ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 7 ianuarie 2008, petiționarul A.I. a sesizat instanței săvârșirea de către numitul M.I. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor și falsuri intelectuale. În drept, petiționarul a invocat dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. În susținerea plângerii, petiționarul a arătat că la data de 5 decembrie 2007 a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 793/P/2007.

Plângerea anterior menționată a fost promovată motivat de împrejurarea că procuroarea M.M. nu avea competența de a cerceta pe șeful său ierarhic, de neoferirea temeiului legal în baza căruia s-a realizat cercetarea penală, precum și de încălcarea dispozițiilor art. 277, art. 278, art. 185 și art. 194 alin. (4) C. proc. pen., neasigurându-i-se drepturile prevăzute de art. 52 din Constituție. Având în vedere încălcarea prevederilor art. 277 și art. 278 C. proc. pen., în temeiul art. 21 pct. 1 din Constituție, petiționarul a arătat că a sesizat instanța de judecată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție formându-se dosarul nr. 1155/1/2007, care, în temeiul sentinței pronunțate în cauză, a fost trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de soluția dată de parchet, ulterior trimiterii dosarului prin sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție, petiționarul a arătat că a formulat o nouă plângere, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formându-se dosarul nr. 8744/1/2007. Totodată, petiționarul a susținut că, ulterior trimiterii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a cauzei ce a făcut obiectul dosarului instanței nr. 1155/1/2007, s-a prezentat la procurorul ce instrumenta cauza, la data de 30 mai 2007 pentru a-și susține plângerea. Ulterior la 31 mai 2007 petiționarul arată că a transmis parchetului o mare parte din înscrisurile de care înțelegerea să se folosească în dovedirea plângerii, dar acestea au fost fie sustrase din dosar, fie nu au fost luate în considerație.

Concluzionând, petiționarul a arătat că a fost încălcat întreg ansamblul dispozițiilor legale în vederea protejării procurorului M.I., falsurile intelectuale săvârșite de către acesta prejudiciind grav pe petiționar acesta solicitând, pentru repararea prejudiciului, despăgubiri morale în valoare de 300.000 Euro. În concluziile scrise depuse la 28 ianuarie 2008, petiționarul a arătat că intimatul M.I. a încălcat dispozițiile art. 62 C. proc. pen., neluând în considerate probele existente la dosarul pe care l-a soluționat și în care a dispus neînceperea urmăririi penale, încălcând totodată și dispozițiile art. 76, art. 77 și art. 277 C. proc. pen. Analizând plângerea formulată de petiționar, cât și înscrisurile depuse în susținerea acesteia, instanța constată că, în pofida temeiului de drept oferit de petiționar, constând în dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. - obiectul plângerii îl constituie săvârșirea, în opinia petiționarului, de către intimatul M.I. a infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen. Această împrejurare, coroborată cu faptul că în cauză petiționarul nu a formulat plângere împotriva unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată, neindicând un asemenea act procedural ci referindu-se doar la alt dosar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în care a formulat o altă plângere, conduce la concluzia că plângerea ce formează obiectul prezentei cauze constituie un mod de sesizare a organelor judiciare în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni, potrivit dispozițiilor art. 221 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 222 C. proc. pen. Având în vedere această calificare a plângerii formulată de petiționarul A.I., se va observa că, în vederea verificării aspectelor sesizate, se impune efectuarea de cercetări de către organele de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiilor art. 228 C. proc. pen. Față de aspectele anterior menționate, se observă că activitățile premergătoare începerii urmăririi penale (sau, în mod corespunzător, anterioare soluționării unei cauze prin dispunerea neînceperii urmăririi penale) constituie, ca de altfel întreaga fază a urmăririi penale, o etapă procesuală distinctă de cea a judecății, care este obligatoriu a se efectua începerea și desfășurarea fazei judecății fiind condiționată de prealabila parcurgere a etapei cercetării penale.

Având în vedere considerentele indicate, cât și dispozițiile art. 209 și ale art. 210 C. proc. pen. plângerea formulată de către petiționarul A.I. va fi trimisă, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (7) C. proc. pen., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea efectuării de cercetări. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cauza privind pe petiționarul A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea efectuării de cercetări. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2008.