ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față În baza actelor și lucrărilor instanța retine următoarele: Prin cererea formulată, revizuientul M.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7639/1/2007, hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători. În motivarea cererii de revizuire au fost invocate prevederile art. 394 lit. a), b), c), d) și e) C. proc. pen., revizuientul arătând că hotărârea supusă revizuirii este nelegală și netemeinică, întrucât a menținut o hotărâre cu caracter mincinos pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința penală nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7639/1/2007 a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul M.I., în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 12 august 2007, dispuse în dosarul nr. 84/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față de intimații D.C., C.G. și D.S., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Soluționând recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței sus-arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, prin decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2009 a respins ca nefondat recursul.

Cu referatul nr. 6632/2370/111/6/2010 din 20 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 4903/1/2010 din 4 iunie 2010, a fost înaintată cererea revizuientului M.I., privind revizuirea sentinței penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține: potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Hotărârile supuse revizuirii sunt doar cele care conțin o rezolvare a fondului cauzei, respectiv cele prin care s-a pronunțat o soluție de condamnare, achitare sau de încetarea procesului penal conform art. 345 alin. (1) C. proc.

pen. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În speță, în raport de obiectul sentinței supuse revizuirii - plângere formulată împotriva rezoluțiilor procurorului, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., având în vedere și dispozițiile deciziei în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă. Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

În raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. Prin urmare, față de cele învederate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I. împotriva sentinței penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7639/1/2007.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I. împotriva sentinței penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7639/1/2007. Obligă revizuientul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2011.