ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1751/2010

Prin sentința comercială nr. 6680 din 29 mai 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei SCM O. SA și în consecință s-a respins acțiunea promovată de aceasta în contradictoriu cu pârâtele SC A.P. SA și SC N.F. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a probat folosul practic urmărit în promovarea acțiunii, solicitând desființarea convenției de novație cu schimbare de debitor autentificat de BNP D.M. de vreme ce în anul 2005 Cooperativa A.P. nu era proprietara spațiului din București, sector 3, ci Primăria Municipiului București, astfel încât respectiva convenție nu a avut ca efect transferul dreptului de proprietate, o situație contrară nefiind probată de către reclamantă.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca tardiv prin decizia comercială nr. 300 din 15 iunie 2009, reținându-se că hotărârea primei instanțe i s-a comunicat reclamantei la 3 iulie 2008 potrivit art. 921 C. proc. civ., termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la 19 iulie 2008, însă apelul a fost declarat la 22 ianuarie 2009. Nu s-a ținut seama de apărările privind schimbarea sediului și comunicarea hotărârii la vechiul sediu, făcându-se aplicarea art. 98 C. proc. civ., precum și reținându-se că solicitarea menționării schimbării sediului s-a făcut la 13 octombrie 2008, după comunicarea sentinței. Cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a fost, de asemenea, respinsă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare, potrivit art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru cercetarea fondului invocându-se totodată și motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului invocă nesocotirea dispozițiilor art. 921 C. proc. civ. conform cărora pentru persoanele juridice comunicarea actelor de procedură nu se poate realiza prin afișare, precum și nesocotirea motivelor de repunere în termenul de apel. De asemenea se invocă faptul că în mod greșit nu au fost unite excepțiile cu fondul, reclamanta fiind lipsită de posibilitatea de a se apăra pe fond.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 februarie 2010 intimata SC A.P. SA a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică. De asemenea, intimata SC N.F. SRL, prin întâmpinarea înregistrată la 27 mai 2010 a solicitat respingerea recursului, respingerea cererii de repunere în termenul de apel, nulitatea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Arată, de asemenea, că, potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța de apel a soluționat corect excepția tardivității, fără a dispune unirea acesteia cu fondul. Recursul nu este fondat. Recurenta invocă în apărare, față de excepția de tardivitate ce i-a fost pusă în discuție, nevalabilitatea comunicării prin afișare a sentinței primei instanțe, în raport de prevederile art. 921 C. proc.

civ., dar, în același timp formulează și cerere de repunere în termenul de exercitare a apelului în baza art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care presupune existența unei comunicări valabile, iar ca motiv de neexercitare a apelului, împiedicarea părții printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Cele două susțineri nu sunt complementare, ci antagonice. Pe de altă parte, invocând art. 921 C. proc. civ. recurenta omite din vedere excepțiile de la regula că actele de procedură în cazul persoanelor juridice nu se pot comunica prin afișare, respectiv când se refuză primirea ori dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora, ceea ce de fapt a constatat și agentul procedural, și a făcut mențiune despre aceasta.

Ori, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., „Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”. În raport de această comunicare a sentinței, dispozițiile art. 284 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ. au fost corect aplicate, sancționându-se astfel pasivitatea reclamantei prin neexercitarea în termen a căii de atac. În ceea ce privește modul de soluționare a excepției tardivității, prin neunirea acesteia cu fondul, se va reține că această excepție este una de procedură, peremtorie, care tinde la împiedicarea judecății pe fond și totodată absolută, deoarece privește încălcarea unei norme imperative, aceea cu privire la termenul de exercitare a căii de atac.

Conform art. 137 C. proc. civ., „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”. La alin. (2) se prevede că „Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”. Fără să dezvolte în motivare criticile întemeiate pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul este nul sub acest aspect. În consecință, pentru considerentele expuse, instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea, și nu a încălcat nicio formă de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat, urmând ca, în baza art. 274 C. proc. civ., recurenta, fiind în culpă procesuală, să suporte cheltuielile de judecată ale intimatei SC N.F. SRL ocazionate cu plata onorariului avocațial, în sumă de 14.927 lei, potrivit chitanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SCM O. SA București, împotriva deciziei nr. 300 din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 14.927 lei cheltuieli de judecată către intimata SC N.F. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.