ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra plângerii de față;
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin rezoluția nr. 1329/P/2008 din 05 octombrie 2009 dată de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția
de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus
în temeiul dispozițiilor
art. 228
alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea
urmăririi
penale față de D.N., judecător în cadrul Curții de Apel Alba lulia, pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen., întrucât fapta nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut
următoarele:
Prin ordonanța Parchetului
de pe lângă Judecătoria Deva nr.
2867/P/2008
din 15 octombrie 2008, s-a dispus declinarea cauzei privindu-l
pe
judecătorul D.N. din cadrul Curții de Apel Alba lulia, spre competentă
soluționare, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Secția de urmărire penală și criminalistică.
Astfel, la data de 30 septembrie 2008, C.N.M.V., domiciliat
în Deva, județul Hunedoara, a formulat plângere la Poliția municipiului Deva,
împotriva susnumitului, pentru săvârșirea
infracțiunii de neglijență în
serviciu, prev. de art. 249 C. pen.,
constând în aceea că, în
calitate de
judecător delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe
lângă
Tribunalul Hunedoara, a admis, prin încheierea nr.
3502 din 20 martie 2006, cererea de mențiuni nr. 9262 din 14 martie 2006,
prin care
numitul T.A. se autonumea unic administrator la SC H. SA Deva.
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că, prin
încheierea nr. 3502 din 20 martie 2006 din 20 martie 2006, pronunțată de
judecătorul D.N. în dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 9268 din 14 martie 2006,
a fost soluționată cererea de înregistrare de mențiuni nr. 9262 din 14 martie 2006,
referitoare la modificările intervenite în structura capitalului social și
acțiunilor, participare la profit și pierderi și cu privire la numirea
administratorului, cerere formulată de administrator T.A.
Pe baza înscrisurilor
depuse la dosar, judecătorul delegat a constatat că la data de 3 martie 2006 a
avut loc Adunarea Generală
Ordinară a Acționarilor a SC H. SA, care a adoptat hotărârea
nr.
1 din 3 martie 2006, prin
care s-a dispus revocarea Consiliului de
Administrație
al SC H. SA, a fost ales administratorul unic al
societății, s-a hotărât repartizarea acțiunilor și s-a revocat hotărârea
AGA din 23 decembrie 2005; în acest
sens, a fost anexată dosarului în cauză
hotărârea mai sus menționată.
Î
n urma verificării
cuprinsului hotărârii A.G.O.A. din 3 martie 2006 judecătorul delegat a
constatat că prin aceasta s-au adus modificări
ce sunt supuse înregistrării conform art. 21 din Legea
nr. 26/1990,
republicată, iar în aceste
condiții administratorul T.A. a sesizat Oficiul Registrului Comerțului
Hunedoara pentru efectuarea
mențiunilor.
S-a mai constatat că, în
conformitate cu art. 131 din Legea nr. 31/1990 republicata, hotărârea A.G.O.A.
nr. 1/2006 a fost depusă în
vederea menționării în registrul comerțului și
publicării la Monitorul
Oficial.
Judecătorul delegat a
mai constatat că, s-a depus de către administratorii C.N. o adresă prin care
s-a arătat că pe
rolul
Judecătoriei Deva se afla dosarul nr. 1678/2006 cu termen de
judecată la 12 aprilie 2006, iar pe rolul
Tribunalul Hunedoara se afla dosarul nr. 2623/2006 cu termen de judecata la 28
martie 2006, în acest
sens,
anexându-se copiile citațiilor. Judecătorul delegat a considerat,
însă,
că nu s-a făcut dovada existenței unui impediment la
înregistrarea hotărârii A.G.O.A. nr. 1/2001 în registrul comerțului.
Î
n concluzie, s-a constatat că verificarea
legalității hotărârii
A.G.O.A. nr. 1/2006
este atributul exclusiv al instanței judecătorești, judecătorul delegat având
sarcina de a controla doar legalitatea operațiunilor efectuate în registrul
comerțului, în conformitate cu
prevederile
art. 8 din Legea nr. 26/1990 republicata.
Totodată, prin aceeași încheiere, judecătorul
delegat a
menționat faptul că, în cazul în
care hotărârea A.G.O.A. va fi desființată,
urmează ca în registrul comerțului să se efectueze operațiunea de
radiere
a mențiunii din oficiu, în temeiul art. 21 lit. h) sau la cererea
persoanei prejudiciate, în temeiul art. 25 alin.
