ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față: Prin sentința penală nr. 516 din 11 septembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 15 decembrie 2006 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în Dosarul nr. 1316/P/2006. În motivare s-a reținut că în raport de actele și lucrările dosarului soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă, întrucât intimații nu au folosit în mod abuziv prerogativele funcției și nu și-au depășit atribuțiile de serviciu. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul 9 judecători, prin decizia penală nr. 729 din 3 decembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 8806/1/2007 a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar împotriva sentinței sus-menționate.

Prin cererea înregistrată la 14 martie 2008 petentul A.I. a solicitat revizuirea deciziei menționată. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul 9 judecători, constatând că în raport de prevederile art. 401 C. proc. pen. nu are competența materială să soluționeze cererea de revizuire prin încheierea nr. 330 din 19 mai 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2417/1/2008 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința penală nr. 1498 din 9 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5070/1/2008 în baza dispozițiilor art. 397 C. proc. pen. a trimis cererea de revizuire formulată de petent la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea efectuării actelor de cercetare, prev. de art. 399 C. proc.

pen. După efectuarea actelor de cercetare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a format Dosarul nr. 2405/1/2009. Cererea de revizuire formulată de petent împotriva sentinței penale nr. 516 din 11 septembrie 2006 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, iar în art. 394 alin. (1) C. proc. pen., sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac. În speță, petentul, a formulat o cerere de revizuire a hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva unei sentințe de respingere, ca nefondată a plângerii formulată împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe disp.

art. 278 1 C. proc. pen. Atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară, s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești părțile pot exercita căile de atac în condițiile legii”. Ca atare, față de cele ce preced cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiționarul A.I. împotriva sentinței penale nr. 516 din 11 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1391/1/2007. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.