ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2977/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 152 din 26

februarie 2001, Judecătoria Reghin a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor comise de inculpați în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., după

cum urmează:

- pentru inculpata P.M.: din

infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul D.G.: din

infracțiunile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr.

87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) și de art. 25

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod;

- pentru inculpata C.M.G., din

infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art.

13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen. și de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod;

- pentru inculpatul I.G. din infracțiunea

prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994.

1.- A condamnat pe inculpata P.M. la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2.- A condamnat pe inculpatul D.G.

la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Prin aceeași sentință, instanța de

fond a dispus achitarea inculpatei C.M.G. pentru infracțiunea de complicitate

la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art.

13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals

intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

A condamnat pe inculpatul I.G.

cetățean italian, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii

de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 13

din Legea nr. 87/1994.

A fost admisă acțiunea civilă

formulată de partea civilă D.G.F.P.CF.S. Mureș prin Administrația Financiară

Reghin și a obligat pe inculpații P.M., D.G. și I.G. la plata sumei de

431.429.028 lei cu titlu de despăgubiri, conform art. 14 C. proc. pen. și art.

998 C. civ. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Instanța a reținut că în anul 1992

inculpații P.M. și D.G. s-au asociat, constituind societatea T. Reghin cu

obiectul de activitate prevăzut în contract, obiect completat ulterior cu

activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice și nealcoolice. În perioada

martie - aprilie 1995, cei doi inculpați au prelucrat prin secția de

îmbuteliere a băuturilor alcoolice cantități mari de băuturi achiziționate în

acest scop, pe care ulterior le-au valorificat, fără ca acestea să fie

înregistrate în contabilitatea societății și fără a plăti impozitul aferent

veniturilor realizate astfel. În această activitate a fost implicată și C.M.G.,

care supraveghea activitatea de procesare și îmbuteliere a băuturilor

alcoolice, având și atribuții de aprovizionare și întocmire a actelor

contabile.

S-a reținut că prin această

activitate infracțională săvârșită de conivență și cu inculpatul I.G. asociat

al firmei S.C. B.T.C. S.R.L. Timișoara care a furnizat alcoolul și a primit

apoi în schimb cele 94.042 sticle de ½ litri, după îmbuteliere acceptând

să nu întocmească nici un fel de acte contabile, pentru ca această activitate

comercială să nu fie supusă impozitării, a fost creat bugetului de stat un

prejudiciu de 66.173.169 lei, din care nu a fost recuperată nici o sumă.

Recuperarea nu s-a putut face, deoarece inculpații D.G. și P.M. au înstrăinat

atât bunurile lor imobile cât și instalația de îmbuteliere a băuturilor

alcoolice, neavând alte bunuri asupra cărora să poată fi aplicat sechestrul

asigurător.

Prin decizia penală nr. 172 din 27

martie 2002, Tribunalul Mureș a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Reghin împotriva sentinței penale nr. 152 din 26 februarie 2002, pe

care a desființat-o parțial și, rejudecând cauza în fond, a schimbat încadrarea

juridică a faptei inculpatei C.M.G., în baza art. 334 C. proc. pen., din

infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., în infracțiunea

în formă continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și în baza acestui text, a condamnat-o pe inculpată la

pedeapsa de un an închisoare. Aceeași inculpată a mai fost condamnată la 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală

în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând să execute, în baza

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

Inculpata a fost obligată, în

solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumei de 431.429.028 despăgubiri în

favoarea părții civile D.G.F.P.C.F.S. Mureș.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații P.M. și D.G.

Prin decizia penală nr. 372/R din 5

iulie 2002, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.M.G., P.M.și D.G.

Împotriva tuturor acestor hotărâri,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestora și rejudecarea cauzei.

Motivele invocate sunt următoarele:

inculpatului I.G. la judecarea cauzei în instanța de fond nu a fost

îndeplinită, iar cu ocazia judecării căilor de atac nu a fost citat.

răspunderii penale, și anume prescripția, față de infracțiunile prevăzute de art.

289 și art. 25 raportat la art. 289 C. pen., săvârșite de inculpații C.M.G. și

D.G.

instanțele au omis să dispună anularea actelor falsificate.

latura civilă a cauzei.

