ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin rezoluția nr. 1329/P/2008 din 05 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de D.N., judecător în cadrul Curții de Apel Alba lulia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen., întrucât fapta nu există. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut următoarele: Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva nr. 2867/P/2008 din 15 octombrie 2008, s-a dispus declinarea cauzei privindu-l pe judecătorul D.N.

din cadrul Curții de Apel Alba lulia, spre competentă soluționare, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Astfel, la data de 30 septembrie 2008, C.N.M.V., domiciliat în Deva, județul Hunedoara, a formulat plângere la Poliția municipiului Deva, împotriva susnumitului, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., constând în aceea că, în calitate de judecător delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a admis, prin încheierea nr. 3502 din 20 martie 2006, cererea de mențiuni nr. 9262 din 14 martie 2006, prin care numitul T.A. se autonumea unic administrator la SC H. SA Deva.

Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că, prin încheierea nr. 3502 din 20 martie 2006 din 20 martie 2006, pronunțată de judecătorul D.N. în dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 9268 din 14 martie 2006, a fost soluționată cererea de înregistrare de mențiuni nr. 9262 din 14 martie 2006, referitoare la modificările intervenite în structura capitalului social și acțiunilor, participare la profit și pierderi și cu privire la numirea administratorului, cerere formulată de administrator T.A.

Pe baza înscrisurilor depuse la dosar, judecătorul delegat a constatat că la data de 3 martie 2006 a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor a SC H. SA, care a adoptat hotărârea nr. 1 din 3 martie 2006, prin care s-a dispus revocarea Consiliului de Administrație al SC H. SA, a fost ales administratorul unic al societății, s-a hotărât repartizarea acțiunilor și s-a revocat hotărârea AGA din 23 decembrie 2005; în acest sens, a fost anexată dosarului în cauză hotărârea mai sus menționată. Î n urma verificării cuprinsului hotărârii A.G.O.A. din 3 martie 2006 judecătorul delegat a constatat că prin aceasta s-au adus modificări ce sunt supuse înregistrării conform art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată, iar în aceste condiții administratorul T.A.

a sesizat Oficiul Registrului Comerțului Hunedoara pentru efectuarea mențiunilor. S-a mai constatat că, în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 31/1990 republicata, hotărârea A.G.O.A. nr. 1/2006 a fost depusă în vederea menționării în registrul comerțului și publicării la Monitorul Oficial. Judecătorul delegat a mai constatat că, s-a depus de către administratorii C.N. o adresă prin care s-a arătat că pe rolul Judecătoriei Deva se afla dosarul nr. 1678/2006 cu termen de judecată la 12 aprilie 2006, iar pe rolul Tribunalul Hunedoara se afla dosarul nr. 2623/2006 cu termen de judecata la 28 martie 2006, în acest sens, anexându-se copiile citațiilor. Judecătorul delegat a considerat, însă, că nu s-a făcut dovada existenței unui impediment la înregistrarea hotărârii A.G.O.A.

nr. 1/2001 în registrul comerțului. Î n concluzie, s-a constatat că verificarea legalității hotărârii A.G.O.A. nr. 1/2006 este atributul exclusiv al instanței judecătorești, judecătorul delegat având sarcina de a controla doar legalitatea operațiunilor efectuate în registrul comerțului, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 26/1990 republicata. Totodată, prin aceeași încheiere, judecătorul delegat a menționat faptul că, în cazul în care hotărârea A.G.O.A. va fi desființată, urmează ca în registrul comerțului să se efectueze operațiunea de radiere a mențiunii din oficiu, în temeiul art. 21 lit. h) sau la cererea persoanei prejudiciate, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată.

In final, judecătorul delegat a admis cererea formulată de administratorul T.A. și s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind revocarea administratorilor CN.M.V. , M.A. B.A., fiind înscris ca administrator unic T.A., a fost menționat ca asociat P.D, a fost menționată majorarea aportului la capitalul social; retragere asociat. Î mpotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul C.N.M.V. , solicitând modificarea în întregime a încheierii nr. 3502 din 20 martie 2006, anularea hotărârii A.G.O.A. din 3 martie 2006 și respingerea cererii de înscriere de mențiuni nr. 9268/2006.

Curtea de Apel Alba lulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 876/2006 din 17 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 2005/2006 (a admis recursul așa cum a fost declarat, considerând că așa cum sunt prevăzute în Legea nr. 31/1990, condițiile cumulative nu au fost îndeplinite, respectiv, publicarea convocatorului într-un ziar de largă răspândire și în Monitorul Oficial, în cauză fiind respectată numai prima dintre ele, atrăgând astfel viciul de procedură.

