ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2008

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
19.02.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

plângerii penale de față;

În

baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 7 ianuarie 2008,

petiționarul A.I. a sesizat instanței săvârșirea de către numitul M.I. - procuror

în cadrul

Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - a infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor și falsuri

intelectuale.

În

drept, petiționarul a invocat dispozițiile art. 278

1

În

susținerea plângerii, petiționarul a arătat că la data de 5 decembrie 2007 a

formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. împotriva

rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul nr. 793/P/2007.

Plângerea

anterior menționată a fost promovată motivat de împrejurarea că procuroarea M.M.

nu avea competența de a cerceta pe șeful său ierarhic, de neoferirea temeiului

legal în baza căruia s-a realizat cercetarea penală, precum și de încălcarea

dispozițiilor art. 277, art. 278, art. 185 și art. 194 alin. (4) C. proc. pen.,

neasigurându-i-se drepturile prevăzute de art. 52 din Constituție.

Având

în vedere încălcarea prevederilor art. 277 și art. 278 C. proc. pen., în

temeiul art. 21 pct. 1 din Constituție, petiționarul a arătat că a sesizat

instanța de judecată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție formându-se

dosarul nr. 1155/1/2007, care, în temeiul sentinței pronunțate în cauză, a fost

trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Față de

soluția dată de parchet, ulterior trimiterii dosarului prin sentința Înaltei

Curți de Casație și Justiție, petiționarul a arătat că a formulat o nouă

plângere, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

formându-se dosarul nr. 8744/1/2007.

Totodată,

petiționarul a susținut că, ulterior trimiterii la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a cauzei ce a făcut obiectul dosarului instanței

nr. 1155/1/2007, s-a prezentat la procurorul ce instrumenta cauza, la data de

30 mai 2007 pentru a-și susține plângerea. Ulterior la 31 mai 2007 petiționarul

arată că a transmis parchetului o mare parte din înscrisurile de care

înțelegerea să se folosească în dovedirea plângerii, dar acestea au fost fie

sustrase din dosar, fie nu au fost luate în considerație.

Concluzionând,

petiționarul a arătat că a fost încălcat întreg ansamblul dispozițiilor legale

în vederea protejării procurorului M.I., falsurile intelectuale săvârșite de

către acesta prejudiciind grav pe petiționar acesta solicitând, pentru

repararea prejudiciului, despăgubiri morale în valoare de 300.000 Euro.

În

concluziile scrise depuse la 28 ianuarie 2008, petiționarul a arătat că

intimatul M.I. a încălcat dispozițiile art. 62 C. proc. pen., neluând în

considerate probele existente la dosarul pe care l-a soluționat și în care a

dispus neînceperea urmăririi penale, încălcând totodată și dispozițiile art. 76,

art. 77 și art. 277 C. proc. pen.

Analizând

plângerea formulată de petiționar, cât și înscrisurile depuse în susținerea

acesteia, instanța constată că, în pofida temeiului de drept oferit de

petiționar, constând în dispozițiile art. 278

1

obiectul plângerii îl constituie săvârșirea, în opinia petiționarului, de către

intimatul M.I. a infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 246 C. pen.,

art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen.

Această

împrejurare, coroborată cu faptul că în cauză petiționarul nu a formulat

plângere împotriva unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată,

neindicând un asemenea act procedural ci referindu-se doar la alt dosar al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în care a formulat

o altă plângere, conduce la concluzia că plângerea ce formează obiectul

prezentei cauze constituie un mod de sesizare a organelor judiciare în legătură

cu săvârșirea unor infracțiuni, potrivit dispozițiilor art. 221 alin. (1) C.

proc. pen., raportat la art. 222 C. proc. pen.

Având

în vedere această calificare a plângerii formulată de petiționarul A.I., se va

observa că, în vederea verificării aspectelor sesizate, se impune efectuarea de

cercetări de către organele de urmărire penală, în conformitate cu

dispozițiilor art. 228 C. proc. pen.

Față de

aspectele anterior menționate, se observă că activitățile premergătoare

începerii urmăririi penale (sau, în mod corespunzător, anterioare soluționării

unei cauze prin dispunerea neînceperii urmăririi penale) constituie, ca de

altfel întreaga fază a urmăririi penale, o etapă procesuală distinctă de cea a

judecății, care este obligatoriu a se efectua începerea și desfășurarea fazei

judecății fiind condiționată de prealabila parcurgere a etapei cercetării

penale.

Având

în vedere considerentele indicate, cât și dispozițiile art. 209 și ale art. 210

temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (7) C. proc. pen., Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea efectuării de cercetări.

În

temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Trimite cauza privind pe

petiționarul A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

în vederea efectuării de cercetări.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19

februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă