ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 53 din 5 ianuarie 2006 la Curtea de Apel Craiova, contestatorii U.V. și

U.G., în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. – D.G.E.S.L., au formulat

contestație la executarea începută de A.V.A.S., solicitând ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună anularea formelor de executare ce constau în

scoaterea la vânzare prin licitație publică a unui apartament cu 4 camere, în

suprafață utilă de 77.05 m.p., situat în localitatea Corabia, județul Olt,

proprietatea contestatorilor, urmând să se dispună radierea ipotecii

constituită asupra acestui apartament.

Prin hotărârea nr. 2 din 7

februarie 2006, Curtea de Apel  Craiova, secția civilă, și-a declinat

competența de soluționare a contestației la executare, astfel formulate, în

favoarea Judecătoriei Corabia, reținând că, instanța fiind investită cu o

cerere de radiere a ipotecii și o contestație la executare, în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, privind

valorificarea unor active bancare.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs contestatorii U.V. și U.G., susținând că hotărârea

pronunțată de Curtea de Apel Craiova este vădit nelegală și solicitând

admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la

Curtea de Apel București, ca instanță competentă material și teritorial să

soluționeze această pricină.

Recurenții arată că în ce

privește competența materială, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 45

din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, republicată și

modificată prin O.U.G. nr. 23/2004, potrivit cărora competența de soluționare

revine Curții de Apel în a cărei rază teritorială își are sediul pârâta, astfel

încât Curtea de Apel Craiova urma să decline competența în favoarea Curții de

Apel București, ca instanță de la domiciliul pârâtei, iar nu în favoarea

Judecătoriei Corabia, care nu are competență materială în a soluționa cauze ce

au ca obiect drepturi și obligații în legătură cu activele bancare preluate de

A.V.A.S.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului se constată următoarele:

SC I. SRL Corabia este

debitor cedat al A.V.A.S., în baza contractului de cesiune de creanță încheiat

între A.V.A.S. și B.A. SA, conform prevederilor O.U.G. nr. 51/1998,

recurenții-contestatori fiind garanți ai SC I. SRL Corabia.

Potrivit dispozițiilor art. 44

și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și

obligațiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.S., inclusiv cele

formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice,

altele decât debitorii prevăzuți de art. 38 sunt de competența Curții de Apel

în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului și

se judecă de urgență și cu precădere.

Normele de competență mai

sus menționate sunt reglementări de natură specială, de strictă interpretare și

imediată aplicare, derogatorii de la dreptul comun.

Astfel fiind, cum

dispozițiile legale referitoare la competența materială au un caracter

imperativ, obligatorii pentru toți subiecții de drept, inclusiv pentru

instanțele judecătorești, se reține că textul legal mai sus arătat prevede

explicit competența materială, dar și teritorială a Curții de Apel București,

atât timp cât A.V.A.S. București are calitate de pârâtă în cauză, și aceste

dispoziții legale trebuie respectate, prin atribuirea competenței de

soluționare a fondului prezentului litigiu instanței exclusiv competente,

aceasta fiind Curtea de Apel București.

În consecință, urmează a se

admite recursul declarat de contestatorii U.V. și U.G., a se modifica hotărârea

atacată și a se stabili competența de soluționare a contestației la executare

în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții U.V. și U.G. împotriva hotărârii nr. 2 din 7 februarie 2006 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Modifică hotărârea atacată

și stabilește competența de soluționare a contestației la executare în favoarea

Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2007.