ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 229/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 526 din 13 aprilie 2009 Tribunalul Teleorman a admis în tot

cererea reclamanților, L.M., L.M.M., L.E.C., F.P. și R.S. și a obligat

pârâta SC I. SRL Zimnicea să lanseze o ofertă publică de preluare în condițiile

art. 203 din Legea nr. 297/2004, adresată tuturor deținătorilor de valori

mobiliare având ca obiect toate deținerile acestora. De asemenea a dispus

obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de

întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea

obligației de lansare a ofertei și la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 8,5 lei.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta SC I. SRL

ZIMNICEA a depășit pragul de 33% din drepturile de vot ale SC Z.T.B. SA

ZIMNICEA, ca urmare a tranzacției realizate la Bursa de Valori București în

data de 27 iunie 2008, astfel că potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr.

297/2004 privind piața de capital, s-a născut în sarcina sa obligația de

lansare a unei oferte publice adresată tuturor deținătorilor de valori

mobiliare,

având ca obiect toate deținerile

acestora, cât mai curând posibil, dar nu

mai târziu de 2 luni de la

momentul atingerii respectivei dețineri; că pârâta nu și-a îndeplini această

obligație, fiind sancționată de către C.N.V.M., cu avertisment, prin Ordinul

nr. 675 din 18 noiembrie 2008.

Împotriva

sentinței comerciale nr. 526 din 13 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul

Teleorman a declarat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel București,

secția a

V

a comercială, pârâta SC I. SRL, criticând

hotărârea amintită pentru următoarele motive: prima instanță i-a încălcat

dreptul la apărare prin refuzul de a i se acorda un termen în vederea angajării

unui avocat și formularea întâmpinării; hotărârea instanței de fond a fost

pronunțată cu ignorarea apărărilor sale constând în aceea că, urmare

înstrăinării unei părți din acțiuni, nu mai deținea decât 23,19519% din

capitalul social și împreună cu SC I.G.Z. SRL, cu care acționează concertat,

doar 30% din capitalul social al SC Z.T.B. SA, astfel încât că nu mai erau

îndeplinite în ceea ce o privește condițiile prevăzute de art. 203 din Legea

nr. 297/2004, care prevăd un prag de 33% pentru a face oferta de cumpărare; au

invocat în sensul celor susținute certificatul emis de către Depozitarul

central nr. 28880 din 15 octombrie 2009 din care rezultă că participațiile

societăților SC I. SRL și SC I.G.Z. SRL, la capitalul social al SC Z.T.B. SA

reprezintă, însumate, 30% din capitalul social.

Prin Decizia

comercială nr. 222 din 31 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reținând că prima instanță a

analizat în mod judicios probatoriul administrat în cauză și a făcut o aplicare

temeinică a dispozițiilor legale incidente - art. 203 din Legea pieței de

capital nr. 297/2004.

Curtea și-a

argumentat soluția în considerarea următoarelor:

Motivul de

apel vizând încălcarea dreptului la apărare al pârâtei, de către prima

instanță, a fost găsit ca fiind neîntemeiat, având în

vedere că pârâta nu și-a motivat în nici un fel cererea de amânare, așa

cum prevăd dispozițiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța

de fond a amânat pronunțarea, dându-i pârâtei posibilitatea să depună concluzii

scrise, respectând astfel dispozițiile alin. (2) ale aceluiași text legal și

dreptul la apărare al părții.

Al doilea

motiv de apel a fost apreciat ca nefondat, întrucât toate înscrisurile invocate

de pârâtă au fost produse după data rămânerii cauzei în pronunțare - 6 aprilie 2009,

respectiv data pronunțării amânate - 13 aprilie 2009; certificatul emis de

Depozitarul central este datat 15 octombrie 2009, iar adresa nr.3209 din 8

aprilie 2009, transmisă prin fax de pârâtă către C.N.V.M. (deci, ulterior

rămânerii cauzei în pronunțare), prin care înștiințează Comisia Națională a

Valorilor Mobiliare că a fost nevoită să înstrăineze o parte din participația

sa la SC Z.T.B. SA, nu face referire la nici un act de înstrăinare și cu atât

mai puțin la data la care un asemenea act ar fi fost întocmit.

