ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4859/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4859/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 661 din 3 decembrie 2008

a Tribunalului Cluj s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții

K.E., K.M., P.I., S.M.E. și P.R., în contradictoriu cu pârâții U.T. Cluj și Primarul

municipiului Cluj-Napoca și în consecință: s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.R.P.; s-a dispus anularea Dispoziției nr. 21366

din 15 noiembrie 2006, emisă de U.T. Cluj; s-a stabilit că reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru suprafața de 1664 mp, calculate la o

valoare de 236,5 Euro/mp conform expertizei efectuată de ing. M.I.; s-a anulat

Dispoziția nr. 2561 din 25 iulie 2006, emisă de Primarul municipiului

Cluj-Napoca și s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței

de 300 mp. teren, conform propunerilor făcute prin expertiza ing. A.G.; s-a

respins cererea cu privire la construcțiile expropriate, cererea de intervenție

în interesul altuia formulată de intervenientul S.T.E., acțiunea față de

pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, acțiunea

față de pârâta A.N.R.P.; a fost obligată pârâta U.T. Cluj la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 2348 lei și pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1600 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că prin Notificarea din data de 02 august 1991 petenții K.E.,

S.M.E., K.M., P.I. și P.R., au solicitat restituirea în natură sau acordarea de

despăgubiri pentru imobilul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 4756, nr.top. 4746

și în C.F. nr. 3588Cluj.

La data de 01 noiembrie 2005

Consiliul local Cluj-Napoca a transmis U.T. notificarea și actele depuse,

apreciind că U.T. este deținătoarea imobilului.

Această pârâtă s-a pronunțat asupra

notificării prin Dispoziția nr. 21366 din 15 noiembrie 2005, în sensul

acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 546 stj.p.,

teren estimat la valoarea de 2.000.000.000 lei.

În motivarea dispoziției s-a arătat

că deține în proprietate suprafața de 5452 mp, înscrisă în C.F. nr. 127070

Cluj, iar diferența de teren față de suprafața înscrisă în C.F. este

proprietatea Statului Român.

Suprafața de 546 stj.p. a fost

dobândită prin procesul-verbal de predare-primire nr. 5049/1970.

S-a precizat și faptul că

notificarea reclamanților împreună cu actele anexate a fost trimisă Consiliului

Local Cluj.

Urmare a emiterii acestei

dispoziții, în termen legal reclamantul P.R. și-a precizarea acțiunea privind

anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului preluat abuziv.

Reclamantul a invocat art. 16 alin.

(1) introdus prin Legea nr. 247/2005 privind restituirea în natură a imobilelor

cu obligația menținerii afectațiunii pe o perioadă de 3 - 5 ani.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel în termen legal intervenientul S.T. și pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca.

Intervenientul prin apelul declarat

a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

invocând următoarele motive:

Prima instanță nu s-a pronunțat pe

cererea de intervenție în interes propriu, mărginindu-se să respingă cererea de

intervenție în interesul altei persoane ca inadmisibilă.

Intervenientul a arătat că motivul

pentru care nu a formulat notificare în nume propriu îl constituie faptul că

locuind în Ungaria nu a avut cunoștință de termenele prevăzute de legea română,

această împrejurare constituind o cauză de forță majoră.

Având însă interes în cauză poate

interveni în nume propriu, cererea (formulată în baza art. 49-55 C. proc. civ.),

fiind admisibilă.

Interesul intervenientului este justificat

prin faptul că antecesorii săi sunt părți în convenția încheiată la data de 17

iunie 1943, având ca obiect imobilul evidențiat în C.F. nr. 4756 Cluj,

transcris în C.F. nr. 3588 Cluj nr.top 4746, fiind intabulați cu titlu de

cumpărare în cote de 1/5 parte.

O altă critică vizează interpretarea

unilaterală a expertizelor efectuate în cauză, care a avut ca și consecință

restituirea în natură doar a suprafeței de 300 mp teren, fără nicio

construcție, iar despăgubirile s-au acordat doar pentru diferența de teren

nerestituită în natură, neglijându-se valoarea clădirilor, evidențiate în C.F.

nr. 4756 Cluj nr. top 4746, dobândite de antecesorii intervenientului în anul

1943.

Hotărârea primei instanțe este

inechitabilă întrucât se omite acordarea măsurilor reparatorii pentru

construcțiile preluate de Statul Român.

Pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca solicită prin apelul declarat schimbarea sentinței în sensul

menținerii ca legală și temeinică a dispoziției nr. 2561 din 25 iulie 2006. În

motivarea apelului pârâtul a arătat că prin notificarea nr. 45858/3/452 din 6

august 2001 reclamanții au solicitat restituirea în natură sau acordarea de

despăgubiri pentru imobilul casă și teren înscris inițial în CP nr. 4756 Cluj

nr. top 4746, transcris apoi în C.F. nr. 3558 Cluj.

Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea

Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 166/1988, cu plata

despăgubirilor legale acordate proprietarilor tabulari, antecesorii

reclamanților.

Prin procesul verbal de predare

primire nr. 5049/1970 s-a transmis U.T. suprafața de teren de 5452 mp și

suprafața de construcții de 2123 mp, din nr. top 4746/1, diferența de teren de

300 mp rămânând în proprietatea Statului Român.

Prin dispoziția nr. 21366/2005 a U.T.

Cluj reclamanților li s-au acordat despăgubiri în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Pentru suprafața de 300 mp teren a

fost emisă dispoziția nr. 2561/2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca prin

care s-au acordat despăgubiri în condițiile legii speciale.

Această dispoziție este temeinică și

legală întrucât suprafața de 300 mp face parte dintr-o zonă sistematizată,

fiind incidente disp. art. 11 alin. (4) din Lege nr. 10/2001.

Terenul se integrează în obiectivul

exproprierii, fiind parte integrantă planului de sistematizare.

Zona sistematizată nu cuprinde numai

cea ocupată de construcții definitive și căi de acces la acestea, ci în mod

obligatoriu și spațiile de parcări garajele, spațiile verzi, spațiile dejoacă

pentru copii, etc.

Nici nu este posibil ca o suprafață

de teren expropriată să fie ocupai integral numai cu clădiri definitive,

elementele menționate anterior fiind necesare pentru buna exploatare a

construcțiilor.

Totodată s-a solicitat respingerea

petitului privind plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C. proc.

civ.

Prin decizia civilă nr. 268/A din 16

octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale pentru minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 661 din 3

decembrie 2008 a Tribunalului Cluj pe care a schimbat-o în parte, în sensul că

a înlăturat dispoziția vizând anularea dispoziției nr. 2561 din 25 iulie 2006

emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca și de restituire în natură a

suprafeței de 300 mp teren, conform propunerilor făcute prin expertiza întocmită

de ing. A.G., precum și dispoziția privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor

de judecată.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat

de intervenientul S.T.E. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că sunt întemeiate motivele de apel formulate de

pârât, întrucât prima instanță, anulând dispoziția nr. 2561 din 25 iulie 2006

emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca și dispunând pe cale de consecință

restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 300 mp teren, s-a pronunțat

plus petita, soluționând o cerere inexistentă, cu încălcarea dispozițiilor art.

298 C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care prevede

că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii

deduse judecății, dispoziție care se aplică și în instanța de apel.

Aceasta întrucât reclamanții nu au

mai formulat o completare de acțiune prin care să conteste cele stabilite prin

Dispoziția nr. 2561 din 25 iulie 2006 a Primarului Municipiului Cluj Napoca, în

absența unei astfel de solicitări, în care să se arate punctual și concret

eventualele obiecții, legate de soluționarea notificării înregistrate sub nr.

45858/452 din 6 august 2001, instanța neputându-se considera învestită, din

oficiu, cu o astfel de plângere.

În ceea ce privește apelul declarat

de intervenientul S.T.E., s-a considerat că este neîntemeiat, fiind nefondate

susținerile acestuia, potrivit cărora, prima instanță a omis să se pronunțe pe

cererea de intervenție în interes propriu.

Astfel, s-a constatat că instanța a

respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în nume propriu formulată de

intervenient, prin încheierea interlocutorie din data de 31 mai 2006, încheiere

asupra căreia instanța nu mai putea reveni, nefiind necesar ca instanța să se

pronunțe încă odată asupra acesteia, prin dispozitivul hotărârii apelate.

Pe de altă parte, s-a reținut că

respingerea cererii de intervenție în nume propriu a fost legală și temeinică,

raportat la împrejurarea că intervenientul nu a depus notificare în termenul

legal în baza Legii nr. 10/2001 și nici nu a promovat o acțiune prin care să

solicite măsuri reparatorii.

