ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 546/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4944 din 6 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ordinul Geodezilor din România împotriva sentinței nr. 48/CA din 16 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, și a modificat hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul P.A., astfel cum a fost restrânsă, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, că respingerea de către Comisia de autorizare din cadrul recurentei Ordinul Geodezilor a dosarului de autorizare depus de intimatul-reclamant s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile la momentul respectiv.

Împotriva acestei decizii, P.A. a exercitat calea extraordinară de atac – contestație în anulare, fără a formula, însă, nici un motiv de nemulțumire. Pentru considerentele ce vor fi prezentate, Curtea va respinge contestația în anulare, apreciind că este inadmisibilă. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 317, „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență” [alin. (1)], contestația put ând fi, totuși, primită pentru motivele mai sus-arătate, „în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond” [alin. (2)]. De asemenea, conform art. 318, „ Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare ”. Cum, în speță, contestatorul nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de textele legale citate și nu aduce nicio critică hotărârii atacate, care să se încadreze în aceste cazuri, iar textele legale respective sunt de strictă interpretare, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de P.A. împotriva deciziei nr. 4944 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.