(1) din Legea nr. 26/1990
republicată.
In final, judecătorul
delegat a admis cererea formulată de administratorul T.A. și s-a dispus
înscrierea în registrul
comerțului a mențiunilor privind revocarea
administratorilor CN.M.V.
, M.A.
B.A., fiind înscris ca administrator unic T.A., a fost menționat ca asociat P.D,
a fost menționată majorarea aportului la capitalul social; retragere asociat.
Î
mpotriva acestei
încheieri a declarat recurs petentul C.N.M.V.
, solicitând modificarea în întregime a încheierii
nr. 3502 din 20 martie 2006, anularea hotărârii A.G.O.A.
din 3 martie 2006 și
respingerea
cererii de înscriere de mențiuni nr. 9268/2006.
Curtea de Apel Alba
lulia, secția comercială și contencios
administrativ, prin decizia civilă nr. 876/2006 din 17 mai 2006,
pronunțată în dosarul nr. 2005/2006 (a admis recursul așa cum a
fost declarat, considerând că așa cum sunt
prevăzute în Legea nr.
31/1990, condițiile cumulative nu au fost
îndeplinite, respectiv, publicarea convocatorului într-un ziar de largă răspândire
și în Monitorul Oficial, în cauză fiind respectată numai prima dintre ele,
atrăgând astfel viciul de procedură.
Față de cele mai sus
expuse, s-a considerat că în cauza nu s-
a putut reține săvârșirea vreunei infracțiuni, întrucât, conform art.
124 alin. (3) din Constituție, „judecătorii sunt
independenți și se supun
numai legii".
Mai mult, în legislația română, verificarea
legalității și
temeiniciei soluțiilor
pronunțate de câtre magistrații judecători se
realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, ceea ce,
în
speță s-a și întâmplat, Curtea de Apel Alba lulia modificând
încheierea Tribunalului Hunedoara, nr. 3502 din 20
martie 2006 atacată cu
recurs de
către petentul C.N.M.V., în sensul respingerii cererii de înregistrare mențiuni
nr. 9262 din 14 martie 2006,
formulată de T.A. pentru SC H. SA, prin
decizia civilă nr. 876 din 17 mai 2006, irevocabilă.
B. Împotriva acestei
rezoluții, petiționarul C.N.M.V.
a formulat plângere la Procurorul șef
Secție de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică,
plângere ce a fost respinsă.
C. La data de 30
noiembrie 2009, petiționarul C.N.M.V.
,
în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. a formulat
plângere împotriva acestor rezoluții.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției
Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9442/1/2009, iar la
termenul din data 31 martie 2010, s-a reunit la prezenta cauză și dosarul nr.
247/1/2010, constatându-se identitate de obiect
și persoane.
Prin plângerea adresată instanței,
petiționarul C.N.M.V., a criticat rezoluțiile dispuse în cauză ,
menționând că "învinuitul se face vinovat de
faptul că, la data de
20 martie 2006,
în calitatea pe care o avea și anume aceea de judecător
delegat la ORC
Hunedoara, a admis prin încheierea nr.
3502
din 20 martie 2006 cererea de mențiuni nr. 9262 din 14 martie 2006 prin care
numitul
T.A. se autonumea unic administrator al SC
H.
SA DEVA. A mai arătat că este lipsită de orice fundament
legal motivarea d-nei procuror C.B. și confirmată
de către dl
procuror M.I., aceea
conform căreia in baza art. 124 alin. (3) din
Constituție judecătorii
pot sa dea orice soluție ei neputând fi trași la
răspundere penala sub nici o forma. A considerat că este total fals si
eronat
un astfel de punct de vedere .atâta timp cât nu a formulat
plângere împotriva învinuitului pentru o sentință
emisă de acesta în
sala de judecată ci pentru un act nelegal comis în
calitate de
judecător delegat la ORC Hunedoara.
În această calitate de judecător
delegat
a considerat că învinuitul avea calitatea unui Înalt funcționar
care este obligat chiar din oficiu să verifice
anumite aspecte in virtutea
rolului pe care-l are cum este și aspectul
privitor la publicarea în
Monitorul Oficial
a unei convocări AGA. A considerat că acesta este
de altfel și scopul
numirii unui judecător delegat la ORC și anume
pentru realizarea unui control formal al înregistrărilor de mențiuni la
ORC care trebuie sa fie conforme cu prevederile
imperative ale Legii nr.
