ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de revizuire de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

Cererea amintită a fost înregistrată ca atare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, și a format obiectul dosarului nr.3051/1/2008 cu termen de judecată, în condițiile art. 291 C. proc. pen., pentru data de 7 iulie 2008.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, prin încheierea nr. 454 din 7 iulie 2008 a admis excepția necompetenței funcționale în judecarea cererii de revizuire invocată de procuror, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea sa spre soluționare secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 401 C. proc. pen., în care se prevede „competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță”.

După înregistrarea sa pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul de dosar 7727/1/2007, cererea de revizuire a fost trimisă pentru efectuarea actelor de cercetare prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen. – Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – fiind restituită cu concluziile aferente astfel cum acestea au fost formulate prin referatul nr. 5492/1214/III/6/2009 din 12 martie 2009 al Secției judiciare, Serviciul judiciar penal din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost stabilit termen de judecată cu citarea petentului pentru examinarea în principiu a cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 403 C. proc. pen.

Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive, pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen. – unde sunt reglementate limitativ cazurile de exercitare a acestei căi de atac, revizuirea poate fi cerută numai atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia”.

Din conținutul dispozițiilor legale precizate - cât și din precizările făcute în alin. (2)-(4) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire - rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

În acest sens, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”; tot astfel, prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea „constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”; în fine, pentru cazul „când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia” - în art. 394 alin. (4) C. proc. pen. s-a prevăzut - că „toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii”.

Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

În speță, în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a), b) și c) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor/ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de procedură s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen./respectiv condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petentul revizuient

la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei penale nr. 338 din 18 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de nouă judecători, cerere formulată de petiționarul A.I..

Obligă revizuientul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.