ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6056/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 9479 din 19 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.P.M. împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că la data de 31 octombrie 2006 reclamanta SC U. SA a chemat în judecată pe pârâtul M.P.M. solicitând evacuarea acestuia din apartament nr. 49 a căminului situat în Timișoara pentru lipsă de titlu. În motivarea acțiunii întemeiată pe art. 1431 și art. 1436 C. civ.

reclamanta a susținut că durata contractului de închiriere în baza căruia pârâtul folosea spațiul menționat a expirat la 31 august 2004. Pe parcursul procesului, respectiv la 23 ianuarie 2007 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând evacuarea pârâtului și să se constate conform art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996 încetarea (rezilierea) contractului de locațiune, din inițiativa sa. Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 3329 din 3 aprilie 2007 a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului, pe care l-a obligat să-i plătească reclamantei 10,3 lei cheltuieli de judecată, reținând că potrivit art. 143 6 alin. (1) C. civ., durata contractului de locațiune a încetat la 31 august 2004. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia nr. 675 din 17 septembrie 2007 a respins apelul declarat de pârât și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

S-a reținut că ulterior expirării duratei locațiunii reclamanta a permis pârâtului să folosească spațiul până în luna iulie 2006. S-a reținut incidența art. 143 7 C. civ. și a art. 24 lit. a) din Legea nr. 114/1996, cererea de chemare în judecată îndeplinind cerințele unei manifestări unilaterale de voință a proprietarului în sensul denunțării contractului de închiriere, iar de la data sesizării instanței au trecut mai mult de 60 de zile. Pârâtul a declarat recurs și la termenul din 23 ianuarie 2008 a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 lit. b) și art. 61 din Legea nr. 114/1996.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin încheierea din 20 februarie 2009 a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, reținând că textele la care se referă pârâtul nu au legătură cu soluționarea pricinii, astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 [actual art. 29 alin. (6)]. Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei încheieri susținând că ambele texte criticate au legătură directă cu pricina. Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, deoarece soluția instanțelor de fond și de apel nu se întemeiază pe art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1995, care enumeră condițiile rezilierii contractului de locațiune la cererea proprietarului . Pe parcursul procesului și în motivele de recurs pârâtul nu a pretins că litigiul nu ar fi de competența instanțelor judecătorești, așa cum prevede art. 61 din Legea nr. 114/1995.

Prin urmare niciunul din textele criticate de pârât nu are legătură cu soluționarea pricinii. Împotriva acestei decizii M.P.M. a formulat contestație în anulare înregistrată la data de 23 februarie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, susținând că nu a fost citat pentru termenul la care s-a judecat recursul. Se arată că nu a primit nicio citație la domiciliul indicat în cererea de recurs și nu crede că procedura de citare s-ar fi realizat prin afișare. Se solicită anularea deciziei nr. 9479/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și fixarea termenului în vederea judecării recursului.

În drept sunt invocate dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. Contestația în anulare este fondată și va fi admisă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. În art. 317 alin. (1) pct. 1 se statuează:”Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.

Față de dispozițiile neechivoce ale articolului citat și care reprezintă temeiul de drept al prezentei căi extraordinare de atac, urmează a se constata că lipsa de procedură invocată este reală. Astfel, în contestația în anulare contestatorul indică domiciliul în Timișoara, fiind citat la data de 19 noiembrie 2009, conform filei din dosarul nr. 9135/325/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Timișoara, camera 220, județul Timiș. Din analiza conținutului procesului-verbal privind dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru data de 19 noiembrie 2009, în raport de domiciliul indicat de contestator în cererea de contestație în anulare (Timișoara, ap.220 ) care este domiciliul real, conform și copiei contractului de închiriere de la dosarul de fond rezultă că procesul verbal nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 100 alin. (2) C. proc.

civ. cu referire la art. 1000 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. așa încât procedura de chemare a acestuia pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii. Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. contestația în anulare va fi admisă, decizia contestată va fi anulată și se va acorda termen pentru rejudecarea recursului la data de 21 ianuarie 2011,părțile urmând a fi citate, iar contestatorul se va cita la domiciliul indicat în cererea de contestație în anulare, respectiv Timișoara, ap.220.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de M.P.M. împotriva deciziei civile nr. 9479 din 19 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Anulează decizia contestată și acordă termen la data de 21 ianuarie 2011, Completul 7, cu citarea părților pentru rejudecarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.