31/1990, arătând că Judecătorul delegat nu
realizează un act de
justiție, atribuțiile
sale, de natură administrativă, putând fi îndeplinite
de funcționari. A
mai arătat că în majoritatea statelor europene, Registrul Comerțului este ținut
de grefele de pe lângă Tribunale, iar
atribuțiile
sale sunt apreciate ca administrative și se realizează de
funcționari și grefieri, controlul de legalitate
fiind realizat de instanțe,
daca se formulează plângeri sau contestații.
Mai mult decât atât, a
arătat că în conformitate cu prevederile
art. 11 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Europene de Justiție
sunt obligatorii pentru România prin
efectul Actului de Aderare la
Uniunea
Europeana. A mai menționat că există în acest sens decizii
ale Curții Europene de Justiție în care se
demonstrează analogic cu
alte organe
de natură administrativă ca judecătorul român delegat la Registrul Comerțului
nu reprezintă o instanță de judecată, deoarece
are atribuții
administrative (C 61/65, Vaassen; C 17/00, de Coster).
Judecătorul delegat nu conduce o procedură contradictorie, nu emite
hotărâri obligatorii și nu soluționează un
litigiu propriu-zis judecătorul
delegat neavand drepturile pe care le
are o instanță de judecată.
Toate aceste aspecte se regăsesc și în motivarea deciziei civile
nr.
876/2006 a Curbii de Apel Alba lulia, decizie
prin care s-a dispus respingerea mențiunii girata de către învinuit. Cu toate
că învinuitul avea obligația de a verifica minimul de cerințe legale în
domeniu, a
dispus efectuarea acestei mențiuni ignorând faptul ca nu
exista
convocare AGA publicată în M.Of
pentru o astfel de adunare ,că din documentele existente la ORC Hunedoara
reieșea cu claritate faptul
că exista un consiliu de administrație legal
ales al cărui președinte
era petiționarul și
ca Legea nr. 31/1990 și statutul societății nu permiteau
ca o societate
pe acțiuni să fie condusă de un administrator unic.
Practic numitul T.A. și-a confecționat o hotărâre prin care s-a
autonumit administrator unic, o hotărâre nulă și fără nici un fel de
valoare dacă nu ar fi fost înscrisa la ORC
Hunedoara. Însă, cu largul
concurs
al învinuitului această hotărâre a fost menționată la ORC HD,
creând o aparență de legalitate privind calitatea
de administrator unic
al SC H. SA în favoarea numitului T.A., de la
această data, în virtutea acestei false calități
a falsului administrator
acesta a
profitat de calitatea conferită în mod nelegal și a efectuat o
serie de vânzări succesive de active ale societății,
convocând o serie
de adunări în care s-a tot ales președinte al
consiliului de
administrație. Prejudiciul
creat a fost de natură financiară, petiționarul
deținând un procent de 62% din acțiunile SC H. SA la acea
dată, fiind
nevoit sa promoveze o serie de acțiuni pentru anularea
tuturor hotărârilor lui T.A. și pentru anularea vânzărilor
ilegale săvârșite. Mergând pe linia motivării
Rezoluției atacate, a
considerat că practic,
oricine poate deveni în orice moment administrator ori președinte al
Consiliului de Administrație al oricărei societăți comerciale, fără ca nimeni
să nu poată fi tras la răspundere
sub
nici o forma indiferent de prejudiciul creat. A mai menționat că
aceasta
înscriere de mențiuni nr. 9268 din 14 martie 2006 înregistrata în
baza încheierii judecătorului delegat nr. 3502
din 20 martie 2006 prin care a fost numit administrator unic dl T.A. a fost
radiata prin
decizia civila nr. 876 din 17 mai 2006 a Curții de Apel
Alba irevocabilă, radiere dispusa ulterior și prin sentința irevocabilă nr.
1243/CA din 26 iulie 2006 a Tribunalului
Hunedoara
.
