ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 146/2010

Asupra recursului de

față.

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 341 din 9 martie

2009 pronunțată în dosarul nr. 3579/85/2008 al Tribunalului Sibiu a

fost admisă excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâta

SC H. SRL iar acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA

Dumbrăveni împotriva pârâtei SC H. SRL a fost respinsă.

Împotriva sentinței

civile nr. 341 din 9 martie 2009 a Tribunalului Sibiu a formulat apel

reclamanta SC A. SA Dumbrăveni, iar prin decizia comercială nr. 56/A

din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia a fost anulat apelul

declarat de reclamanta SC A. SA, ca netimbrat.

Pentru a se pronunța

astfel, s-a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997,

reclamanta – apelantă a fost legal citată pentru termenul de

judecată din data de 19 iunie 2009 cu mențiunea de a achita taxa de

timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, dar reclamanta

– apelantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței referitoare

la timbraj, nefăcând dovada achitării taxei de timbru, motiv pentru

care în cauză au fost aplicate dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, apelul declarat de SC A. SA fiind anulat ca netimbrat.

Apelanta – reclamantă SC

A. SA a formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 56 din 19 iunie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 3579/85/2008 de Curtea de Apel Alba Iulia.

Recurenta a solicitat în

temeiul art. 299 – art. 308 C. proc. civ. art. 24 din Constituția

României, art. 6, pct. 1 din C.E.D.O. admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare Curții de Apel Alba

Iulia.

În subsidiar, recurenta a

solicitat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului,

schimbarea în tot a sentinței apelate, respingerea excepției puterii

de lucru judecat.

Recurenta susține

că au fost încălcate o serie de dispoziții legale, respectiv art.

24, 21 din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

precum și dispozițiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ. Instanța

de apel în opinia recurentei a încălcat principiul

contradictorialității, principiul dreptului la apărare și

dreptul la un proces echitabil prin anularea apelului ca netimbrat.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond în mod greșit a admis excepția

autorității de lucru judecat fără a intra în cercetarea

fondului, reținând în mod greșit tripla identitate de obiect, de

cauză și de părți cu aceeași calitate.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că recursul este neîntemeiat pentru

cele ce se vor arăta în continuare.

Primele critici invocate

pentru care recurenta a solicitat casarea deciziei ar pute fi catalogate ca

aparținând motivului de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 C.

proc. civ., cu toate că nu sunt clare în acest sens.

Acest motiv, ca și

criticile subsumate lui, este neîntemeiat și urmează să se

răspundă global, grupându-se argumentele care răspund criticilor

aduse.

Un element inerent dreptului

la un proces echitabil, intim legat de principiul preeminenței dreptului,

este dreptul de acces la justiție. Acest drept prevăzut de art. 6 din

C.E.D.O. și art. 21 din Constituția României (dispoziții legale

invocate de recurent), nu este un drept absolut iar dispozițiile legale

privind obligativitatea plății anticipate a taxelor judiciare nu sunt

incompatibile cu art. 6 din C.E.D.O.

Astfel, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligației de plată

până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii”.

Întrucât apelanta –

reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor legale referitoare la

timbraj, instanța de apel în mod corect a aplicat dispozițiile

imperative prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 iar

invocarea principiilor generale ale procesului civil, ale Constituției

României și ale C.E.D.O. nu poate complini încălcarea unei norme imperative.

Nu se poate susține

încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care

instanța de apel a anulat apelul pentru neîndeplinirea obligației

legale de a achita taxa de timbru și timbru judiciar.

Celelalte critici din

recursul recurentei vizează fie sentința pronunțată în

cauză, fie aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt

și de aprecierea probelor în raport de excepția puterii de lucru

judecat, care nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a

recursului.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A. SA Dumbrăveni, împotriva deciziei Curții de Apel

Alba Iulia nr. 56 din 19 iunie 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.