ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 784/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 784/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului
negativ de competență de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3/C din 19 august 2009
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, a declinat competența de soluționare
a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta Universitatea
Oradea în contradictor cu pârâta A.V.A.S. București și terțul poprit Trezoreria
Operativă a Municipiului Oradea în favoarea Curții de Apel București.
Curtea de Apel Oradea
a reținut că prin întâmpinarea depusă, A.V.A.S., în raport de dispozițiile art.
44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998, a invocat excepția de necompetență teritorială
cât privește soluționarea cererii de suspendare a executării silite pe calea
ordonanței președințiale, până la soluționarea contestației la executare care
constituie obiectul Dosarului nr. 835/35/2009.
Cu privire la
excepția invocată, Curtea de Apel Oradea a apreciat-o ca întemeiată, arătând că
potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 cererile de orice natură privind
drepturile și obligațiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.S. sunt de
competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după
caz, domiciliul pârâtului și cum pârâta A.V.A.S. are sediul în București,
competența de soluționare a cererii de față revine Curții de Apel București.
Astfel investită, Curtea
de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 160 din 17
decembrie 2009, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea
Curții de Apel Oradea, și, constatând ivit conflictul negativ de competență a
înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea lui.
Pentru a hotărî
astfel această instanță a reținut că obiectul cererii îl formează suspendarea
executării silite până la soluționarea contestației la executare iar aceasta
formează obiectul unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel Oradea fiind
incidente cu prioritate dispozițiile din materia contestației la executare,
respectiv art. 403 C. proc. civ. conform căruia până la soluționarea
contestației la executare, sau a altei cereri privind executarea silită,
instanța competentă poate suspenda executarea, dispoziții cu care se
completează prevederile art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată.
Înalta Curte
analizând hotărârile prin care s-a declinat reciproc competența teritorială de
soluționare a pricinii, constată că aceasta revine Curții de Apel Oradea.
Cererea cu care a
fost investită instanța este o solicitare de suspendare a executării silite, pe
calea ordonanței președințiale, până la soluționarea contestației la executare
care face obiectul unui dosar separat aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.
Având în vedere
caracterul accesoriu al cererii față de contestația la executare, acesteia i se
aplică aceleași prevederi cu privire la competență care sunt incidente
contestației la executare, ea neavând caracter autonom așa încât să-i fie
incidente prevederile art. 44-45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Așa fiind, Înalta
Curte va stabili competența de soluționare a cererii de suspendare a executării
pe calea ordonanței președințiale în favoarea Curții de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
în favoarea Curții de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 25 februarie 2010.