Din

înscrisurile depuse de pârâtă în fază procesuală a apelului, nici unul nu se

referă la acest aspect foarte important. O dovadă în plus că lucrurile au stat

contrar susținerilor pârâtei a reprezentat-o adresa C.N.V.M din 12 martie 2009

(fila 22 dosar apel) prin care era

înștiințată

pârâta că, prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 142 din 11 martie 2009, a fost

sancționată

cu amendă în cuantum de 0,5% din valoarea capitalului social vărsat în calitate

de acționar al SC Z.T.B. SA Zimnicea, ( la

doar

o săptămână de la înregistrarea pe rolul Tribunalului Teleorman a

cererii

reclamanților).

SC I. SRL

ZIMNICEA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

împotriva Deciziei comerciale nr. 222 din 31 martie 2010 pronunțate de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială.

Înalta Curte

apreciază că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

potrivit cărora : "recursul declarat împotriva unei hotărâri care,

potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de

casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate

aspectele", în considerarea obiectului cererii, susceptibilă de trei grade

de jurisdicție și care a

parcurs deja faza

procesuală a apelului, prezentul recurs fiind declarat

împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel. Pentru acest motiv Înalta Curte va

analiza recursul pârâtei exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate

statuate de art. 304 C. proc. civ.

Deși, SC I. SRL ZIMNICEA nu a indicat în memoriul de

recurs niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de textul legal mai

sus amintit, ci doar în concluziile scrise a menționat art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 306 alin. (3) din același cod,

apreciază că criticile dezvoltate de parte pot fi circumscrise motivului vizând

aplicarea greșită a legii în raport de incidența în speță a dispozițiilor art.

203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și îl va analiza sub acest

aspect.

Criticile formulate de pârâtă vizează soluția

instanței de control referitor la maniera de interpretare a probatoriului

administrat în cauză. Astfel, pârâta susține că soluția instanțelor de fond

este greșită, întrucât acestea au ignorat înscrisurile care dovedeau că, la

data pronunțării sentinței comerciale nr. 526 din 13 aprilie 2009, ea

înstrăinase

parte din acțiunile pe care le

deținea la SC Z.T.B. SA Zimnicea, astfel

încât, împreună cu SC I.G.Z.

SRL, cu care acționează concertat, deține doar 30% din capitalul social al SC

Z.T.B. SA, motiv pentru care, arată că nu mai erau îndeplinite în ceea ce o

privește condițiile cuprinse în art. 203 din Legea nr. 297/2004, care prevăd un

prag de 33% pentru obligativitatea derulării ofertei publice de preluare.

De asemenea, recurenta precizează că, nu poate derula

oferta publică de preluare în baza art. 203 din Legea nr. 297/2004, deoarece

există o oferta publica către acționarii existenți, întrucât în Adunarea

Generala Extraordinara a Acționarilor SC Z.T.B. SA din data de 28 aprilie 2010,

s-a hotărât o majorare a capitalului social al acestei societăți prin emiterea

unor acțiuni noi, care vor fi oferite spre subscriere doar acționarilor

existenți la data de înregistrare. In susținerea recursului său, pârâta invocă

și faptul că, intimații dețin

împreuna doar

0,2% din capitalul social al SC Z.T.B. SA și chiar în

cazul în care ar

prelua acțiunile lor in urma ofertei de preluare, tot nu ar obține poziția de

control de 33%.

Analizând decizia atacată, în raport de criticile

formulate, susținerile părților și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, reținând că instanțele de fond au făcut o

aplicare judicioasă și temeinică a dispozițiilor legale incidente - art. 203

din Legea pieței de capital nr. 297/2004, având în vedere următoarele

considerente:

Întrucât textul legal menționat prevede că: "O

persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care

acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot

asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică

adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate

deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la

momentul atingerii respectivei dețineri", iar pârâta la data

promovării acțiunii de către reclamanți deținea

peste 33% din acțiunile

Z.T.B. SA, textul legal este în mod neechivoc

aplicabil în speță.

Ca atare,

susținerile recurentei referitoare la faptul că a înstrăinat

ulterior

parte dintre acțiuni, astfel încât, nu ar mai deține 33% din drepturile de vot

sunt lipsite de relevanță în cauză, în raport de dispozițiile art. 205 din

același act normativ, în care se enumera expres și limitativ cazurile exceptate

de la obligativitatea derulării ofertei publice de preluare. Totodată, întrucât

legea nu distinge cu privire la efectuarea ofertei publice de preluare

obligatorie în condițiile în care cel care deține pachetul de control

înstrăinează o parte din acțiuni, obligația subzistă și în acest caz, potrivit

principiului „

ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus

".

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte și va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC

I. SRL ZIMNICEA. "

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL

Zimnicea împotriva Deciziei comerciale nr. 222 din 31 martie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2011.