ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2010

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 277/D din 19 septembrie 2008, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele P.A., G.I.M.

și F.R.I., prin mandatar C.O., toate cu domiciliul ales la domiciliul

mandatarului, reprezentate în instanță de avocat L.V., în contradictoriu cu

pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor,

reprezentat convențional de D.G.F.P. Brașov, cu sediul în Brașov Municipiul

Brașov, reprezentat legal de Primar, reprezentat în instanță de consilier

juridic V.C. și de consilier juridic T.M., V.A. și M.R., ambii domiciliați în

Brașov, reprezentați în instanță de avocat G.C.M. și de avocat S.H.M., acțiune

având ca obiect revendicare imobiliară.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru toate

imobilele care intră sub incidența acestei legi, persoanele îndreptățite pot

obține repararea prejudiciului cauzat numai în condițiile acestei legi, sub

sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în

natură sau prin echivalent, conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicarea

imobilelor preluate fără titlu, formulată în condițiile dreptului comun (art.

480 – 481 C. civ.; art. 6 din Legea nr. 213/1998), nu poate fi primită, ea

fiind inadmisibilă.

S-a mai reținut că, de vreme ce

reclamantele au uzat de dispozițiile legii speciale de reparație pentru a-și

valorifica drepturile pe care le au asupra imobilului în litigiu, s-a apreciat

că valorificarea acestor drepturi nu se poate analiza și pe calea unei acțiuni

ulterioare de revendicare promovată în condițiile reglementate de dreptul

comun.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 29/Ap din 3 martie 2009, a respins apelul declarat de reclamantele P.A., G.I.M. și F.R.I., împotriva sentinței civile

nr. 277 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Brașov, pe care a păstrat-o.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, în ce privește compararea de titluri, în condițiile Legii

nr. 10/2001, nu se poate solicita compararea de titluri potrivit dreptului

comun, pentru că, alegând calea legii speciale, apelantele trebuie să se supună

regulilor actului normativ mai sus menținut. Că, procedural, prin compararea de

titluri s-ar ajunge la eludarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în

condițiile Legii nr. 112/1995. Or, foștii chiriași se bucură de protecția

textului art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs reclamantele: P.A., G.I.M. și F.R.I., criticând-o

ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

deoarece :

- Acțiunea reclamantelor trebuia admisă

în parte, respectiv pentru constatarea preluării abuzive și a păstrării de

către reclamante a dreptului de proprietate, constatare care ulterior putea

îndreptăți la o acțiune de comparare de titluri pe calea dreptului comun.

- Susținerea că prin compararea de

titluri s-ar putea ajunge la eludarea contractelor de vânzare-cumpărare, nu

constituie argumente pentru inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamante.

- Instanța de apel nu a analizat

justețea motivelor invocate de instanța de fond pentru respingerea acțiunii ca inadmisibilă,

ci a venit cu argumente noi pentru respingerea acțiunii reclamantelor.

- Prin analizarea pe fond a cauzei

dedusă judecății, se poate concluziona dacă acțiunea este admisibilă sau nu.

Recursul declarat de reclamante nu

este fondat.

Obiectul litigiului îl constituie

imobilul situat în municipiul Brașov, compus din casă cu trei camere,

dependințe și teren în suprafață de 994,25 mp. Imobilul a constituit obiectul

dreptului de proprietate al numitei P.A., fiind dobândit de aceasta, cu titlu

de cumpărare, în anul 1941. Din evidențele de Carte Funciară, acest imobil a

fost preluat de Statul Român, cu titlu de expropriere în anul 1978. Ulterior,

imobilul-casă a fost vândut pârâților V.A. și M.R., în condițiile Legii nr.

112/1995, iar terenul în suprafață de 994,25 mp a fost atribuit acestora în

condițiile Legii nr. 18/1991.

Cum reclamantelor le-a fost respinsă

cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, motivat de faptul că

acesta a fost înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995, reclamantele au uzat

de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea

în natură a imobilului mai sus menționat.

Într-o atare situație, respectiv

după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a

imobilelor preluate fără titlu, formulată de reclamante în condițiile dreptului

comun (art. 480 – 481 C. civ., art. 6 din Legea nr. 213/1998) nu mai poate fi

primită, ea fiind inadmisibilă.

Prin urmare, reclamantele au uzat de

dispozițiile legii speciale de reparație pentru a-și valorifica drepturile pe

care le au asupra imobilului în litigiu. Valorificarea acelorași drepturi nu se

poate realiza și pe calea unei acțiuni ulterioare de revendicare prevăzută în

condițiile reglementate de dreptul comun.

Analizând întregul material

probator, instanța de apel în mod judicios a statuat că după apariția Legii nr.

10/2001 reclamantele nu mai puteau solicita compararea de titluri potrivit

dreptului comun, deoarece, alegând calea legii speciale, ele trebuiau să se

supună rigorilor acesteia.

Titlul de proprietate pe care

pârâții îl dețin asupra imobilului în litigiu, contractele de

vânzare-cumpărare, s-a consolidat prin neatacarea acestuia în justiție, in

condițiile prevăzute de lege.

Instanța de apel a analizat justețea

motivelor invocate de instanța de fond, dar, în același timp, a invocat motive

noi pentru a dovedi faptul că acțiunea reclamantelor este inadmisibilă.

Pentru toate cele reținute, Înalta

Curte, constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecință, se va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantele P.A., G.I.M. și F.R.I., prin mandatar C.O., împotriva deciziei nr.

29 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2010.