ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1279/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Răcari, prin sentința

penală nr. 248 din 23 mai 2002, a condamnat pe inculpatul C.N.C. la o pedeapsă

de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis,

prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1), art. 193 și art. 205 C. pen.,

părțile împăcându-se.

S-a reținut că, la 10 mai 2001,

inculpatul C.N.C. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate P.S., conducând pe

drumurile publice autoturismul Dacia, deși nu avea permis de conducere, unde a

pătruns fără drept și i-a adresat injurii și amenințări.

Împotriva sentinței penale rămasă

definitivă prin neapelare Procurorul General a declarat recurs în anulare în

temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.,

criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a stării de

recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) în sarcina inculpatului, argumentându-se

în sensul că pedepsele aplicate anterior acestuia nu pot constitui prim termen

al recidivei.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 37 lit. a) C. pen.,

recidiva postcondamnatorie există când după rămânerea definitivă a unei

hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat

săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării

pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa

prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

În speță, din actele depuse la

dosar, respectiv lipsa antecedentelor penale și copia sentinței penale nr. 100

din 2 februarie 1995 a Judecătoriei Găești, definitivă prin neapelare, rezultă

că anterior comiterii la 15 aprilie 2001, a faptei deduse judecății în cauza de

față, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 100.000 lei amendă

penală, cu suspendarea condiționată a executării, pedeapsă ce nu atrage

incidența prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.

Pe de altă parte, pedepsele aplicate

inculpatului prin sentința penală nr. 270 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei

Răcari, definitivă prin decizia penală nr. 443 din 31 august 2001 a

Tribunalului Dâmbovița și sentința penală nr. 453 din 15 noiembrie 2001 a

Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare, nu pot constitui prim termen al

recidivei postcondamnatorii, faptele fiind săvârșite la 25 noiembrie 1999, 9

iunie 2000 și respectiv 20 martie 2001.

Ulterior, prin sentința penală nr.

780 din 16 iulie 2002 a Judecătoriei Moreni au fost contopite pedepsele

stabilite prin sentințele penale pronunțate anterior, pentru faptele

concurente.

Așa fiind, deoarece nu exista o

condamnare anterioară care să constituie prim termen al recidivei, nu erau

incidente prevederile art. 37 lit. a) C. pen., astfel încât, greșit a procedat

instanța de fond atunci când a reținut starea de recidivă a inculpatului.

Ca urmare, Curtea va admite recursul

în anulare pentru considerentele arătate, va casa hotărârea atacată numai cu

privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pe care le

va înlătura.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței nr. 248 din 23 mai 2002 a Judecătoriei Răcari privind pe

inculpatul C.N.C.

Casează sentința atacată numai cu

privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pe care le

înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

13 martie 2003.