ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4076/2011

Ședința publică din 13 decembrie 2011

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta

SC L.R.C. SRL prin lichidator judiciar SCPA T. ȘI ASOCIAȚII SPRL BUCUREȘTI a

chemat în judecată pe pârâta S.N.A.I. BUCUREȘTI BĂNEASA – A.V. SA, solicitând

obligarea acesteia de a proceda la deblocarea din contul bancar nr. 6781002702274

ROL08 deschis pe numele reclamantei la Banc Post, sucursala Coșbuc, suma de

7.084,24 lei reprezentând valoarea garanțiilor de execuție pentru lucrările

efectuate de SC L.R.C. SRL în baza contractului de execuție nr. 2706 din 18

august 2003, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere,

până la deblocarea sumei sus menționate.

Prin sentința

comercială nr. 3557 din 3 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1

București, s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a comercială.

Prin sentința

comercială nr. 5235 din 23 aprilie 2010, Tribunalului București, secția a VII-a

comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că reclamanta și-a recuperat 70% din garanția de bună

execuție în urma încheierii procesului-verbal de recepție finală, că din actele

dosarului nu a rezultat ce s-a întâmplat cu diferența de 30% și nici modul de

calcul și proveniența sumei pretinse de 7.084,24 lei și că simplul fapt al

constatării acesteia în contul de garanție, suma nefiind determinată conform

contractului părților, nu dă dreptul reclamantei la vreo restituire.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta SC L.R.C. SRL prin lichidator judiciar SCPA

T. ȘI ASOCIAȚII SPRL, iar prin decizia nr. 10/2011 din 18 ianuarie 2011, Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul.

Prin încheierea de ședință

din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

încuviințat proba cu acte solicitată de reclamantă și a respins proba cu

expertiza contabilă și proba solicitată în temeiul art. 172 alin. (1) C. proc.

civ., de către aceeași parte.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta SC L.R.C.

SRL a sesizat instanța judecătorească cu o acțiune neevaluabilă în bani prin

care a solicitat ca pârâta S.N.A.I. BUCUREȘTI BĂNEASA B.V. să fie obligat să

facă demersuri pentru deblocarea sumei de 7.084,24 lei găsită în contul de

garanții bancare nr.6781002702274ROL08 deschis pe numele reclamantei la B.P., sucursala

Coșbuc.

În justificarea

pretențiilor formulate, reclamanta s-a prevalat de contractul părților de

executare lucrări nr. 2706 din 18 august 2003 și s-au invocat dispozițiile art.

11.2 alin. (1) din contract în baza cărora aceasta a consemnat în favoarea

pârâtei beneficiare o garanție de bună execuție a contractului, în valoare

totală de 1.097.750 lei reprezentând 5% din prețul lucrărilor. A susținut

reclamanta că, deși și-a executat corespunzător toate obligațiile care îi

reveneau, pârâta nu i-a restituit în întregime valoarea garanției amintite.

S-a reținut că

potrivit art. 11.2 alin. (1) din convenția părților, pârâta trebuia să

restituie astfel garanția de bună execuție: 70% în termen de 14 zile de la data

încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și, restul de

30%, la expirarea duratei de garantare a lucrărilor pe baza procesului-verbal

de recepție finală, iar procesul-verbal de recepție la terminarea lucrării s-a

încheiat sub nr. 1862 la 30 iunie 2004 și procesul-verbal de recepție la

expirarea perioadei de garantare s-a încheiat la 19 iulie 2006.

S-a mai reținut că

prin adresa nr. 372 din 5 februarie 2004, pârâta i-a confirmat reclamantei că

urmează să restituie 70% din valoarea garanției și anume 559.476.567 lei ROL și

că, în condițiile agreate de părți, va mai rămâne o sumă de 329.325.000 lei ROL

în cont, reprezentând 30% din valoarea garanției, sumă ce se va elibera la

expirarea duratei de garantare a lucrărilor.

Totodată, s-a reținut

că din procesul-verbal încheiat la 19 iulie 2006 rezultă că reclamanta și-a

îndeplinit corespunzător toate obligațiile asumate prin contract iar acest

lucru este confirmat și de adresa nr. 2944 din 20 iulie 2006 pe care pârâta a

înaintat-o băncii B.P., sucursala Coșbuc, prin care se solicită să se elibereze

reclamantei restul garanției consemnată la dispoziția pârâtei, în valoare de

35.012,97 lei (RON).

Prin urmare, pârâta a

făcut toate demersurile în sensul deblocării garanției consemnată la dispoziția

sa potrivit contractului de lucrări nr. 2706/2003. Mai mult, suma de 35.012,97

lei din cuprinsul adresei nr. 2944/2006 înaintată băncii este mai mare decât

suma menționată în adresa nr. 372/2004, adresă însă care făcea referire la un

rest de 32.932,50 lei, ca reprezentând 30% din valoarea garanției.