Față de cele mai sus expuse, s-a considerat că în cauza nu s- a putut reține săvârșirea vreunei infracțiuni, întrucât, conform art. 124 alin. (3) din Constituție, „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Mai mult, în legislația română, verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate de câtre magistrații judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, ceea ce, în speță s-a și întâmplat, Curtea de Apel Alba lulia modificând încheierea Tribunalului Hunedoara, nr. 3502 din 20 martie 2006 atacată cu recurs de către petentul C.N.M.V., în sensul respingerii cererii de înregistrare mențiuni nr. 9262 din 14 martie 2006, formulată de T.A. pentru SC H. SA, prin decizia civilă nr. 876 din 17 mai 2006, irevocabilă.

B. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul C.N.M.V. a formulat plângere la Procurorul șef Secție de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere ce a fost respinsă. C. La data de 30 noiembrie 2009, petiționarul C.N.M.V. , în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. a formulat plângere împotriva acestor rezoluții. Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9442/1/2009, iar la termenul din data 31 martie 2010, s-a reunit la prezenta cauză și dosarul nr. 247/1/2010, constatându-se identitate de obiect și persoane.

Prin plângerea adresată instanței, petiționarul C.N.M.V., a criticat rezoluțiile dispuse în cauză , menționând că "învinuitul se face vinovat de faptul că, la data de 20 martie 2006, în calitatea pe care o avea și anume aceea de judecător delegat la ORC Hunedoara, a admis prin încheierea nr. 3502 din 20 martie 2006 cererea de mențiuni nr. 9262 din 14 martie 2006 prin care numitul T.A. se autonumea unic administrator al SC H. SA DEVA. A mai arătat că este lipsită de orice fundament legal motivarea d-nei procuror C.B. și confirmată de către dl procuror M.I., aceea conform căreia in baza art. 124 alin. (3) din Constituție judecătorii pot sa dea orice soluție ei neputând fi trași la răspundere penala sub nici o forma.

A considerat că este total fals si eronat un astfel de punct de vedere .atâta timp cât nu a formulat plângere împotriva învinuitului pentru o sentință emisă de acesta în sala de judecată ci pentru un act nelegal comis în calitate de judecător delegat la ORC Hunedoara. În această calitate de judecător delegat a considerat că învinuitul avea calitatea unui Înalt funcționar care este obligat chiar din oficiu să verifice anumite aspecte in virtutea rolului pe care-l are cum este și aspectul privitor la publicarea în Monitorul Oficial a unei convocări AGA. A considerat că acesta este de altfel și scopul numirii unui judecător delegat la ORC și anume pentru realizarea unui control formal al înregistrărilor de mențiuni la ORC care trebuie sa fie conforme cu prevederile imperative ale Legii nr. 31/1990, arătând că Judecătorul delegat nu realizează un act de justiție, atribuțiile sale, de natură administrativă, putând fi îndeplinite de funcționari.

A mai arătat că în majoritatea statelor europene, Registrul Comerțului este ținut de grefele de pe lângă Tribunale, iar atribuțiile sale sunt apreciate ca administrative și se realizează de funcționari și grefieri, controlul de legalitate fiind realizat de instanțe, daca se formulează plângeri sau contestații. Mai mult decât atât, a arătat că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru România prin efectul Actului de Aderare la Uniunea Europeana. A mai menționat că există în acest sens decizii ale Curții Europene de Justiție în care se demonstrează analogic cu alte organe de natură administrativă ca judecătorul român delegat la Registrul Comerțului nu reprezintă o instanță de judecată, deoarece are atribuții administrative (C 61/65, Vaassen; C 17/00, de Coster).

Judecătorul delegat nu conduce o procedură contradictorie, nu emite hotărâri obligatorii și nu soluționează un litigiu propriu-zis judecătorul delegat neavand drepturile pe care le are o instanță de judecată. Toate aceste aspecte se regăsesc și în motivarea deciziei civile nr. 876/2006 a Curbii de Apel Alba lulia, decizie prin care s-a dispus respingerea mențiunii girata de către învinuit. Cu toate că învinuitul avea obligația de a verifica minimul de cerințe legale în domeniu, a dispus efectuarea acestei mențiuni ignorând faptul ca nu exista convocare AGA publicată în M.Of pentru o astfel de adunare ,că din documentele existente la ORC Hunedoara reieșea cu claritate faptul că exista un consiliu de administrație legal ales al cărui președinte era petiționarul și ca Legea nr. 31/1990 și statutul societății nu permiteau ca o societate pe acțiuni să fie condusă de un administrator unic.

