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.