ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3490/2010

Asupra recursurilor penale de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin încheierea de ședință nr. 16 M.P.

din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 929/57/2010 s-a dispus trimiterea cererii

de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

țara, măsură prelungită prin ordonanța din 30 iunie 2010 a Biroului teritorial D.I.I.C.O.T. Hunedoara în Dosar nr. 2D/P/2010 în ce-i privește pe

inculpații I.C.S. și F.Ș., acestei autorități

judiciare pentru a dispune în consecință.

S-a reținut că prin

cererea, formulată și înregistrată la această Curte sub Dosar

nr. 929/57/2010 inculpații I.C.S. și F.Ș. au solicitat revocarea

măsurii obligării de a nu părăsi țara,

măsură luată față de aceștia prin încheierea

penală nr. 10/MP din 03 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia

și prelungită în baza ordonanței din 30 iunie 2010 de către

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara.

În expunerea motivelor cererii, inculpații

invocând iregularități de procedură arată că nu au

fost înștiințați despre prelungirea acestei măsuri întrucât

nu li s-a comunicat o copie de pe ordonanță și, în altă

ordine de idei, nu au fost citați la sediul D.I.I.C.O.T. pentru a-și

formula apărări.

Arată că în această

manieră le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept

statuat de art. 6 din Convenție.

Inculpații fac precizări

clare cu privire la obiectul cererii de față și pe care nu o

califică drept o plângere împotriva măsurii preventive ci o cerere de

revocare a acestei măsuri.

Examinând cererea formulată de

cei doi inculpați, prin prisma aspectelor critice expuse, dar și din

oficiu Curtea reține următoarele:

adoptată de către D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Hunedoara s-a dispus

prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

țara, față de inculpații I.C.S. și F.Ș. pe o perioadă

de 30 de zile.

1

)

4

C. proc. pen., când măsura preventivă a fost luată, în cursul

urmăririi penale, de procuror sau de către instanță,

procurorul, dacă apreciază că informațiile primite de la

organul de cercetare penală justifică, înlocuirea sau revocarea

măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanța.

de lege susmenționat nu dă loc la interpretări prevăzând

expres cărei autorități îi revine pronunțarea asupra

cererii de revocare a măsurii preventive.

constată, independent de susținerile inculpaților, în sensul

că datorită calității procurorului care a dispus

prelungirea măsurii acesta nu își poate revoca propriul act, că

prerogativele revocării aparțin procurorului care a dispus

prelungirea măsurii și care instrumentează cazul.

sus, Curtea, constatând că nu este aptă să soluționeze o

atare cerere și că ar fi putut da un răspuns doar în cazul

demersului procedural prevăzut de art. 140 C. proc. pen., în cadrul unei

plângeri împotriva ordonanței procurorului privind măsurile

preventive prev. de art. 136 lit. b) și c) C. proc. pen., cea ce nu este

cazul în speța de față - raportat la precizările clare

realizate în expunerea de motive - o va trimite D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Hunedoara pentru a proceda în consecință.

II. Împotriva acestei încheieri de

ședință au declarat recurs inculpații I.C.S. și F.Ș.

criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și cu ocazia

rejudecării să se trimită cauza spre soluționare

instanței ce a luat măsura preventivă a obligării de a nu

părăsi țara, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.

Examinând actele și

lucrările dosarului, încheierea atacată și având în vedere la

dezbateri că excepția de inadmisibilitate a recursurilor de

față are prevalența asupra celei de tardivitate - ambele fiind

ridicate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Înalta Curte are în vedere că

recursurile declarate de inculpații I.C.S. și F.Ș. se privesc ca

inadmisibile și urmează a fi respinse ca atare în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen.

Aceasta întrucât pentru încheierile

de desizare cum este cazul celei atacate prin recursurile promovate de cei doi

inculpați și prin care cererea originară de revocare a

măsurii obligării de a nu părăsi țara,

măsură luată față de aceștia prin încheierea

penală nr. 10/MP din 03 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia

și prelungită în baza ordonanței din 30 iunie 2010 de către

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara a fost trimisă spre

soluționare unei alte autorități judiciare competente, și

nume procurorului de la unitatea de Parchet deja menționată, legea

procesual penală nu îngăduie în mod obiectiv exercitarea căii de

atac a recursului.

Întradevăr, în mod legal

față de dispozițiile art. 139 alin. (3

1

) C. proc.

pen. potrivit cărora „când măsura preventivă a fost luată

în cursul urmăririi penale de procuror sau de instanță,

procurorul, dacă apreciază că informațiile primite de la

organul de cercetare penală justifică înlocuirea sau revocarea

măsurii dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanța”

prima instanță a statuat că exclusiv procurorul are

atribuția de a dispune revocarea măsurii preventive pentru care prin

Ordonanța nr. 2/D/P/2010 din 30 iunie 2010 a dispus prelungirea acelei

măsuri preventive de a nu părăsi țara.

Soluția primei instanțe

este justificată și prin prisma dispozițiilor complementare ale art.

139 alin. (3

2

) C. proc. pen. potrivit cărora „procurorul este

obligat să sesizeze și din oficiu instanța, pentru înlocuirea

sau revocarea măsurii preventive luate de aceasta.” (subl.ns.).

Rezultă fără echivoc

din examinarea textului legal ultim citat că doar în ipoteza în care

măsura preventivă ar fi fost luată de instanță era

atributul acesteia pentru dispoziția revocării ei, prin ipoteza de

aplicabilitate chiar și la sesizarea în acest sens a procurorului.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de inculpații I.C.S. și F.Ș.

împotriva încheierii nr. 16/MP din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 929/57/2010.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei,

reprezentând onorariile parțiale apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 06 octombrie 2010.