ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 393/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 160 din 3 octombrie 2005, primarul comunei Tăureni, județul Mureș, a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele – terenuri situate în intravilanul comunei Tăureni – ce au făcut obiectul notificării nr. 93 din 3 august 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, de C.N.P., C.A. și S.M.Z.M., cu excepția suprafeței de 1000 mp din C.F. 371 nr. top 393 Tăureni, restituită în natură, printr-o dispoziție anterioară. La 17 noiembrie 2005, persoanele îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței să oblige pârâta de a le restitui în natură terenurile ce fac obiectul notificării, imobile care sunt libere, fiind păstrate fără drept în administrarea primăriei pentru a fi înstrăinate unor terțe persoane.

Investit în primă instanță, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 703 din 2 mai 2007, a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență că deși au solicitat mai multe imobile, reclamanții nu au formulat notificări pentru fiecare din acestea și implicit nu au precizat separat elementele lor de identificare, la care să depună actele doveditoare, lipsa acestor notificări separate determinând „reluarea discuției” cu privire la aceste imobile, prin emiterea mai multor dispoziții. În argumentarea soluției sale, instanța fondului, face trimitere la dispoziția nr. 20/2001, a SC Z.Z.

SA Zău de Câmpie, prin care reclamanților li s-a restituit în natură imobilul din comuna Tăureni, cu terenul aferent de 3.220 mp și la litigiul aflat pe rolul Judecătoriei Luduș, urmare casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, reținând legalitatea măsurii dispusă prin actul atacat, în condițiile în care este în curs de a se stabili, de către instanța de trimitere, situația legală a terenurilor înscrise în C.F. 371 Tăureni, nr. top 400/1/2. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, care, prin decizia nr. 117/A din 28 noiembrie 2007, a respins apelul reclamanților, reținând că aceștia deși au susținut că hotărârea criticată este netemeinică și nelegală, afirmând că toate probele necesare pronunțării unei soluții favorabile, sunt depuse la dosar, nu au dovedit aceste afirmații, conform cu prevederile art. 1169 C. civ., obligație ce le revenea.

În cauză au declarat recurs în termen legal, reclamanții C.N.P., C.A. și S.M.Z.M. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 – 10 coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează: - instanțele nu au cercetat actele doveditoare depuse la dosar care contrazic afirmația pârâtei exprimată și prin dispoziția atacată, în sensul că terenurile notificate nu sunt libere și nu se pot restitui în natură, în cauză impunându-se efectuarea unei expertize topografice. - ambele instanțe, au ignorat cererile formulate de reclamanți prin precizarea acțiunii introductive, în care au arătat că își retrag petitul vizând restituirea suprafeței de 3000 mp teren ce face obiectul unei acțiuni separate aflată pe rolul Judecătoriei Luduș „preocupându-se” în motivările hotărârilor date în prezenta cauză, cu evoluția litigiului – și respectiv a căilor procesuale – vizând acțiunea în revendicare a acestei suprafețe.

Or, se mai arată, din examinarea cererilor formulate de reclamanți și a precizărilor făcute, rezultă că s-a cerut a se restitui în natură suprafața de 4120 mp, din intravilanul comunei Tăureni, cerere în legătură cu care instanțele nu s-au pronunțat explicit. Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed. Prin notificarea nr. 93 din 3 august 2001, reclamanții au solicitat primarului comunei Tăureni, județul Mureș, în calitate de moștenitori ai lui C.N., restituirea în natură a terenurilor înscrise pe numele autorului lor, în C.F. 419 și 371 Tăureni, precum și acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor bănești pentru construcțiile ce aflau pe aceste terenuri, demolate ulterior preluării abuzive.

În soluționarea susnumitei notificări, au fost emise dispozițiile nr. 135 din 18 august 2003 (prin care, celor în cauză, li se restituie în natură o suprafață de 1000 mp, din C.F. 371, nr. top 393, situată în comuna Tăureni, din „fosta curte a C.A.P.” – a se vedea f. 66 fond) și nr. 160 din 3 octombrie 2005, contestată în prezenta cauză, prin care, pentru restul terenurilor – ce se pretinde că nu mai sunt libere – se aprobă acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor (f. 102 – dosar fond). De menționat că, în legătură cu terenurile ce au aparținut autorului lor, urmare demersurilor celor în cauză s-a emis, în baza Legii nr. 10/2001 și dispoziția nr. 20 din 25 mai 2001 – f. 108, dosar fond – prin care Consiliul de Administrație al SC Z.Z.

SA, le restituie în natură suprafața de 3722 mp, din C.F. 371, nr. top 400/1/2, teren în legătură cu punerea în posesie a căruia, s-au născut ulterior, mai multe litigii, aflate pe rolul instanțelor mureșene. La 3 februarie 2006, persoanele îndreptățite și-au precizat contestația formulată împotriva dispoziției nr. 160 din 3 octombrie 2005 învederând instanței că înțeleg să renunțe la petitul vizând restituirea în natură a suprafeței de 3000 mp – din C.F. 371, nr. top 400/1/2 – întrucât nemișcătorul face obiectul unui alt litigiu, aflat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș. (f. 32 – dosar fond). Contrar acestor precizări și poziției constante a reclamanților, ulterior datei de 3 februarie 2006, atât instanța fondului cât și instanța de control judiciar, și-au fundamentat soluțiile – prin raportare la dispozițiile deciziei nr. 20/2001 a SC Z.Z.

SA, care nu face obiectul acestei cauze – în principal, pe considerentele deciziei nr. 195 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Mureș și respectiv nr. 25/R din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțate în soluționarea acțiunii în revendicare formulată de reclamanți, la 23 februarie 2005, în contradictoriu cu SC L.Z. SRL Tăureni. Or, demersul judiciar de față, urmare precizărilor făcute de reclamanți, avea ca obiect contestarea refuzului pârâtei de a le restitui în natură, prin dispoziția atacată, suprafețele individualizate la nr. top 389, 390 și respectiv 392, 393, poziția nr. 6 și 24 din C.F. 371 Tăureni, din care, urmau a fi scăzute suprafețele de 1000 mp – restituiți prin dispoziția nr. 135/2003 – și alți 1000 mp ocupați cu construcția având destinația de moară, suprafața rămasă în discuție, fiind cea de 4120 mp, ce se pretinde de către contestatori că ar fi poziționată în fosta curte a C.A.P.

Tăureni și pasibilă restituirii în natură. În legătură cu această suprafață, instanțele nu au administrat nici o probă din care să rezulte situația juridică actuală a terenului ce a aparținut autorului reclamanților, cu prilejul rejudecării impunându-se efectuarea unor expertize de specialitate care să aibă în vedere atât evoluția cărții funciare, urmare dezmembrărilor topografice cât și eventualele înstrăinări succesive ale nemișcătorului, inclusiv cele efectuate – conform susținerilor pârâtei, din întâmpinare – în baza art. 28 din Legea nr. 18/1991. Cât privește considerentul instanței de fond – însușit de instanța de apel – referitor la împrejurarea că reclamanții nu au formulat câte o notificare distinctă pentru fiecare teren în parte, din cele solicitate pe calea notificării, acesta nu poate fi reținut, în contextul art. 22.1 lit. b) din H.G.

nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prevederi conform cărora în cazul în care notificarea s-a făcut în bloc pentru mai multe imobile, din aceeași localitate, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se admite, cu consecința casării ambelor hotărâri și a trimiterii cauzei spre rejudecare, tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții C.N., C.A. și S.M.Z.M. împotriva deciziei nr. 117/A din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 703 din 2 mai 2007 a Tribunalul Mureș, secția civilă. Trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.