ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6056/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 9479 din 19 noiembrie 2009 Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de

pârâtul M.P.M. împotriva încheierii de ședință din data de 20

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă.

Pentru a pronunța această

decizie instanța a reținut că la data de 31 octombrie 2006

reclamanta SC U. SA a chemat în judecată pe pârâtul M.P.M. solicitând

evacuarea acestuia din apartament nr. 49 a căminului situat în

Timișoara pentru lipsă de titlu. În motivarea acțiunii

întemeiată pe art. 1431 și art. 1436 C. civ. reclamanta a

susținut că durata contractului de închiriere în baza căruia

pârâtul folosea spațiul menționat a expirat la 31 august 2004.

Pe parcursul procesului, respectiv

la 23 ianuarie 2007 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând

evacuarea pârâtului și să se constate conform art. 24 lit. b) din

Legea nr. 114/1996 încetarea (rezilierea) contractului de locațiune, din

inițiativa sa.

Judecătoria Timișoara,

prin sentința civilă nr. 3329 din 3 aprilie 2007 a admis

acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului, pe care l-a obligat

să-i plătească reclamantei 10,3 lei cheltuieli de judecată,

reținând că potrivit art. 143

6

alin. (1) C. civ., durata contractului de locațiune a încetat la

31 august 2004.

Tribunalul Timiș, secția

civilă, prin decizia nr. 675 din 17 septembrie 2007 a respins apelul

declarat de pârât și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de

judecată.

S-a reținut că ulterior

expirării duratei locațiunii reclamanta a permis pârâtului să

folosească spațiul până în luna iulie 2006. S-a reținut

incidența art. 143

7

C. civ.

și a art. 24 lit. a) din Legea nr. 114/1996, cererea de chemare în

judecată îndeplinind cerințele unei manifestări unilaterale de

voință a proprietarului în sensul denunțării contractului

de închiriere, iar de la data sesizării instanței au trecut mai mult

de 60 de zile.

Pârâtul a declarat recurs și la

termenul din 23 ianuarie 2008 a invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 24 lit. b) și art. 61 din

Legea nr. 114/1996.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin încheierea din 20 februarie 2009 a respins ca

inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, reținând

că textele la care se referă pârâtul nu au legătură cu

soluționarea pricinii, astfel că în speță sunt incidente

prevederile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 [actual art. 29 alin. (6)].

Pârâtul a declarat recurs împotriva

acestei încheieri susținând că ambele texte criticate au

legătură directă cu pricina.

Înalta Curte a constatat că

recursul nu este fondat, deoarece soluția instanțelor de fond și

de apel nu se întemeiază pe art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1995, care

enumeră condițiile rezilierii contractului de locațiune la

cererea proprietarului . Pe parcursul procesului și în motivele de recurs

pârâtul nu a pretins că litigiul nu ar fi de competența

instanțelor judecătorești, așa cum prevede art. 61 din

Legea nr. 114/1995. Prin urmare niciunul din textele criticate de pârât nu are

legătură cu soluționarea pricinii.

Împotriva acestei decizii M.P.M. a

formulat contestație în anulare înregistrată la data de 23 februarie

2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, susținând că nu

a fost citat pentru termenul la care s-a judecat recursul.

Se arată că nu a primit

nicio citație la domiciliul indicat în cererea de recurs și nu crede

că procedura de citare s-ar fi realizat prin afișare.

Se solicită anularea deciziei nr.

9479/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală și fixarea termenului

în vederea judecării recursului.

În drept sunt invocate

dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.

Contestația în anulare este

fondată și va fi admisă pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o

cale extraordinară de atac de retractare prin care se solicită

instanței care a pronunțat hotărârea atacată să

își desființeze propria hotărâre în cazurile și în

condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

În art. 317 alin. (1) pct. 1 se

statuează:”Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive

nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.

Față de dispozițiile

neechivoce ale articolului citat și care reprezintă temeiul de drept

al prezentei căi extraordinare de atac, urmează a se constata că

lipsa de procedură invocată este reală.

Astfel, în contestația în

anulare contestatorul indică domiciliul în Timișoara, fiind citat la

data de 19 noiembrie 2009, conform filei din dosarul nr. 9135/325/2006 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, în Timișoara, camera

220, județul Timiș.

Din analiza conținutului

procesului-verbal privind dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru

data de 19 noiembrie 2009, în raport de domiciliul indicat de contestator în

cererea de contestație în anulare (Timișoara, ap.220 ) care este

domiciliul real, conform și copiei contractului de închiriere de la

dosarul de fond rezultă că procesul verbal nu cuprinde toate

elementele prevăzute de art. 100 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art.

1000 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. așa încât procedura de chemare a

acestuia pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit cerințelor legii.

Așa fiind, în conformitate cu

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. contestația în

anulare va fi admisă, decizia contestată va fi anulată și

se va acorda termen pentru rejudecarea recursului la data de 21 ianuarie

2011,părțile urmând a fi citate, iar contestatorul se va cita la

domiciliul indicat în cererea de contestație în anulare, respectiv

Timișoara, ap.220.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de M.P.M. împotriva deciziei civile nr. 9479 din 19 noiembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Anulează decizia

contestată și acordă termen la data de 21 ianuarie 2011,

Completul 7, cu citarea părților pentru rejudecarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.