ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9865/2009

Deliberând asupra recursului

de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe

data de 14 septembrie 2007, reclamanții R.G. și R.A. s-au adresat instanței,

formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului P.M. Turda,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei

nr. 18446 din 17 august 2007 emisă de pârât, cu consecința restituirii în

natură a imobilului în suprafață de 295 m

2

teren situat în

municipiul Turda, str. Piața 1 Decembrie 1918.

Prin sentința civilă nr. 490

din 30 septembrie 2008, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis acțiunea așa

cum a fost formulată de reclamanți și a dispus anularea deciziei nr. 18446 din

17 august 2007 emisă de pârâtul P.M. Turda cu consecința restituirii în natură

către acestea a imobilului situat din punct de vedere administrativ în M. Turda

Piața 1 Decembrie 1918 județul Cluj având destinația de teren în suprafață de

295 m

2

, cu vechiul număr, înscris inițial în C.F. Turda, actualmente

făcând parte din corpul funciar înscris în C.F. Turda, suprafață determinată

prin anexa nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic

I.M., perimetrul reperelor 1 – 2 – 3 – 4 – 5 – 1.

A fost obligat pârâtul către

reclamanți la plata sumei de 1790 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că este întemeiată acțiunea promovată de reclamanți, aceștia

dovedindu-și dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în litigiu, ce a

fost expropriat în vederea construirii unei case de cultură, obiectiv

nerealizat, astfel încât se impune restituirea în natură câtă vreme scopul

exproprierii nu a fost atins, suprafața solicitată este liberă de construcții,

neafectând lucrările de edificare și finalizare a imobilului, nefiind necesar

utilizării viitoare a obiectivului și nu aduce atingere folosinței imobilelor

învecinate.

S-a apreciat și faptul că nu

constituie un impediment în calea restituirii în natură, faptul că terenul

solicitat prin notificare a fost trecut din administrarea C.L. Turda în

administrarea Ministerului Justiției, întrucât transmiterea s-a realizat

ulterior revendicării de către reclamanți în baza Legii nr. 10/2001.

În drept s-au avut în vedere

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Împotriva hotărârii

respective, la data de 21 noiembrie 2008, în termen legal, a declarat apel,

pârâtul P.M. Turda criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fără însă a se

motiva calea de atac.

Prin decizia civilă nr. 7/ A

din 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

către pârât, calea de atac fiind analizată prin prisma dispozițiilor art. 292

și 295 C. proc. civ., chiar dacă nu au fost formulate motive de apel.

Instanța de apel a reținut

în considerentele deciziei recurate că notificarea reclamanților chiar dacă nu

a fost soluționată printr-o dispoziție care să respecte modelul orientativ al

unei decizii de respingere a notificării, prevăzută în anexa nr. 1 la Hotărârea

nr. 250 din 7 martie 2007, adresa nr. 18446 din 17 august 2007 emanând de la

pârât, echivalează cu soluționarea notificării, atâta vreme cât reflectă fără

echivoc voința C.L. Turda de aplicare a Legii nr. 10/2001 de a nu restitui în

natură imobilul solicitat.

S-a avut în vedere în acest

sens și Decizia nr. XX/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a statuat asupra

faptului că, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond, nu

numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererii prin

care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și

notificarea persoanei îndreptățite, în ipoteza refuzului nejustificat al

entității deținătoare a imobilului.

De asemenea, s-a constatat

în mod corect, pe baza raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, că

terenul solicitat nu este necesar utilizării viitoare a obiectivului de

investiții „C.C.T.”, fiind liber de construcții iar scopul exproprierii nu a

fost atins, fiind restituit în mod corect în natură în baza art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2003.

S-a reținut și faptul că

este lipsit de relevanță transmiterea imobilului aflat în domeniul public al

statului, din administrarea C.L. Turda în administrarea Ministerului Justiției câtă

vreme acest lucru s-a realizat după formularea notificării de către reclamanți,

că imobilul se află încă în posesia C.L., că acesta prin reprezentanți și-a

manifestat intenția de a soluționa notificarea, precum și faptul că nu și-au

îndeplinit obligațiile prevăzute în art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 250/2007 și

H.G. nr. 2187/2004.

Împotriva deciziei

respective, la data de 12 februarie 2009, în termen legal, a declarat recurs

pârâtul P.M. Turda, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând casarea

acesteia ca și a hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare

la Tribunalul Cluj.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-au susținut două motive de recurs, invocând drept temei de drept, art.

304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv faptul că adresa nr. 18446 din 17 august

2008 emanând de la Primăria Turda și pe care a semnat-o, nu reprezintă o

decizie sau dispoziție în sensul Legii nr. 10/2001, care să poată fi atacată în

instanță de reclamanți, înscrisul respectiv neputând produce efecte juridice,

precum și faptul că imobilul solicitat a fost trecut în administrarea

Ministerului Justiției, constituind domeniul public al S.R., regimul său

juridic fiind reglementat prin Legea nr. 213/1998, astfel încât P.M. Turda nu

putea dispune asupra acestuia.

