ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3155/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3155/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița, reclamantul R.E. a chemat în judecată pe pârâtul A.G.,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să lanseze oferta

publică adresată tuturor deținătorilor de valori imobiliare, conform dispozițiilor

art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut

că este acționar la SC C. SA, luând cunoștință din informațiile pieței de

capital că pârâtul a preluat pachetul de 61,14 % din acțiunile societății,

astfel cum a rezultat din raportarea S.I.F. M.G.I. SA către B.V. București prin

adresele 208 și 209 din 9 mai 2007. Potrivit dispozițiilor art. 203 din Legea nr.

297/2004, întrucât pârâtul deține mai mult de 33 % din drepturile de vot în

societatea comercială, avea obligația de a lansa oferta publică adresată

tuturor deținătorilor de valori imobiliare, în două luni de la momentul

deținerii respectivului procentaj.

Prin sentința nr. 1037 din data de 20

octombrie 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins cererea formulată de reclamant.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut

că nu s-a făcut dovada autorizării societății de a introduce acțiunile sale pe

o piață reglementată și nici nu s-a adresat o cerere B.V. București pentru

listarea pe piața reglementată, astfel încât depășirea pragului de 33 % din

acțiuni, nu obligă la inițierea ofertei publice de preluare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

reclamantul R.E. criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea deoarece el este acționar la SC C. SA, cu un număr de 131.466 acțiuni, reprezentând 4,27 % din capital, în raport de

dispozițiile art. 202 din Legea nr. 297/2004, aceste dispoziții referindu-se

numai la societățile comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o

piață reglementată, astfel cum este definită de art. 125 din Legea nr. 297/2004,

invocându-se în acest sens decizia C.N.V.M .1507/2008.

La termenul de judecată din data 4 februarie

2009, în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu și al

apelantului C.N.V.M., solicitând admiterea cererii de intervenție și în

situația în care se respinge această cerere, admiterea cererii de intervenție

formulată în interesul apelantului, și pe cale de consecință, admiterea

apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantului și a

obligării pârâtului să promoveze oferta publică de preluare obligatorie pentru

emitentul SC C. SA TÂRGOVIȘTE.

La termenul de judecată din data de 25

februarie 2009, Curtea a respins în principiu cererea de intervenție în interes

propriu, față de dispozițiile art. 50 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora

cererea de intervenție se poate face, numai în fața primei instanțe și înainte

de închiderea dezbaterilor și a admis în principiu cererea de intervenție în

interesul reclamantului formulată de intervenientă.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 36 din 11 martie 2009, a admis apelul

declarat de reclamant și cererea de intervenție în interesul apelantului,

formulată de intervenienta C.N.V.M., a schimbat în tot sentința și pe fond a

admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtul să lanseze oferta publică

adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare conform art. 203 alin. (1)

din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că

dispozițiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, sunt aplicabile speței

de față, astfel încât pârâtul trebuia să lanseze o ofertă publică adresată

tuturor deținătorilor de valori mobiliare, cât mai curând posibil, dar nu mai

târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri, pentru

neconformarea acestei obligații fiind sancționat cu avertisment prin ordonanța

C.N.V.M. nr. 386/2009 și cu amendă prin ordonanța 660/2008.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâtul A.G., în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei

recurată, respingerea apelului reclamantului și a cererii de intervenție în

interesul reclamantului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 137 raportat la dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în

examinare excepția tardivității declarării recursului declarat de pârâtul A.G.,

excepție pe care o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de

recurs este de 15 zile, termen care se socotește de la data comunicării

hotărârii care este supusă acestei căi de atac. În acest termen, potrivit

dispozițiilor procedurale se depune declarația de recurs, dar și motivele de recurs.

Sancțiunea nerespectării acestei obligații este prevăzută de art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., prin care se dispune că „Recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția alin. (2)” .

Prin edictarea acestei dispoziții legale, legiuitorul

a avut în vedere instituirea unui termen legal, imperativ pentru declararea

recursului, termen care începe să curgă de la data comunicării din oficiu a

hotărârii care se atacă, realizată de către instanță în baza art. 86 raportat

la art. 261 alin. (3) C. proc. civ.

În speța de față, recurentul a invocat că

față de el, instanța de apel a efectuat procedura de comunicare a deciziei la

data de 19 martie 2009, însă dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare,

existentă la dosarul de apel, a fost restituită cu mențiunea „destinatar mutat”.

În aceste condiții, în mod greșit, instanța a dispus citarea pârâtului prin

publicitate, conform dispozițiilor art. 95 C. proc. civ.

Criticile recurentului privind nelegala

îndeplinire a procedurii de comunicare nu vor fi reținute, Înalta Curte

constatând că aplicarea dispozițiilor art. 95 C. proc. civ., a fost în mod

legal dispusă, având în vedere că din procesul verbal încheiat de cel

însărcinat cu înmânarea actului de procedură a rezultat că destinatarul figurează

mutat de la adresa indicată. De asemenea, în susținerea legalității măsurii

adoptate sunt și dispozițiile art. 98 C. proc. civ., care dispun în sensul că,

orice schimbare de domiciliu intervenită pe parcursul judecării cauzei, fie în

prima instanță, fie ulterior, trebuie comunicată instanței și părții adverse

sub sancțiunea neluării ei în seamă.

În ceea ce privește critica privind

modalitatea de afișare la ușa instanței, în loc de publicarea citației în M.

Of. sau într-un ziar de largă răspândire, Înalta Curte constată că citarea prin

afișarea la ușa instanței reprezintă regula, iar numai atunci când este

necesar, se poate dispune citarea prin publicitatea în modalitatea extinsă.

Deși recurentul, în combaterea excepției

invocată, a susținut veridicitatea mențiunilor efectuate de persoana

însărcinată cu înmânarea actului de procedură, prin intermediul cererii de

recurs indică același domiciliu la care i-a fost comunicată decizia pronunțată

în apel, adresă la care a fost citat pentru termenele acordate în cadrul

recursului, ceea este de natură să demonstreze lipsa de temei legal a

susținerilor recurentului.

În raport de aceste considerente, motivele

prezentate de către pârât, care poartă viza Curții de Apel Ploiești, față de

data comunicării deciziei, respectiv 10 aprilie 2009 și înregistrarea cererii

de recurs din 4 mai 2009, sunt formulate peste termenul legal de 15 zile

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., motiv pentru care Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat,

motivele invocate în sprijinul recursului, neputând fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A.G. împotriva

deciziei nr. 36 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

noiembrie 2009.