ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 8 ianuarie 2008 petiționarul M.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorul C.P. din cadrul Curții de Apel Iași pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. În esență, în motivarea plângerii sale, petiționarul a arătat că în cadrul dosarului nr. 326/45/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Iași, la termenul din 13 decembrie 2007, a solicitat instanței acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul dosarului nr. 305/45/2007, cererea petentului fiind respinsă, și fiind nemulțumit a solicitat recuzarea completului de judecată.

Prin sentința penală nr. 77 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a respins cererea formulata de petiționar pentru acordarea unui termen de judecată, iar pe fondul cauzei a respins ca nefondată plângerea petiționarului M.I., în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. Prin rezoluția nr. 234/P/2008 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de magistratul judecător C.P. din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., cu motivarea că în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni de către judecătorul C.P., întrucât potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

S-a mai motivat că legiuitorul nu putea să incrimineze ca faptă penală soluția pe care o pronunță cei care îndeplinesc o activitate de jurisdicție, iar hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât pe căile legale de atac. Prin rezoluția nr. 4203/2593/II/2/2008 din 18 aprilie 2008 procurul șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a respins, ca neîntemeiată, plângerea numitului M.I. împotriva soluției dispuse prin rezoluția nr. 234/P/2008 din 3 martie 2008, cu motivarea că din analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză, s-a constatat că soluția adoptată este legală și temeinică și în mod corect procurorul anchetator a arătat că în sarcina judecătorului C.P.

nu poate fi reținută săvârșirea vreunei infracțiuni. Împotriva rezoluției nr. 234/P/2008 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen legal, a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul M.I., arătând în motivarea acesteia, că judecătorul a lăsat nesoluționată cererea de conexare a dosarelor, nu a trimis cererea de recuzare la completul investit cu soluționarea acelei cereri, a desemnat apărător din oficiu contrar voinței sale, care a pus concluzii de lăsare la aprecierea instanței, iar plângerea a fost respinsa de procurorul ierarhic superior fără a fi motivată. Plângerea formulată în cauză a fost nefondată și urmează a fi respinsă, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Analizând actele și lucrările din dosar precum și argumentele aduse de organul de urmărire penală, se constată că, întradevăr, în cauză magistratul judecător C.P. din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu există niciun fel de date, indicii și dovezi în sensul săvârșirii acestei infracțiuni de către magistratul judecător cu ocazia soluționării dosarului nr. 326/45/2007 al Curții de Apel Iași. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția pronunțată de către magistratul judecător C.P., prin sentința penală nr. 77 din 13 decembrie 2007, în dosarul nr. 346/45/2007 al Curții de Apel Iași, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, contestată pe calea prevăzută de dispozițiile art. 278 – art. 278 1 C. proc.

pen., nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen. Față de probele administrate, rezultă că intimatul și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că, nu există infracțiunea reclamată, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei. Totodată, hotărârile judecătorești nu pot fi contestate decât prin căile legale de atac, pentru reformarea acestora sunt prevăzute căi de atac specifice, iar magistrații nu pot avea calitatea de subiecți activi ai unei infracțiuni exclusiv pe considerentul că au adoptat o soluție.

Pentru aceste considerente, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea, ca nefondată, și va menține rezoluția atacată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.I. împotriva rezoluției nr. 234/P/2008 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi 9 octombrie 2008.