ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1038/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 10446 din 10

octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 27305/3/2008 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC S.S.C. SRL

București împotriva pârâtei B.R.D.G.S.G. SA, sucursala Academiei.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut în esență

că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea sumei de

3.648,72 lei reprezentând garanție de bună execuție, constituită

în baza contractului de executare de lucrări încheiat de reclamantă

în calitate de executant cu CN P.R. SA – Direcția de Poștă

București, în calitate de beneficiar.

În temeiul acestui contract, s-a

convenit și constituirea unei garanții de bună execuție,

depozitată la o bancă agreată de ambele părți, care

urma să fie restituită, în proporție de 70% din valoare în

termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepție la

terminarea lucrărilor, dacă nu s-au formulat obiecțiuni, și

30% la expirarea duratei de garantare a lucrărilor, pe baza procesului-verbal

de recepție finală.

Beneficiarul CN P.R. SA a semnat cu

obiecțiuni procesul-verbal încheiat la terminarea lucrărilor, a

comunicat băncii că acestea nu au fost remediate, precum și

opoziția față de restituirea garanției, în lipsa acordului

său scris.

În acest context și în temeiul art.

1616 C. civ., tribunalul a apreciat că este justificat refuzul pârâtei, în

calitate de depozitar de a restitui sumele solicitate de reclamantă,

până la clarificarea drepturilor afirmate, respingând în

consecință acțiunea.

Apelul formulat de reclamantă a

fost admis prin decizia comercială nr. 147 din 17 martie 2009 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar

sentința primei instanțe schimbată în sensul admiterii

acțiunii și obligării pârâtei la restituirea sumei din litigiu

cu motivarea că între părți nu mai există niciun fel de

raporturi contractuale pentru că perioada de garanție a expirat, iar

beneficiara lucrărilor nu a întreprins niciun demers pentru executarea

garanțiilor în măsura în care considera că nu s-au efectuat

remedierile în conformitate cu procesul-verbal de recepție.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta B.R.D.G.S.G. SA, sucursala Academiei, criticând-o pentru motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prima critică vizează

omisiunea instanței de a analiza argumentele de fapt și de drept

invocate în susținerea respingerii apelului, care nu au fost

înlăturate motivat, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare a

deciziei pronunțate.

De asemenea, hotărârea este

lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a

legii, deoarece, susține recurenta, în calitatea sa de depozitar al sumei

din litigiu nu are dreptul de a dispune eliberarea acesteia, în lipsa acordului

scris al beneficiarului CN P.R. SA, care de altfel nu a fost parte în proces,

însă i-a comunicat că se opune restituirii garanției către

executant.

Totodată, arată recurenta,

chestiunile legate de executarea obligațiilor din contractul de executare

de lucrări – în care nu a fost parte – urmează a fi tranșate

între părțile contractante, textul legal incident speței fiind

dispozițiile art. 1616 C. civ., care au fost nesocotite de instanța

de apel.

Ulterior, recurenta a solicitat

și restabilirea situației anterioare, cu motivarea că în urma

desființării deciziei recurate, se impune în conformitate cu

dispozițiile art. 4041 C. proc. civ., restituirea sumei încasate de intimată

în temeiul acestei hotărâri.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior

menționate, Curtea constată că este fondat.

Cu privire la primul motiv, se va

reține că în conformitate cu dispozițiile art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților”, iar încălcarea acestei

prevederi legale constituie motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea pronunțată în aceste condiții

fiind susceptibilă de modificare.

Sub acest aspect, este

întemeiată critica potrivit căreia instanța de apel,

fără a înlătura motivat apărarea intimatei referitoare la

imposibilitatea restituirii sumei din litigiu a reținut drept unic

argument faptul că între părți nu mai există niciun fel de

raporturi contractuale făcând referire la contractul de executare de

lucrări încheiat de reclamantă cu CN P.R. SA, care nu a fost parte în

proces și prin urmare această concluzie nu s-a stabilit în

condiții de contradictorialitate.

De asemenea, este fondată

și critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 1616 C. civ., care conferă depozitarului, în speță

recurentei, posibilitatea de a refuza restituirea, „ în cazul când în formele

legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opoziție la

restituirea sau la strămutarea lucrului depozitat”, aceasta fiind, de

altfel, excepția de la regula conform căreia „depozitul trebuie

să se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat”, după cum

rezultă, fără echivoc din dispozițiile legale citate.

Din această perspectivă,

față de opoziția manifestată în mod expres de beneficiarul

garanției, notificată depozitarului, respectiv pârâtei recurente, în

mod evident aceasta nu poate fi obligată la restituirea sumei aflate în depozit,

fără a încălca dispozițiile legale evocate anterior.

În privința încetării sau

nu a efectelor raportului juridic fundamental, respectiv a contractului de

executare de lucrări încheiat între intimata-reclamantă SC S.S.C. SRL

și CN P.R. SA, se impune precizarea că o atare analiză nu este

posibilă în cadrul procesual stabilit, în care beneficiarul lucrărilor

nu a fost parte în proces.

Prin urmare, recursul pârâtei fiind

fondat va fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., iar decizia recurată se va modifica în sensul respingerii

apelului reclamantei SC S.S.C. SRL.

Ca o consecință a

desființării titlului executoriu, în temeiul art. 4041 și art. 4042

C. proc. civ., curtea va admite și cererea recurentei de întoarcere a executării

prin restabilirea situației anterioare, executării deciziei din apel

în sensul obligării intimatei la restituirea sumei de 3.648,72 lei

achitată în temeiul acestei decizii, către recurentă.

În acest sens, dispozițiile art.

4042 C. proc. civ., prevăd că în cazul desființării

titlului executoriu, la cererea celui interesat, instanța va dispune, prin

aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației

anterioare executării, condiții îndeplinite în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B.R.D.G.S.G.

SA, grup Academiei București, împotriva deciziei nr. 147 din 17 martie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

pe care o modifică și în consecință:

Respinge apelul declarat de reclamanta

SC S.S.C. SRL București împotriva sentinței nr. 10446 din 10

octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

pe care o menține.

Dispune întoarcerea executării

silite formulată de recurentă prin restabilirea situației

anterioare executării deciziei din apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 16 martie 2010.