ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2976/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din 18

decembrie 2002, Tribunalul Vâlcea, l-a condamnat pe inculpatul

S.I.

, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată

inculpatului, prin sentința penală nr. 530 din 15 iunie 2000 a Judecătoriei

Drăgășani.

A constatat grațiată pedeapsa de 6

luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 530/2000 și a

atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d)

și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A dedus din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și

a prelungit durata acesteia cu 30 de zile.

A luat act că partea vătămată N.A.M.,

asistată de mama ei B.E., nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat și la onorariul de avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență că, în ziua de 14 septembrie 2002, în timp

ce se deplasa din localitatea de domiciliu către locuința soției sale, pe raza

comunei Stoilești, județul Vâlcea, inculpatul, prin constrângere și profitând

de imposibilitatea de a se apăra a părții vătămate N.A.M., în vârstă de 14 ani,

a avut cu această un raport sexual.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru

următoarele motive:

partea vătămată, asistată de mama ei, nu se constituie parte civilă.

Constituirea de parte civilă, în prezența mamei sale, nu este valabilă,

deoarece minora, prin hotărâre judecătorească fusese încredințată spre creștere

și educare tatălui acesteia N.S. Tatăl minorei a fost citat corect pentru

primul termen de judecată, dar la următoarele termene nu s-a mai prezentat.

inculpatului o pedeapsă greșit individualizată, în raport cu dispozițiile art. 72

C. pen. Se consideră că în funcție de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de antecedentele penale ale inculpatului și de împrejurările în care

fapta a fost comisă, era necesar că se aplice o pedeapsă mai mare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia penală nr. 66/ A din 11 martie 2003, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de parchet și de inculpatul S:I. împotriva

sentinței penale nr. 149 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea.

Împotriva, acestei decizii, în

termenul legal, au declarat recurs atât parchetul precum și inculpatul, reluând

motivele invocate în apel.

Recursul declarat de parchet se apreciază,

ca fondat, dar în limita celor ce se vor analiza, iar recursul inculpatului,

este nefondat.

Verificându-se probele administrate

în cauză, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, se reține că

acestea au fost evaluate corect, că nu sunt nici insuficiente și nici

contradictorii, după cum încearcă să susțină inculpatul, așa încât, nu se

impune suplimentarea nici sub aspectul laturii penale și nici a celei civile.

Așa fiind, atât situația de fapt

precum și încadrarea juridică sunt temeinice și legale.

Se constată însă că operația de

individualizare a pedepsei s-a făcut prin nesocotirea profilului socio-moral al

inculpatului și care nu este la prima încălcare a legii penale și în

antecedentele penale ale sale, se află o pedeapsă cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Deci, deși s-a apreciat că poate fi

reeducat și fără privare de libertate, la numai doi ani, deci în cadrul

termenului de încercare, comite infracțiunea ce face obiectul dosarului de

față, astfel inculpatul violează o minoră sub 15 ani și care este și fiica,

concubinei sale.

Se mai constată că, inculpatul la

rândul său, cu mama victimei, a ajuns să aibă și el propriul copil și cu toate

acestea având și viciul beției, fire violentă fiind, ajunge în prezența

copilului său, să o violeze pe fiica minoră, a concubinei sale.

Toate aceste elemente ce conturează

gravitatea deosebită a violului

comis și alături de datele ce

caracterizează

persoana

făptuitorului

ce

reprezintă un pericol social sporit și despre care s-a arătat că, are și

antecedente penale

(fără a fi recidivist),

impuneau o pedeapsă cu mult mai mare

și nu la limita minimă prevăzută de textul de incriminare a faptei săvârșite

, cum au stabilit primele două

instanțe.

Așa fiind, recursul declarat de

parchet, sub aspectul primului motiv și care vizează latura penală va fi admis,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., iar pedeapsa

urmează a fi majorată.

Cu privire la cel de al doilea motiv

și care vizează, modul de soluționare a laturii civile, se reține că este

nefondat.

Deși critica adusă din acest punct

de vedere, este adevărat că, face trimitere la drepturile ce trebuiesc respectate

față de victime și în special și la speță,

față de cele minore

, instanța reține că, se

ignoră situația apărării unui drept, prin încălcarea altui

drept, de aceeași valoare.

Astfel, mama victimei nu a solicitat

nici un fel de despăgubire,

nici chiar morală

,

nu atât pentru faptul că, situația materială a inculpatului este extrem de

precară, ci pentru simplu motiv și extrem de acut ce constă în faptul că,

inculpatul trebuie să răspundă civil

și pentru întreținerea propriului copil

sau altfel spus,

ea, se află în dificilă și delicată situație, de mamă

, ce trebuie să se preocupe

în continuare și rămasă singură, de

întreținerea materială, efectivă și socială a ambilor copii

, victima și fratele ei vitreg, mai

mic.

}n consecință, acest motiv invocat

de parchet prin recursul declarat, se apreciază a fi, nefondat.

Trecând la examinarea recursului

declarat de inculpat, și care vizează reducerea pedepsei aplicate, față de cele

analizate în cadrul recursului parchetului, urmează a fi respins, ca nefondat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica prevederile art. 381

și art. 192 C. proc. pen., față de inculpatul recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 66/ A

din 11 martie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 149 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la

pedeapsa principală aplicată inculpatului S.I., pe care o majorează de la 10

ani închisoare, la 13 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 septembrie 2002, la 20 iunie

2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2003.