ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1038/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 10446 din 10 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 27305/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC S.S.C. SRL București împotriva pârâtei B.R.D.G.S.G. SA, sucursala Academiei. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea sumei de 3.648,72 lei reprezentând garanție de bună execuție, constituită în baza contractului de executare de lucrări încheiat de reclamantă în calitate de executant cu CN P.R. SA – Direcția de Poștă București, în calitate de beneficiar.

În temeiul acestui contract, s-a convenit și constituirea unei garanții de bună execuție, depozitată la o bancă agreată de ambele părți, care urma să fie restituită, în proporție de 70% din valoare în termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, dacă nu s-au formulat obiecțiuni, și 30% la expirarea duratei de garantare a lucrărilor, pe baza procesului-verbal de recepție finală. Beneficiarul CN P.R. SA a semnat cu obiecțiuni procesul-verbal încheiat la terminarea lucrărilor, a comunicat băncii că acestea nu au fost remediate, precum și opoziția față de restituirea garanției, în lipsa acordului său scris. În acest context și în temeiul art. 1616 C. civ., tribunalul a apreciat că este justificat refuzul pârâtei, în calitate de depozitar de a restitui sumele solicitate de reclamantă, până la clarificarea drepturilor afirmate, respingând în consecință acțiunea.

Apelul formulat de reclamantă a fost admis prin decizia comercială nr. 147 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar sentința primei instanțe schimbată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la restituirea sumei din litigiu cu motivarea că între părți nu mai există niciun fel de raporturi contractuale pentru că perioada de garanție a expirat, iar beneficiara lucrărilor nu a întreprins niciun demers pentru executarea garanțiilor în măsura în care considera că nu s-au efectuat remedierile în conformitate cu procesul-verbal de recepție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B.R.D.G.S.G. SA, sucursala Academiei, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Prima critică vizează omisiunea instanței de a analiza argumentele de fapt și de drept invocate în susținerea respingerii apelului, care nu au fost înlăturate motivat, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare a deciziei pronunțate. De asemenea, hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece, susține recurenta, în calitatea sa de depozitar al sumei din litigiu nu are dreptul de a dispune eliberarea acesteia, în lipsa acordului scris al beneficiarului CN P.R. SA, care de altfel nu a fost parte în proces, însă i-a comunicat că se opune restituirii garanției către executant. Totodată, arată recurenta, chestiunile legate de executarea obligațiilor din contractul de executare de lucrări – în care nu a fost parte – urmează a fi tranșate între părțile contractante, textul legal incident speței fiind dispozițiile art. 1616 C. civ., care au fost nesocotite de instanța de apel.

Ulterior, recurenta a solicitat și restabilirea situației anterioare, cu motivarea că în urma desființării deciziei recurate, se impune în conformitate cu dispozițiile art. 4041 C. proc. civ., restituirea sumei încasate de intimată în temeiul acestei hotărâri. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate, Curtea constată că este fondat. Cu privire la primul motiv, se va reține că în conformitate cu dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, iar încălcarea acestei prevederi legale constituie motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind susceptibilă de modificare. Sub acest aspect, este întemeiată critica potrivit căreia instanța de apel, fără a înlătura motivat apărarea intimatei referitoare la imposibilitatea restituirii sumei din litigiu a reținut drept unic argument faptul că între părți nu mai există niciun fel de raporturi contractuale făcând referire la contractul de executare de lucrări încheiat de reclamantă cu CN P.R. SA, care nu a fost parte în proces și prin urmare această concluzie nu s-a stabilit în condiții de contradictorialitate.

De asemenea, este fondată și critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1616 C. civ., care conferă depozitarului, în speță recurentei, posibilitatea de a refuza restituirea, „ în cazul când în formele legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opoziție la restituirea sau la strămutarea lucrului depozitat”, aceasta fiind, de altfel, excepția de la regula conform căreia „depozitul trebuie să se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat”, după cum rezultă, fără echivoc din dispozițiile legale citate. Din această perspectivă, față de opoziția manifestată în mod expres de beneficiarul garanției, notificată depozitarului, respectiv pârâtei recurente, în mod evident aceasta nu poate fi obligată la restituirea sumei aflate în depozit, fără a încălca dispozițiile legale evocate anterior.

În privința încetării sau nu a efectelor raportului juridic fundamental, respectiv a contractului de executare de lucrări încheiat între intimata-reclamantă SC S.S.C. SRL și CN P.R. SA, se impune precizarea că o atare analiză nu este posibilă în cadrul procesual stabilit, în care beneficiarul lucrărilor nu a fost parte în proces. Prin urmare, recursul pârâtei fiind fondat va fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar decizia recurată se va modifica în sensul respingerii apelului reclamantei SC S.S.C. SRL. Ca o consecință a desființării titlului executoriu, în temeiul art. 4041 și art. 4042 C. proc. civ., curtea va admite și cererea recurentei de întoarcere a executării prin restabilirea situației anterioare, executării deciziei din apel în sensul obligării intimatei la restituirea sumei de 3.648,72 lei achitată în temeiul acestei decizii, către recurentă.

În acest sens, dispozițiile art. 4042 C. proc. civ., prevăd că în cazul desființării titlului executoriu, la cererea celui interesat, instanța va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării, condiții îndeplinite în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta B.R.D.G.S.G. SA, grup Academiei București, împotriva deciziei nr. 147 din 17 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică și în consecință: Respinge apelul declarat de reclamanta SC S.S.C. SRL București împotriva sentinței nr. 10446 din 10 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține. Dispune întoarcerea executării silite formulată de recurentă prin restabilirea situației anterioare executării deciziei din apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 martie 2010.