Referitor la motivele de apel

formulate de intervenient și care vizează fondul litigiului, instanța de apel a

reținut că nu pot fi analizate, întrucât o atare analiză este condiționată de

admisibilitatea cererii părții care critică hotărârea pe fond.

Împotriva deciziei respective, la

data de 13 noiembrie 2009, în termenul legal, a declarat recurs intervenientul S.T.E.,

criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii

apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în

parte, admițându-i-se cererea de intervenție.

Prin motivele de recurs depuse odată

cu cererea, intervenientul a susținut că în mod greșit instanța de apel i-a

respins motivul referitor la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat, pe cererea

de intervenție în nume propriu ce a formulat-o, cerere de intervenție care este

admisibilă, întrucât și antecesorii săi figurează în convenția încheiată la

data de 17 august 1943 prin care proprietarul tabular a înstrăinat imobilul înscris

în C.F. nr. 4756 Cluj sub A+1 și transcris în C.F. nr. 3588 Cluj, nr. top 4746

și au fost înscriși în cote de 1/5 și intabulați sub B+8 cu titlu de cumpărare.

Pe fondul cauzei a susținut, că în

mod eronat, s-a menținut hotărârea primei instanțe care a dat o interpretare

unilaterală expertizelor efectuate în cauză; a dispus retrocedarea în natură a

unei suprafețe mici de teren de 300 mp și a niciunei construcții iar despăgubirile

au fost acordate numai pentru teren, nu și pentru construcții.

La data de 5 mai 2010, intimații U.T.

Cluj Napoca și Primarul Municipiului Cluj Napoca au formulat întâmpinare prin

care au solicitat respingerea recursului declarat de intervenient, ca nefondat.

Analizând recursul declarat de intervenientul

S.T.E., prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în prevederile

art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., numai în ceea ce privește soluționarea

cererii de intervenție, Înalta Curte constată că este nefondat, și-l va respinge,

ca atare, avându-se în vedere considerentele ce se succed.

Astfel, susținerile

intervenientului, că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de intervenție în

nume propriu, ci numai pe cererea de intervenție accesorie în interesul

reclamanților, sunt nefondate, întrucât prin încheierea din 31 mai 2006

Tribunalul Cluj a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în nume

propriu formulată de acesta.

Această încheiere are un caracter interlocutoriu,

asupra căreia instanța nu mai putea reveni, putând fi atacată odată cu fondul

cauzei, astfel încât prima instanță nu mai trebuia să se pronunțe asupra

cesteia și prin dispozitivul hotărârii.

Cu atât mai mult cu cât, prin aceeași

încheiere interlocutorie din data de 31 mai 2006, prima instanță a admis în

principiu cererea de intervenție accesorie formulată de același intervenient în

interesul reclamanților, iar prin dispozitivul hotărârii a fost respinsă

această cerere.

Practic, prima instanță, deși nu s-a

pronunțat în mod expres asupra calificării cererii formulate de intervenient,

atât în nume propriu cât și în interesul reclamanților, în realitate

invocându-se aceleași aspecte și aceleași motive în susținerea acesteia,

Tribunalul Cluj a dat de înțeles că este vorba de o cerere de intervenție

accesorie, asupra căreia s-a pronunțat.

Această cerere, în al doilea rând, a

fost soluționată corect de către instanțe atâta vreme cât intervenientul nu a

formulat, în termenul legal, notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care să

solicite în calitate de moștenitor al autorilor săi, alături de ceilalți

reclamanți, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

În acest sens, prevederile art. 22

alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, stipulează faptul că

nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării,

atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în

natură sau prin echivalent.

De asemenea, dispozițiile art. 4

alin. (4) din aceeași lege, arată că de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzură la Cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen

cererea de restituire.

În ceea ce privește motivele de

recurs formulate de intervenient și care vizează fondul cauzei, se constată faptul

că nu pot fi analizate, câtă vreme cererea de intervenție a acestuia a fost

respinsă, ca inadmisibilă.

Prin respingerea cererii de intervenție,

intervenientul nu a devenit parte în proces, neintrând în raportul juridic născut

între reclamanți și pârâți, astfel încât acesta nu are posibilitatea de a

critica soluțiile pronunțate pe fondul litigiului.

Față de cele arătate, se constată că

nu subzistă motivele de modificare prevăzute în art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenient.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

intervenientul S.T.E. împotriva deciziei civile nr. 268/A din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

octombrie 2010.