Practic numitul T.A. și-a confecționat o hotărâre prin care s-a autonumit administrator unic, o hotărâre nulă și fără nici un fel de valoare dacă nu ar fi fost înscrisa la ORC Hunedoara. Însă, cu largul concurs al învinuitului această hotărâre a fost menționată la ORC HD, creând o aparență de legalitate privind calitatea de administrator unic al SC H. SA în favoarea numitului T.A., de la această data, în virtutea acestei false calități a falsului administrator acesta a profitat de calitatea conferită în mod nelegal și a efectuat o serie de vânzări succesive de active ale societății, convocând o serie de adunări în care s-a tot ales președinte al consiliului de administrație. Prejudiciul creat a fost de natură financiară, petiționarul deținând un procent de 62% din acțiunile SC H. SA la acea dată, fiind nevoit sa promoveze o serie de acțiuni pentru anularea tuturor hotărârilor lui T.A.

și pentru anularea vânzărilor ilegale săvârșite. Mergând pe linia motivării Rezoluției atacate, a considerat că practic, oricine poate deveni în orice moment administrator ori președinte al Consiliului de Administrație al oricărei societăți comerciale, fără ca nimeni să nu poată fi tras la răspundere sub nici o forma indiferent de prejudiciul creat. A mai menționat că aceasta înscriere de mențiuni nr. 9268 din 14 martie 2006 înregistrata în baza încheierii judecătorului delegat nr. 3502 din 20 martie 2006 prin care a fost numit administrator unic dl T.A. a fost radiata prin decizia civila nr. 876 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Alba irevocabilă, radiere dispusa ulterior și prin sentința irevocabilă nr. 1243/CA din 26 iulie 2006 a Tribunalului Hunedoara . Însă, până la data radierii, folosindu- se de această înscriere eronată numitul T.A.

a convocat o adunare generala la data de 09 iunie 2006 prin care a fost ales un consiliu de administrație compus din T.A. președinte, P.L. și P.I., înscrisa la ORC Hunedoara în baza încheierii judecătorului delegat nr. 8293/2006. Iar ulterior pe măsura ce anula în instanță câte o hotărâre, numitul T.A. convoca o altă AGA în care se autonumea și renumea președinte al consiliului de administrație până a reușit să înstrăineze toate activele societății ,la această dată încercând să-și șteargă urmele prin introducerea cererii de dizolvare a SC H. SA. Practic, de la data înscrierii eronate a acestei cereri de mențiuni activitatea societății a fost disturbată în așa mod încât a ajuns în imposibilitate de funcționare și cu un număr foarte mare de dosare in instanță.

Față de toate aceste aspecte arătate, a solicitat admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției atacate si tragerea la răspundere penala a învinuitului în conformitate cu dispozițiile legale". Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, instanța a apreciat că intimatul magistrat judecător D.N., judecător în cadrul Curții de Apel Alba lulia, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a săvârșit infracțiunile sesizate de către petiționar, prev. de art. 249 C. pen.

Așadar, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenți iar, potrivit atribuțiilor conferite de lege, pe baza propriei convingeri, magistrații judecători sunt liberi să aprecieze cu privire la soluțiile dispuse în cauzele ce le soluționează, urmând ca instanța de control judiciar să aprecieze asupra temeiniciei și legalității acestora. Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispozițiilor legale cu ocazia desfășurării activității magistratului judecător angajează răspunderea penală a acestuia , ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Eventuala netemeinice a încheierii dispusă de către intimatul magistrat judecător D.N., judecător în cadrul Curții de Apel Alba lulia, delegat la O.R.C. Hunedoara, care a admis prin încheierea nr. 3502 din 20 martie 2006 cererea de mențiuni nr. 9262 din 14 martie 2006, cu ocazia desfășurării activității în cadrul acestei instituții, a fost criticată de petiționar într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de control judiciar sesizată cu soluționarea căii de atac respective. Î n speță, petiționarul C.N.M.V. a declarat recurs, solicitând modificarea în întregime a încheierii nr. 3502 din 20 martie 2006, anularea hotărârii A.G.O.A. din 3 martie 2006 și respingerea cererii de înscriere de mențiuni nr. 9268/2006.

Curtea de Apel Alba lulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 876/2006 din 17 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 2005/2006 (a admis recursul așa cum a fost declarat, considerând că așa cum sunt prevăzute în Legea nr. 31/1990, condițiile cumulative nu au fost îndeplinite, respectiv, publicarea convocatorului într-un ziar de largă răspândire și în Monitorul Oficial, în cauză fiind respectată numai prima dintre ele, atrăgând astfel viciul de procedură. Înalt a Curte, a apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimatul, a săvârșit infracțiunea sesizată de petiționar, și că în mod corect s-a dispus prin rezoluția nr. 1329/P/2008 din 05 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , neînceperea urmăririi penale față de D.N., judecător în cadrul Curții de Apel Alba lulia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen., întrucât fapta nu există. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge plângerea ca nefondată. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul C.N.M.V. împotriva rezoluției nr. 1329/P/2008 din 05 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2010.