Însă, până la data radierii, folosindu-
se
de această înscriere eronată numitul T.A. a convocat o
adunare generala
la data de 09 iunie 2006 prin care a fost ales un consiliu de administrație
compus din T.A. președinte, P.L. și P.I., înscrisa la ORC
Hunedoara
în baza încheierii judecătorului
delegat nr. 8293/2006. Iar ulterior pe măsura
ce
anula în instanță câte o hotărâre, numitul T.A. convoca
o altă AGA în care se autonumea și renumea
președinte al consiliului
de
administrație până a reușit să înstrăineze toate activele societății
,la
această dată încercând să-și șteargă urmele prin introducerea
cererii de dizolvare a SC H. SA.
Practic, de la data înscrierii
eronate a acestei cereri de mențiuni
activitatea societății a fost
disturbată în
așa mod încât a ajuns în imposibilitate de funcționare și
cu un număr foarte mare de dosare in instanță.
Față de toate aceste
aspecte arătate,
a solicitat admiterea plângerii formulate, desființarea
rezoluției atacate si tragerea la răspundere
penala a învinuitului în
conformitate cu dispozițiile legale".
Examinând plângerea
formulată, în conformitate cu dispozițiile
art. 278 ind. 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și
a
materialului din dosarul cauzei, Înalta
Curte de Casație și Justiție, a
constatat că aceasta este nefondată,
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, instanța a apreciat că intimatul
magistrat judecător
D.N., judecător în
cadrul Curții de Apel Alba lulia, în
exercitarea atribuțiilor de
serviciu nu a săvârșit infracțiunile sesizate de către petiționar, prev. de
art. 249 C. pen.
Așadar, în raport de dispozițiile art. 2
alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenți iar, potrivit
atribuțiilor
conferite de lege, pe baza
propriei convingeri, magistrații judecători
sunt liberi să aprecieze cu privire la soluțiile dispuse în cauzele ce
le
soluționează, urmând ca instanța de control judiciar să aprecieze
asupra temeiniciei și legalității acestora.
Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în
ce
constă vătămarea adusă intereselor sale,
trebuie precizat că nu orice
încălcare a dispozițiilor legale cu ocazia
desfășurării activității
magistratului
judecător angajează răspunderea penală a acestuia , ci
doar dacă se dovedește reaua-credință cu care
acționează acesta
în scopul prejudicierii intereselor unei persoane,
ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a
infracțiunilor reclamate.
Eventuala netemeinice a
încheierii dispusă de către intimatul magistrat judecător D.N., judecător în
cadrul Curții de Apel Alba lulia, delegat la O.R.C. Hunedoara, care a admis
prin
încheierea nr. 3502 din 20
martie 2006 cererea de mențiuni nr.
9262
din 14 martie 2006, cu ocazia desfășurării activității în cadrul acestei
instituții, a fost criticată de petiționar într-un
cadru procesual adecvat,
respectiv
în fața instanței de control judiciar sesizată cu soluționarea
căii de
atac respective.
Î
n speță, petiționarul C.N.M.V.
a declarat
recurs, solicitând
modificarea în întregime a încheierii nr. 3502 din 20 martie 2006, anularea
hotărârii A.G.O.A. din 3 martie 2006 și
respingerea
cererii de înscriere de mențiuni nr. 9268/2006.
Curtea de Apel Alba
lulia, secția comercială și contencios
administrativ, prin decizia civilă nr. 876/2006 din 17 mai 2006, pronunțată
în dosarul nr. 2005/2006 (a admis recursul așa cum a
fost declarat, considerând că așa cum sunt prevăzute în Legea nr.
31/1990,
condițiile cumulative nu au fost îndeplinite, respectiv, publicarea
convocatorului într-un ziar de largă răspândire și în Monitorul Oficial, în
cauză fiind respectată numai prima dintre ele, atrăgând astfel viciul de
procedură.
Înalt
a Curte, a apreciat că din actele și
lucrările dosarului, nu rezultă că intimatul, a săvârșit infracțiunea sesizată
de petiționar, și că în mod corect s-a dispus prin rezoluția nr. 1329/P/2008
din 05 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul dispozițiilor
art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
, neînceperea urmăririi penale față de D.N.,
judecător în cadrul
Curții de Apel Alba lulia, pentru săvârșirea
infracțiunii
prev. de art. 249 C. pen., întrucât fapta nu există.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge
plângerea ca nefondată.
Î
n baza art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., petiționarul va fi obligat
la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ș T E
Respinge ca nefondată
plângerea formulată de petiționarul
C.N.M.V.
împotriva rezoluției nr. 1329/P/2008
din 05 octombrie 2009 a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică.
Menține rezoluția
atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de
la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2010.