ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 393/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin dispoziția nr. 160 din 3

octombrie 2005, primarul comunei Tăureni, județul Mureș, a propus acordarea

măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele – terenuri situate în

intravilanul comunei Tăureni – ce au făcut obiectul notificării nr. 93 din 3

august 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, de

C.N.P., C.A. și S.M.Z.M., cu excepția

suprafeței de 1000 mp din C.F. 371 nr. top 393 Tăureni, restituită în natură,

printr-o dispoziție anterioară.

La 17 noiembrie 2005, persoanele îndreptățite

au contestat această dispoziție, solicitând instanței să oblige pârâta de a le

restitui în natură terenurile ce fac obiectul notificării, imobile care sunt

libere, fiind păstrate fără drept în administrarea primăriei pentru a fi

înstrăinate unor terțe persoane.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 703 din 2 mai 2007, a respins

acțiunea ca nefondată, reținând în esență că deși au solicitat mai multe

imobile, reclamanții nu au formulat notificări pentru fiecare din acestea și

implicit nu au precizat separat elementele lor de identificare, la care să

depună actele doveditoare, lipsa acestor notificări separate determinând

„reluarea discuției” cu privire la aceste imobile, prin emiterea mai multor

dispoziții.

În argumentarea soluției sale,

instanța fondului, face trimitere la dispoziția nr. 20/2001, a SC Z.Z. SA Zău

de Câmpie, prin care reclamanților li s-a restituit în natură imobilul din

comuna Tăureni, cu terenul aferent de 3.220 mp și la litigiul aflat pe rolul

Judecătoriei Luduș, urmare casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, de

către Curtea de Apel Târgu Mureș, reținând legalitatea măsurii dispusă prin

actul atacat, în condițiile în care este în curs de a se stabili, de către

instanța de trimitere, situația legală a terenurilor înscrise în C.F. 371

Tăureni, nr. top 400/1/2.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, care, prin decizia nr. 117/A din 28 noiembrie 2007, a respins

apelul reclamanților, reținând că aceștia deși au susținut că hotărârea

criticată este netemeinică și nelegală, afirmând că toate probele necesare

pronunțării unei soluții favorabile, sunt depuse la dosar, nu au dovedit aceste

afirmații, conform cu prevederile art. 1169 C. civ., obligație ce le revenea.

În cauză au declarat recurs în

termen legal, reclamanții C.N.P., C.A. și S.M.Z.M. care, invocând temeiurile

prevăzute de art. 304 pct. 8 – 10 coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,

critică hotărârile date în cauză, după cum urmează:

- instanțele nu au cercetat actele

doveditoare depuse la dosar care contrazic afirmația pârâtei exprimată și prin

dispoziția atacată, în sensul că terenurile notificate nu sunt libere și nu se

pot restitui în natură, în cauză impunându-se efectuarea unei expertize

topografice.

- ambele instanțe, au ignorat

cererile formulate de reclamanți prin precizarea acțiunii introductive, în care

au arătat că își retrag petitul vizând restituirea suprafeței de 3000 mp teren

ce face obiectul unei acțiuni separate aflată pe rolul Judecătoriei Luduș

„preocupându-se” în motivările hotărârilor date în prezenta cauză, cu evoluția

litigiului – și respectiv a căilor procesuale – vizând acțiunea în revendicare

a acestei suprafețe.

Or, se mai arată, din examinarea

cererilor formulate de reclamanți și a precizărilor făcute, rezultă că s-a

cerut a se restitui în natură suprafața de 4120 mp, din intravilanul comunei

Tăureni, cerere în legătură cu care instanțele nu s-au pronunțat explicit.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Prin notificarea nr. 93 din 3 august

2001, reclamanții au solicitat primarului comunei Tăureni, județul Mureș, în

calitate de moștenitori ai lui C.N., restituirea în natură a terenurilor

înscrise pe numele autorului lor, în C.F. 419 și 371 Tăureni, precum și

acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor bănești

pentru construcțiile ce aflau pe aceste terenuri, demolate ulterior preluării

abuzive.

