ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3048/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1286 din 28 martie 2006,

Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența soluționării cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta

SC P.I. SRL Deva împotriva pârâtei SC P. SA Deva, pentru obligația de a face,

reținând că acțiunea are o natură comercială neevaluabilă în bani astfel că, în

conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența de soluționare

revine Tribunalului Hunedoara.

Tribunalul Hunedoara,

prin sentința nr. 1450 din 2 octombrie 2007 a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Deva motivând că în speță

competența de soluționare, în funcție de obiectul pricinii, respectiv

stabilirea unei servituți de trecere și rectificare tabulară, raportat la art. 1

pct. 1 C. proc. civ., revine Judecătoriei Deva.

Dosarul a fost

înaintat Curții de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

Prin sentința nr. 2

din 25 ianuarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a stabilit

competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC P.I. SRL Deva

împotriva pârâtei SC P. SA Deva, în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată,

care este de natură civilă, competența aparține judecătoriei, care potrivit art.

1 alin. (1) C. proc. civ. judecă în primă instanță procesele și cererile în

materie civilă, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

Împotriva

regulatorului de competență a declarat recurs pârâta SC P. SA Deva, susținând

că litigiul este de natură comercială nepatrimonială, că reclamanta a completat

acțiunea solicitând daune în cuantum de 12.749,44 lei invocând ca temei de

drept art. 998-999 C. civ. și că potrivit art. 17 C. proc. civ., cererea

accesorie este tot în competența instanței care va soluționa cererea

principală.

Recursul este

nefondat, criticile formulate de recurentă nu pot fi reținute.

Instanța investită cu

soluționarea conflictului de competență a stabilit corect competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, făcând aplicarea

prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Obiectul cererii de

chemare în judecată, îl constituie: obligarea pârâtei să permită reclamantei

trecerea fără restricții prin poarta principală de acces, atât cu mijloacele de

transport proprii cât și ale clienților de la calea publică la depozitul de

materiale pe care îl deține în proprietate în incinta societății pârâte, loc

înfundat; să înceteze orice tulburare de pașnică folosință a dreptului de

servitute, să îndepărteze deșeurile depozitate pe fațada imobilului

proprietatea reclamantei, rectificarea înscrierilor în C.F. în sensul radierii

imobilului din C.F. Deva.

În concluzie,

litigiul fiind de natură civilă, trebuie judecat potrivit acestei jurisdicții,

astfel că recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC P. SA Deva împotriva sentinței nr. 2/CC din 25 ianuarie 2008 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.