S-a susținut și faptul că

instanțele s-au pronunțat fără a cerceta în amănunt scriptele ce atestă

situația juridică a imobilului și fără a verifica dacă acest teren face sau nu

parte din proiectul de funcționare a obiectivului de investiții „C.C.T.”.

La data de 26 iunie 2009,

intimații – reclamanți R.G. și R.A. au formulat întâmpinare prin care au

solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, întrucât

motivele invocate nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ., iar în subsidiar,

respingerea, pe fond, a căii de atac, ca neîntemeiată.

Recursul declarat de pârâtul

P.M. Turda se privește ca fiind nefondat și se va respinge, ca atare, avându-se

în vedere următoarele argumente:

Prin decizia nr. XX din 19

martie 1997, Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, s-a statuat

în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989, republicată, că instanțele judecătorești sunt competente să

soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva

deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat

restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei

îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a

răspunde la notificarea părții interesate.

Prin urmare, în speță,

instanțele erau competente să soluționeze cererea de restituire a imobilului

solicitat de reclamanții R.G. și R.A.

În cauză însă adresa nr.

18446 din 17 august 2007 emisă de Primăria Turda – C.L. de aplicare a Legii nr.

10/2001 și recurată de către P.M. Turda, a fost interpretată corect de cele

două instanțe, în sensul că poate fi calificată ca o veritabilă decizie prin

care s-a respins cererea reclamanților de restituire a imobilului teren în

suprafața de 295 m

2

, chiar dacă înscrisul respectiv nu respectă

modelul orientativ al unei decizii de respingere a notificării, prevăzută în

anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 250 din 7 martie 2007.

Fiind vorba de o chestiune

de formă și nu de fond, adresa respectivă își produce efecte juridice atâta

vreme cât P.L. prin reprezentantul acesteia și-a exprimat fără echivoc intenția

de a soluționa notificarea cu care a fost investită, precizând că reclamanții

nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură, având dreptul doar la măsuri

reparatorii în echivalent.

Este neîntemeiat și cel

de-al doilea motiv de recurs invocat de către pârât, P.L. Turda având

competența de a soluționa notificarea cu care a fost investită de reclamanți,

înregistrată sub nr. 145 din 13 februarie 2002 la B.E.J. D.M., fiind entitatea

deținătoare a imobilului revendicat, chiar și în condițiile în care prin H.G.

nr. 2187/2004 obiectivul de investiții „C.C.T.” a fost transmis din

administrarea C.L. Turda în administrarea Ministerului Justiției.

Aceasta întrucât la data

formulării notificării, P.L. Turda se afla în posesia terenului solicitat de

reclamanți, posesie pe care o exercită și în prezent, în condițiile în care a

fost încălcat art. 2 din hotărârea de guvern arătată, neîntocmindu-se în termen

de 30 de zile protocolul de predare – primire între cele două investiții.

De asemenea, recurenta a

încălcat prevederile art. 9.1 din H.G. nr. 250/2007 privind aprobarea Normelor

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în sensul că: nu a transmis

notificarea unității deținătoare și nu a informat pe reclamanți că nu mai

deține terenul în litigiu.

Imobilul respectiv la data

apariției Legii nr. 10/2001 ca și în prezent se afla în posesia recurentei,

astfel încât în mod corect a fost obligată la restituirea în natură a terenului

către reclamanți.

În același timp se va reține

faptul că sunt reale susținerile pârâtului că terenul respectiv, din punct de

vedere juridic, face parte din domeniul public al statului, intrând sub

incidența dispozițiilor Legii nr. 213/1988 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia, însă fiind vorba de un imobil preluat în mod

abuziv de către stat, intra și sub incidența Legii nr. 10/2001, putând fi

restituit în natură persoanelor îndreptățite, prevederile art. 6 din Legea nr.

213/1988, coroborate cu art. 1 lit. h) din Legea nr. 10/2001, permițând acest

lucru.

În ceea ce privește

susținerile recurentului potrivit cărora instanțele s-au pronunțat fără a

cerceta înscrisurile care atestă situația juridică a imobilului și fără a

verifica dacă terenul face parte sau nu din proiectul de finanțare al

obiectivului de investiție, nu pot fi analizate, reprezentând aspecte de fapte

legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză, neîncadrându-se în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele arătate și în

raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.M. Turda, județul Cluj,

decizia recurată fiind legală, nefiind afectată de motivul de modificare

invocat, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Fiind în culpă procesuală,

în raport de art. 274 C. proc. civ., va fi obligat recurentul către intimați la

plata sumei de 1785 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul P.M. Turda împotriva deciziei nr. 7/ A din 14

ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, minori și familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurentul – pârât la

plata sumei de 1785 lei cheltuieli de judecată către intimații – reclamanți

R.G. și R.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2009.