ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

La data de 25 august 2009, petiționarul

T.V. s-a adresat cu plângere

Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamând necomunicarea soluției în dosarul

penal nr. 130/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Petiționarul a învederat că întrucât Parchetul

nu îi face cunoscută soluția dispusă în cauză, solicită instanței de judecată

să dispună măsurile legale pentru a-l determina la aceasta.

Fiind prezent în instanță, la termenul de

judecată din data de 14 octombrie 2009, petiționarul T.V. a precizat că

plângerea sa are ca obiect necomunicarea soluției dispuse de procuror și

solicitarea de a se dispune măsuri în acest sens de către Înalta Curte.

Din oficiu, instanța a dispus atașarea

dosarului nr. 130/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Examinând plângerea, în conformitate cu dispozițiile

art. 278 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 130/P/2009 din 12

februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrații C.S.L., R.F.G. și U.L.,

judecători în cadrul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, cât și a celorlalți

magistrați, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în conformitate cu

dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. și art. 42 alin. (2) raportat

la art. 45 alin. (1) C. proc. pen.

Dosarul cauzei împreună cu ordonanța nr. 130/P/2009

din 12 februarie 2009 s-au trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, unde a primit rezolvarea prin ordonanța nr. 211/P/2009 din

2 martie 2009, soluție verificată de procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică, la plângerea petiționarului, prin rezoluția nr. 3443/1767/II-2/2009

din 13 aprilie 2009 (înscrisuri depuse de petent la data de 14 octombrie 2009

și aflate la dosarul instanței, filele 16-23).

Petiționarul susține că ordonanța nr. 130/P/2009

din 12 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu

i-a fost comunicată, înțelegând ca neluarea acestei măsuri de către procuror să

o atace în fața instanței de judecată.

La fila 6 a dosarului nr. 130/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se găsește adresa cu numărul

de mai sus, datată 16 februarie 2009, prin care petiționarului T.V. i s-a făcut

cunoscută soluția de declinare a competenței către Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, ca instanță investită cu

plângerea al cărei obiect a fost precizat în fața sa de însuși petentul, în

termeni clari și expliciți, nu poate păși la rezolvarea pricinii pe fond, ci

trebuie să verifice, mai întâi, admisibilitatea sesizării instanței cu o astfel

de acțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., în fața instanței pot fi deduse numai plângerile care

privesc anumite soluții date de procuror, expres și limitativ prevăzute de legiuitor:

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz,

rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale.

Învestirea instanței în alte limite decât

cele arătate mai sus nefiind prevăzută și îngăduită de lege, rezultă că o

plângere care vizează neluarea de către procuror a măsurii de comunicare a unei

soluții dispuse într-o cauză penală nu este admisibilă.

Plângerea contra actelor procurorului se

adresează și se rezolvă de către procurorul ierarhic superior acestuia,

potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.

Înalta Curte, constatând

inadmisibilitatea plângerii formulate de petiționarul T.V., va dispune

respingerea acesteia, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul T.V.

Obligă petiționarul la 160 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

octombrie 2009.