ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii

de revizuire de față

În baza

actelor și lucrărilor instanța retine următoarele:

Prin cererea formulată,

revizuientul M.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 775 din 5

decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 7639/1/2007, hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr.

17 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9

judecători.

În motivarea

cererii de revizuire au fost invocate prevederile art. 394 lit. a), b), c), d)

și e) C. proc. pen., revizuientul arătând că hotărârea supusă revizuirii este

nelegală și netemeinică, întrucât a menținut o hotărâre cu caracter mincinos

pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința

penală nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 7639/1/2007 a fost respinsă ca inadmisibilă

plângerea formulată de petiționarul M.I., în temeiul art. 278/1 C. proc. pen.,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 12

august 2007, dispuse în dosarul nr. 84/P/2007 al

Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, față de

intimații D.C., C.G. și D.S., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.

Soluționând

recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței sus-arătate, Înalta

Curte de Casație și Justiție, Completul de 9

judecători,

prin decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2009 a respins ca nefondat

recursul.

Cu referatul nr. 6632/2370/111/6/2010 din 20 mai

2010 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrat pe rolul acestei

instanțe sub nr. 4903/1/2010

din 4 iunie

2010, a fost înaintată cererea revizuientului M.I., privind

revizuirea

sentinței penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Examinând

actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține: potrivit art. 393 alin. (1) C.

proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât

cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Hotărârile supuse revizuirii sunt doar cele care

conțin o rezolvare a

fondului cauzei, respectiv cele prin care s-a

pronunțat o soluție de condamnare, achitare sau de încetarea procesului penal

conform art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

Cazurile de

revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile

art. 394 C. proc. pen., acestea vizând

descoperirea unor fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert

sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de

judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când

două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

În speță, în

raport de obiectul sentinței supuse revizuirii - plângere

formulată împotriva rezoluțiilor procurorului,

întemeiată pe dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., având în

vedere și dispozițiile deciziei în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, Înalta Curte constată

că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor

de revizuire și ale

condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie

să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri

judecătorești

definitive rezultă, deci, că

hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă

fondul cauzei nu pot fi

supuse revizuirii.

În raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) și b) C. proc. pen. de

către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că

într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna

dintre aceste soluții nu implică stabilirea

existenței faptei și a vinovăției în

accepțiunea prevederilor art. 345 C.

proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea

procesului penal.

Prin urmare,

față de cele învederate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuientul M.I. împotriva sentinței penale nr. 775 din

5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 7639/1/2007.

În

conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I. împotriva

sentinței penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7639/1/2007.

Obligă

revizuientul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie

2011.