ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: La data de 25 august 2009, petiționarul T.V. s-a adresat cu plângere Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamând necomunicarea soluției în dosarul penal nr. 130/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Petiționarul a învederat că întrucât Parchetul nu îi face cunoscută soluția dispusă în cauză, solicită instanței de judecată să dispună măsurile legale pentru a-l determina la aceasta. Fiind prezent în instanță, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2009, petiționarul T.V. a precizat că plângerea sa are ca obiect necomunicarea soluției dispuse de procuror și solicitarea de a se dispune măsuri în acest sens de către Înalta Curte.

Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 130/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Examinând plângerea, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Prin ordonanța nr. 130/P/2009 din 12 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrații C.S.L., R.F.G. și U.L., judecători în cadrul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, cât și a celorlalți magistrați, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc.

pen. și art. 42 alin. (2) raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. Dosarul cauzei împreună cu ordonanța nr. 130/P/2009 din 12 februarie 2009 s-au trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a primit rezolvarea prin ordonanța nr. 211/P/2009 din 2 martie 2009, soluție verificată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, la plângerea petiționarului, prin rezoluția nr. 3443/1767/II-2/2009 din 13 aprilie 2009 (înscrisuri depuse de petent la data de 14 octombrie 2009 și aflate la dosarul instanței, filele 16-23). Petiționarul susține că ordonanța nr. 130/P/2009 din 12 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu i-a fost comunicată, înțelegând ca neluarea acestei măsuri de către procuror să o atace în fața instanței de judecată.

La fila 6 a dosarului nr. 130/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se găsește adresa cu numărul de mai sus, datată 16 februarie 2009, prin care petiționarului T.V. i s-a făcut cunoscută soluția de declinare a competenței către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte, ca instanță investită cu plângerea al cărei obiect a fost precizat în fața sa de însuși petentul, în termeni clari și expliciți, nu poate păși la rezolvarea pricinii pe fond, ci trebuie să verifice, mai întâi, admisibilitatea sesizării instanței cu o astfel de acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., în fața instanței pot fi deduse numai plângerile care privesc anumite soluții date de procuror, expres și limitativ prevăzute de legiuitor: rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Învestirea instanței în alte limite decât cele arătate mai sus nefiind prevăzută și îngăduită de lege, rezultă că o plângere care vizează neluarea de către procuror a măsurii de comunicare a unei soluții dispuse într-o cauză penală nu este admisibilă. Plângerea contra actelor procurorului se adresează și se rezolvă de către procurorul ierarhic superior acestuia, potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. Înalta Curte, constatând inadmisibilitatea plângerii formulate de petiționarul T.V., va dispune respingerea acesteia, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul T.V. Obligă petiționarul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.