ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 146/2010

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 341 din 9 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3579/85/2008 al Tribunalului Sibiu a fost admisă excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâta SC H. SRL iar acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Dumbrăveni împotriva pârâtei SC H. SRL a fost respinsă. Împotriva sentinței civile nr. 341 din 9 martie 2009 a Tribunalului Sibiu a formulat apel reclamanta SC A. SA Dumbrăveni, iar prin decizia comercială nr. 56/A din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia a fost anulat apelul declarat de reclamanta SC A. SA, ca netimbrat.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, reclamanta – apelantă a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 19 iunie 2009 cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, dar reclamanta – apelantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței referitoare la timbraj, nefăcând dovada achitării taxei de timbru, motiv pentru care în cauză au fost aplicate dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, apelul declarat de SC A. SA fiind anulat ca netimbrat. Apelanta – reclamantă SC A. SA a formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 56 din 19 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3579/85/2008 de Curtea de Apel Alba Iulia.

Recurenta a solicitat în temeiul art. 299 – art. 308 C. proc. civ. art. 24 din Constituția României, art. 6, pct. 1 din C.E.D.O. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare Curții de Apel Alba Iulia. În subsidiar, recurenta a solicitat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, respingerea excepției puterii de lucru judecat. Recurenta susține că au fost încălcate o serie de dispoziții legale, respectiv art. 24, 21 din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. precum și dispozițiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ. Instanța de apel în opinia recurentei a încălcat principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil prin anularea apelului ca netimbrat.

Pe fondul cauzei, instanța de fond în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat fără a intra în cercetarea fondului, reținând în mod greșit tripla identitate de obiect, de cauză și de părți cu aceeași calitate. Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Primele critici invocate pentru care recurenta a solicitat casarea deciziei ar pute fi catalogate ca aparținând motivului de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., cu toate că nu sunt clare în acest sens. Acest motiv, ca și criticile subsumate lui, este neîntemeiat și urmează să se răspundă global, grupându-se argumentele care răspund criticilor aduse.

Un element inerent dreptului la un proces echitabil, intim legat de principiul preeminenței dreptului, este dreptul de acces la justiție. Acest drept prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 din Constituția României (dispoziții legale invocate de recurent), nu este un drept absolut iar dispozițiile legale privind obligativitatea plății anticipate a taxelor judiciare nu sunt incompatibile cu art. 6 din C.E.D.O. Astfel, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. Întrucât apelanta – reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor legale referitoare la timbraj, instanța de apel în mod corect a aplicat dispozițiile imperative prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 iar invocarea principiilor generale ale procesului civil, ale Constituției României și ale C.E.D.O.

nu poate complini încălcarea unei norme imperative. Nu se poate susține încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care instanța de apel a anulat apelul pentru neîndeplinirea obligației legale de a achita taxa de timbru și timbru judiciar. Celelalte critici din recursul recurentei vizează fie sentința pronunțată în cauză, fie aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea probelor în raport de excepția puterii de lucru judecat, care nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului. Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Dumbrăveni, împotriva deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr. 56 din 19 iunie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.