În soluționarea susnumitei

notificări, au fost emise dispozițiile nr. 135 din 18 august 2003 (prin care,

celor în cauză, li se restituie în natură o suprafață de 1000 mp, din C.F. 371,

nr. top 393, situată în comuna Tăureni, din „fosta curte a C.A.P.” – a se vedea

f. 66 fond) și nr. 160 din 3 octombrie 2005, contestată în prezenta cauză, prin

care, pentru restul terenurilor – ce se pretinde că nu mai sunt libere – se

aprobă acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma

despăgubirilor (f. 102 – dosar fond).

De menționat că, în legătură cu

terenurile ce au aparținut autorului lor, urmare demersurilor celor în cauză

s-a emis, în baza Legii nr. 10/2001 și dispoziția nr. 20 din 25 mai 2001 – f.

108, dosar fond – prin care Consiliul de Administrație al SC Z.Z. SA, le

restituie în natură suprafața de 3722 mp, din C.F. 371, nr. top 400/1/2, teren

în legătură cu punerea în posesie a căruia, s-au născut ulterior, mai multe

litigii, aflate pe rolul instanțelor mureșene.

La 3 februarie 2006, persoanele

îndreptățite și-au precizat contestația formulată împotriva dispoziției nr. 160

din 3 octombrie 2005 învederând instanței că înțeleg să renunțe la petitul

vizând restituirea în natură a suprafeței de 3000 mp – din C.F. 371, nr. top

400/1/2 – întrucât nemișcătorul face obiectul unui alt litigiu, aflat pe rolul

Curții de Apel Târgu Mureș. (f. 32 – dosar fond).

Contrar acestor precizări și

poziției constante a reclamanților, ulterior datei de 3 februarie 2006, atât

instanța fondului cât și instanța de control judiciar, și-au fundamentat

soluțiile – prin raportare la dispozițiile deciziei nr. 20/2001 a SC Z.Z. SA,

care nu face obiectul acestei cauze – în principal, pe considerentele deciziei

nr. 195 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Mureș și respectiv nr. 25/R din

18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțate în soluționarea

acțiunii în revendicare formulată de reclamanți, la 23 februarie 2005, în

contradictoriu cu SC L.Z. SRL Tăureni.

Or, demersul judiciar de față,

urmare precizărilor făcute de reclamanți, avea ca obiect contestarea refuzului

pârâtei de a le restitui în natură, prin dispoziția atacată, suprafețele

individualizate la nr. top 389, 390 și respectiv 392, 393, poziția nr. 6 și 24

din C.F. 371 Tăureni, din care, urmau a fi scăzute suprafețele de 1000 mp –

restituiți prin dispoziția nr. 135/2003 – și alți 1000 mp ocupați cu

construcția având destinația de moară, suprafața rămasă în discuție, fiind cea

de 4120 mp, ce se pretinde de către contestatori că ar fi poziționată în fosta

curte a C.A.P. Tăureni și pasibilă restituirii în natură.

În legătură cu această suprafață,

instanțele nu au administrat nici o probă din care să rezulte situația juridică

actuală a terenului ce a aparținut autorului reclamanților, cu prilejul

rejudecării impunându-se efectuarea unor expertize de specialitate care să aibă

în vedere atât evoluția cărții funciare, urmare dezmembrărilor topografice cât

și eventualele înstrăinări succesive ale nemișcătorului, inclusiv cele

efectuate – conform susținerilor pârâtei, din întâmpinare – în baza art. 28 din

Legea nr. 18/1991.

Cât privește considerentul instanței

de fond – însușit de instanța de apel – referitor la împrejurarea că

reclamanții nu au formulat câte o notificare distinctă pentru fiecare teren în

parte, din cele solicitate pe calea notificării, acesta nu poate fi reținut, în

contextul art. 22.1 lit. b) din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru

aprobarea Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

prevederi conform cărora în cazul în care notificarea s-a făcut în bloc pentru

mai multe imobile, din aceeași localitate, urmează a se considera că

notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil.

Așa fiind, în considerarea celor ce

preced, recursul urmează a se admite, cu consecința casării ambelor hotărâri și

a trimiterii cauzei spre rejudecare, tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții C.N.,

C.A. și S.M.Z.M. împotriva deciziei nr. 117/A din 28 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 703 din 2 mai 2007 a Tribunalul Mureș, secția civilă.

Trimite cauza spre rejudecare

aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.