ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1751/2010

Prin sentința comercială nr. 6680 din 29 mai 2008 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis

excepția lipsei de interes a reclamantei SCM O. SA și în consecință

s-a respins acțiunea promovată de aceasta în contradictoriu cu

pârâtele SC A.P. SA și SC N.F. SRL.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanta nu a probat folosul practic urmărit în

promovarea acțiunii, solicitând desființarea convenției de

novație cu schimbare de debitor autentificat de BNP D.M. de vreme ce în

anul 2005 Cooperativa A.P. nu era proprietara spațiului din București,

sector 3, ci Primăria Municipiului București, astfel încât respectiva

convenție nu a avut ca efect transferul dreptului de proprietate, o

situație contrară nefiind probată de către reclamantă.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței a fost respins ca tardiv prin decizia comercială nr. 300

din 15 iunie 2009, reținându-se că hotărârea primei

instanțe i s-a comunicat reclamantei la 3 iulie 2008 potrivit art. 921 C.

proc. civ., termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. s-a împlinit la 19 iulie 2008, însă apelul a fost declarat la 22

ianuarie 2009.

Nu s-a ținut seama de apărările

privind schimbarea sediului și comunicarea hotărârii la vechiul

sediu, făcându-se aplicarea art. 98 C. proc. civ., precum și

reținându-se că solicitarea menționării schimbării

sediului s-a făcut la 13 octombrie 2008, după comunicarea

sentinței.

Cererea de repunere în termenul de exercitare a

căii de atac a fost, de asemenea, respinsă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat

recurs, solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare, potrivit art. 304

pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru cercetarea

fondului invocându-se totodată și motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului invocă nesocotirea

dispozițiilor art. 921 C. proc. civ. conform cărora pentru persoanele

juridice comunicarea actelor de procedură nu se poate realiza prin

afișare, precum și nesocotirea motivelor de repunere în termenul de

apel.

De asemenea se invocă faptul că în mod greșit

nu au fost unite excepțiile cu fondul, reclamanta fiind lipsită de posibilitatea

de a se apăra pe fond.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26

februarie 2010 intimata SC A.P. SA a solicitat respingerea recursului și

menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică.

De asemenea, intimata SC N.F. SRL, prin întâmpinarea

înregistrată la 27 mai 2010 a solicitat respingerea recursului, respingerea

cererii de repunere în termenul de apel, nulitatea recursului întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Arată, de asemenea, că, potrivit art. 137 C.

proc. civ., instanța de apel a soluționat corect excepția

tardivității, fără a dispune unirea acesteia cu fondul.

Recursul nu este fondat.

Recurenta invocă în apărare, față

de excepția de tardivitate ce i-a fost pusă în discuție,

nevalabilitatea comunicării prin afișare a sentinței primei

instanțe, în raport de prevederile art. 921 C. proc. civ., dar, în

același timp formulează și cerere de repunere în termenul de exercitare

a apelului în baza art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care presupune

existența unei comunicări valabile, iar ca motiv de neexercitare a

apelului, împiedicarea părții printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

Cele două susțineri nu sunt complementare,

ci antagonice.

Pe de altă parte, invocând art. 921 C. proc.

civ. recurenta omite din vedere excepțiile de la regula că actele de

procedură în cazul persoanelor juridice nu se pot comunica prin

afișare, respectiv când se refuză primirea ori dacă se

constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora, ceea ce de fapt

a constatat și agentul procedural, și a făcut mențiune

despre aceasta.

Ori, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ.,

„Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la

faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”.

În raport de această comunicare a

sentinței, dispozițiile art. 284 alin. (1) raportat la art. 103 alin.

(1) teza I C. proc. civ. au fost corect aplicate, sancționându-se astfel

pasivitatea reclamantei prin neexercitarea în termen a căii de atac.

În ceea ce privește modul de soluționare a

excepției tardivității, prin neunirea acesteia cu fondul, se va

reține că această excepție este una de procedură,

peremtorie, care tinde la împiedicarea judecății pe fond și

totodată absolută, deoarece privește încălcarea unei norme

imperative, aceea cu privire la termenul de exercitare a căii de atac.

Conform art. 137 C. proc. civ., „Instanța se va

pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și

asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în

fond a pricinii”.

La alin. (2) se prevede că „Excepțiile nu

vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie

să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a

pricinii”.

Fără să dezvolte în motivare criticile

întemeiate pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul este nul sub acest

aspect.

În consecință, pentru considerentele

expuse, instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea,

și nu a încălcat nicio formă de procedură

prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul se va respinge ca nefondat, urmând ca, în baza art. 274 C. proc. civ.,

recurenta, fiind în culpă procesuală, să suporte cheltuielile de

judecată ale intimatei SC N.F. SRL ocazionate cu plata onorariului

avocațial, în sumă de 14.927 lei, potrivit chitanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SCM O. SA București,

împotriva deciziei nr. 300 din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 14.927 lei cheltuieli de

judecată către intimata SC N.F. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2010.