Recursul în anulare este fondat, sub

toate aspectele.

Astfel, sub primul aspect, referitor

la greșita citare a inculpatului I.G. la judecarea în fond a cauzei, precum și

la necitarea acestuia în căile de atac, Curtea reține temeinicia acestui motiv,

deoarece fiind cetățean italian cu reședința în România și, conform mențiunilor

de pe citațiile restituite, fiind plecat din România de mai mulți ani,

inculpatul I.G. trebuia citat la domiciliul său din Italia, iar nu la reședința

din România, unde nu mai locuia.

Conform art. 177 alin. (1) și alin.

(8) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește.

Instanțele de control judiciar au

încălcat prevederile art. 375 alin. (2) și ale art. 385

11

C. proc.

pen., potrivit cărora judecarea apelului și a recursului se face cu citarea

părților, deoarece au soluționat cauza fără citarea inculpatului I.G.

În acest mod, a fost încălcat și

dreptul la apărare al inculpatului I.G. care, necunoscând existența procesului,

a fost în imposibilitate de a se apăra.

Sub acest prim aspect, conform art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., toate hotărârile pronunțate în

cauză vor fi casate cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, fiind vorba

de judecarea cauzei în lipsa unei părți nelegal citată.

Recursul în anulare este întemeiat

și cu privire la al doilea motiv de casare, respectiv la existența unei cauze

care înlătură răspunderea penală, și anume prescripția prevăzută de art. 124

raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., cu privire la inculpații C.M.G.

și D.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.

Cu prilejul rejudecării cauzei,

prima instanță va examina și susținerea parchetului privind corecta încadrare

juridică a infracțiunii de fals săvârșită de cei doi inculpați, în raport și cu

prevederile art. 290 C. pen. și art. 145 din același cod.

De asemenea, recursul în anulare

este întemeiat și cu privire la neaplicarea de către instanțe a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., referitoare la repararea pagubei, în

deosebi prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea

situației anterioare săvârșirii infracțiunii (de fals și evaziune fiscală).

În acest sens, instanțele erau

obligate să anuleze și cele 4 facturi falsificate 140-143

Greșita soluționare a laturii civile

este vizată și de ultimul motiv de recurs în anulare, și anume încălcarea

dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ., prin obligarea inculpatului I.G.

alături de ceilalți inculpați, la plata întregului prejudiciu cauzat bugetului

de stat, fără a se ține seama de infracțiunea pentru care acesta a fost trimis

în judecată și de paguba corespunzătoare creată prin fapta sa.

Pe de altă parte, faptele

inculpaților privind evaziunea fiscală au avut drept consecință diminuarea

impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, dar nu și

neplata impozitului pe salarii, a fondului pentru agricultură, a fondului de

risc, a fondului de sănătate, a fondului pentru cercetare, a fondului pentru

șomaj, cum eronat au reținut instanțele de judecată.

Or, obligarea inculpaților la plata

acestor sume este nelegală.

Se mai menționează în recursul în

anulare că prin Decretul nr. 945/2002, Președintele României a grațiat pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în cauză, inculpatei P.M.

În consecință, Curtea va admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, va casa toate hotărârile pronunțate în cauză și va

trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Reghin, cu privire

la toți inculpații și la toate aspectele cauzei vizând latura penală și civilă

a cauzei.

Referitor la inculpatul D.G.,

arestat în cauză, se va dispune punerea în libertate de îndată, dacă nu este

arestat în altă cauză.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților P.M., C.M.G. și I.G., în sumă de câte 300.000 lei se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 152 din 26 februarie 2001 a Judecătoriei Reghin,

deciziei penale nr. 172 din 27 martie 2002 a Tribunalului Mureș și deciziei

penale nr. 372 din 5 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, privind pe

inculpații P.M., D.G., C.M.G. și I.G.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza spre rejudecare, la instanța de fond, Judecătoria Reghin.

Dispune punerea în libertate, de

îndată, a inculpatului D.G., dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților P.M., C.M., G. și I.G., în sumă de câte 300.000 lei, se

vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2003.