ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Printr-o cerere adresată instanței

supreme revizuientul A.I. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 426 din 2

iulie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9

Judecători, în dosarul nr. 3748/1/2007, decizie prin care s-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței penale nr.134

din 16 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 146/1/2007.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a constatat că prin sentința nr. 134 din 16 februarie 2007,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 146/1/2007 a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petentul A.I. împotriva intimatului C.B.

S-a reținut că petentul A.I., în temeiul art.

278

1

pct. 2 C. proc. pen. și a prevederilor art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a formulat

plângere penală împotriva „ doamnei judecător C. Bârsan reprezentanta României

la CEDO” pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și protejarea infractorilor.

În motivare, a susținut că la data de 14

noiembrie 2006 a înaintat o plângere împotriva „ doamnei judecător” la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și aceasta refuză să

cerceteze plângerea, încălcând prevederile art. 277 și art. 278 C. proc. pen.,

precum și prevederile art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004.

Examinând plângerea, prima instanță a

constatat că aceasta este inadmisibilă, în condițiile în care în speță procurorul

nu a adoptat o soluție de netrimitere în judecată, astfel că plângerea întemeiată

pe disp. art. 278

1

C. proc. pen. nu a fost primită.

Pe de altă parte instanța nu a calificat

plângerea petentului drept un mod de sesizare a organelor de urmărire penală,

potrivit art. 221 C. proc. pen., deoarece nu au fost întrunite condițiile

impuse de art. 222 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe petentul a

declarat recurs, pe care instanța de control judiciar l-a respins, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs a fost

atacată de revizuient, printr-o cerere de revizuire, întemeiată pe disp. art. 394

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, Completul de 9 Judecători, sub nr. 1744/1/2008.

În ședința publică de judecată din data

de 19 mai 2008 procurorul a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, de a soluționa cererea

de revizuire cu care a fost sesizată, excepție admisă de către instanță, care a

constatat, că potrivit art. 401 C. proc. pen. „competentă să judece cererea de

revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță”.

Cum, în speță plângerea petentului A.I.,

întemeiată pe disp. art. 278

1

C. proc. pen. a fost soluționată în

primă instanță de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în

conformitate cu disp. art. 401 C. proc. pen. acestei instanțe îi revine

competența examinării cererii de revizuire formulată de petent, instanța investită

în cauza de față a trimis dosarul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, spre competentă soluționare.

Ca urmare, pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție secția penală, s-a format dosarul nr. 5069/1/2008, iar

instanța, astfel investită, prin încheierea nr. 1506 din 9 septembrie 2008 a

dispus scoaterea de pe rol a cererii de revizuire și trimiterea dosarului la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conform art. 397 alin.

(1) C. proc. pen. pentru a se efectua actele de cercetare impuse de disp. art. 399

C. proc. pen.

Ulterior îndeplinirii procedurii prev. de

art. 399 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 146/1/2009.

Înalta Curte examinând cererea de

revizuire formulată de petentul revizuient A.I. , respectiv hotărârea atacată

și având în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. XVII din 19

martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secții Unite,

publicată în M.Of., Partea I nr. 542 din 17 iulie 2008 constată că, în speță,

cererea de revizuire este inadmisibilă.

Prin decizia pronunțată într-un recurs în

interesul legii Plenul Înaltei Curți a stabilit că este inadmisibilă cererea de

revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în aplicarea dispozițiilor

art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., argumentându-și

decizia în acest sens prin interpretarea dispozițiilor legale care

reglementează instituția revizuirii.

Cum, în cauză decizia a cărei revizuire

se solicită este o hotărâre definitivă pronunțată în aplicarea dispozițiilor

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., iar decizia Secțiilor

Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în această materie este

obligatorie, potrivit art. 414

2

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte urmează să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de revizuientul A.I. împotriva sentinței penale nr. 134

din 16 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă revizuientul să plătească suma de

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3

martie 2009.