ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3285/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3285/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Timiș la 27 decembrie 2007 reclamantul SC C.D.M. SRL a chemat în judecată RA D.E.F.R.F.
solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la încheierea contractului
de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în Timișoara (fostul
cinematograf V.), să fie stabilit prețul de vânzare printr-o expertiză tehnică
de specialitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că
reclamantul deține imobilul în baza unui contract de închiriere prelungit prin
acte adiționale și că, în temeiul art. 12 din Legea nr. 346/2004 i s-a dat
posibilitatea de a opta pentru achiziționarea spațiului, însă procedura
trenează.
Ulterior, printr-o cerere de
completare a acțiunii reclamantul a solicitat instanței să constate că a
intervenit prelungirea de drept a contractului de închiriere pentru o perioadă
nedeterminată, având în vedere faptul că termenul a expirat la 20 ianuarie
2008, iar pârâta refuză prelungirea, devenind astfel incidente prevederile art.
12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 potrivit cărora locatorul nu va
putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată
de părți suficientă pentru rezolvarea formalităților legale de încheiere a
contractului de vânzare - cumpărare.
Prin sentința nr. 1100/PI
din 11 noiembrie 2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâtei, s-a constatat că a intervenit prelungirea de drept a contractului de
închiriere pentru o perioadă nedeterminată și s-a admis acțiunea, pârâta fiind
obligată la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru imobilul care
a constituit obiectul acțiunii, la valoarea stabilită prin expertiza tehnică
judiciară și care face parte integrantă din hotărâre.
Pârâta a fost obligată
totodată la plata sumei de 2.170 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că
reclamanta este îndreptățită la încheierea contractului de vânzare - cumpărare
asupra imobilului în litigiu, în raport de dispozițiile imperative ale Legii nr.
346/2004 cât și ale H.G. nr. 1874/2006, valoarea rezultând din expertiza
tehnică judiciară administrată în cauză, iar cu privire la cererea de
completare a acțiunii s-a apreciat că este de asemenea întemeiată, în raport de
dispozițiile contractuale stipulate la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004
mai sus amintite.
Apelul pârâtei împotriva
acestei sentințe a fost soluționat de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,
prin decizia civilă nr. 79 din 23 aprilie 2009 în sensul admiterii acestuia și
schimbării în parte a sentinței Tribunalului Timiș, în sensul respingerii
cererii completate formulată de reclamanta SC C.D.M. SRL Timișoara, fiind
menținute doar dispozițiile din sentință cu privire la respingerea excepției
lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
În considerentele deciziei
Curtea a reținut că reclamanta nu este îndreptățită la cumpărarea respectivului
activ conform Legii nr. 346/2004 întrucât nu este îndeplinită condiția
înscrierii activului pe lista de active disponibile, ca o condiție prealabilă
și esențială exercitării dreptului de a cumpăra, listă prevăzută de art. 13 alin.
(4) din Legea nr. 346/2004.
Prima instanță a reținut că
spațiul în litigiu este disponibil fiind menționat în anexa nr. 2 a H.G. nr. 1874/2006
însă Curtea a reținut că acest considerent nu mai avea susținere la data pronunțării
sentinței, întrucât respectivul act normativ era deja în mod irevocabil anulat,
iar după pronunțarea sentinței a intrat în vigoare Legea nr. 303/2008 privind
aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005
privind cinematografia, care, prin art. 8 a trecut, printre altele spațiul
comercial în litigiu și terenul aferent în domeniul public, devenind astfel
inalienabile.
Spațiul comercial nefiind
disponibil s-a reținut că reclamanta nu poate uza nici de prevederile art. 12 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 cu privire la prelungirea contractului de
închiriere.
Împotriva acestei decizii
reclamantul SC C.D.M. SRL a declarat recurs solicitând modificarea acesteia și
menținerea soluției primei instanțe cu privire la imobilul în litigiu despre
care susține că și-a pierdut destinația de cinematograf în perioada imediat
următoare a anului 1990, reclamanta efecutând importante îmbunătățiri la
imobilul care funcționează ca și centru medical și cu privire la care s-au
purtat negocieri și s-a demarat procedura de vânzare - cumpărare.
Prin întâmpinarea
înregistrată la 8 decembrie 2009 intimata RA D.E.F.R.F. a solicitat respingerea
recursului și menținerea deciziei Curții de Apel Timișoara ca temeinică și
legală.
În apărare invocă prevederile
O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, faptul că prin efectul legii imobilul
în litigiu a trecut în domeniul public devenind inalienabil, insesizabil și
imprescriptibil conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 213/1998.
Din oficiu, în ședința
publică din 9 decembrie 2010 Înalta Curte a invocat tardivitatea recursului
promovat de reclamant, conform art. 301 raportat la art. 102 și art. 103 alin.
(1) C. proc. civ.
Se va reține că, potrivit
dovezii depusă la dosarul de apel comunicarea deciziei nr. 79 din 23 aprilie
2009 a Curții de Apel Timișoara s-a făcut reclamantului la data de 28 mai 2009,
iar data expedierii prin poștă a cererii de recurs, potrivit ștampilei este 19
iunie, termenul de 15 zile prevăzut de lege fiind expirat.
În consecință, în baza
prevederilor legale arătate se va respinge ca tardiv recursul recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C.D.M. SRL Timișoara, împotriva deciziei Curții de Apel
Timișoara nr. 79 din 23 aprilie 2009, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 decembrie 2009.