S-a concluzionat că

reclamanta a promovat prezenta acțiune în instanță numai în considerarea unei sume

de 7.084,24 lei a cărei proveniență în contul său bancar pentru garanții nu și-a

putut-o altfel explica, însă nu a putut dovedi refuzul pârâtei în sensul

deblocării întregii garanții de bună execuție aflate la dispoziția sa în baza

contractului de lucrări nr. 2706/2003 și nici că suma de 7.084,24 lei ar

proveni din respectiva garanție.

De altfel, în

cuprinsul cererii de chemare în judecată se menționează că respectivul cont

bancar nr. 6781002702274ROL08 a fost deschis pe numele pârâtei în considerarea raporturilor

comerciale dintre părți, dar aceste raporturi nu s-au desfășurat doar în baza

convenției nr. 2706/2003 ci și în baza altor contracte.

În final, s-a reținut

că în vederea soluționării pricinii nu era necesar să se administreze proba cu

expertiză contabilă solicitată de reclamantă, ea neputând lămuri asupra

faptului pretins, asupra unui fapt negativ imputat pârâtului și din chiar

cuprinsul obiectivelor expertizei contabile propuse și în faza apelului rezultă

că apelanta nu cunoaște cu exactitate de unde provine suma de 7.084,24 lei,

dacă ea reprezintă sau nu un rest din valoarea garanției consemnată în baza

contractului nr. 2705/2003.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs reclamanta SC L.R.C. SRL prin lichidator

judiciar SCPA T. ȘI ASOCIAȚII SPRL BUCUREȘTI.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a criticat decizia atacată prin

prisma dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 129 alin. (5)

același cod, sub aspectul încălcării dreptului la apărare prin respingerea

probei cu expertiză contabilă și încălcarea rolului activ al instanței prin

lăsarea neelucidată a unei problematici de fapt esențială pentru dezlegarea

pricinii.

În continuare, a

susținut recurenta că prin încheierea din 28 septembrie 2010, a fost respinsă

cererea de administrare a probei cu expertiza contabilă, în condițiile în care

s-a constatat caracterul neclar al situației de fapt deduse judecății, sub aspectul

definirii și probării naturii sumei de 7.084,24 lei. Prin această măsură, a

susținut recurenta că instanța a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., în sensul că legea instituie atributul instanței de a dispune

completarea probelor atunci când sunt neîndestulătoare.

A mai susținut

recurenta că decizia atacată încalcă prevederile legale aplicabile, respectiv a

normelor din materia administrării probelor, având în vedere că reclamantul are

obligația de a proba existența dreptului său subiectiv și a obligației

corelative a pârâtului, fără a fi obligat să probeze și refuzul executării

obligației de către debitor.

Recursul reclamantei

SC L.R.C. SRL prin lichidator judiciar SCPA T. ȘI ASOCIAȚII SPRL BUCUREȘTI este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prealabil analizării

motivelor de recurs formulate, se impune a fi făcută precizarea că, deși

recurenta nu a indicat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate rezultă incidența în cauză

a dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează nelegalitatea

unei hotărâri atunci când instanța a încălcat formele de procedură sub

sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Pentru

examinarea acestui motiv trebuie reținut că trimiterea la art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. are în vedere reglementarea de drept comun a nulităților procedurale

în cele două ipoteze: îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea

formelor legale și îndeplinirea actului de către un funcționar necompetent.

Din perspectiva

cerințelor textului legal invocat se constată că susținerile recurentei nu se

încadrează în niciuna dintre cele două ipoteze. În concret, recurenta reproșează

instanței soluția de respingere a probei cu expertiza contabilă, scopul evident

fiind acela de refacere și reapreciere a probatoriului administrat în cauză,

aspecte ce exced analizei instanței de recurs, potrivit dispozițiilor legale ce

reglementează calea de atac extraordinară a recursului.

În ceea ce privește

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire

la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., se constată că

instanța de apel a examinat corect cauza raportat la cerințele prevăzute de

art. 1169 Cod civil, potrivit căruia

actori incumbit

probatio

.

Este adevărat că,

potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai

mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar

dacă părțile se împotrivesc.

Nu se poate reține

însă încălcarea principiului rolului activ al instanței, deoarece în demersul

aflării adevărului, instanța are plenitudine de competență în ceea ce privește

probele administrate în cauză, apreciind în ce măsură proba solicitată

îndeplinește cerințele utilității, pertinenței și concludenței în soluționarea

cauzei. Așa fiind, este de observat că instanța a apreciat în mod corect asupra

admisibilității probei solicitate, reținând a nu fi lămuritoare în dezlegarea

litigiului, având în vedere pe de o parte că nu se putea face dovada unui fapt

negativ, iar pe de altă parte, din chiar obiectivele expertizei propuse de

către recurenta-reclamantă, rezultă că aceasta nu cunoaște dacă suma de

7.084,24 lei reprezintă sau nu un rest din valoarea garanției consemnate

potrivit contractului încheiat între părți.

Așa fiind, pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC L.R.C. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR T. ȘI ASOCIAȚII SPRL BUCUREȘTI

împotriva deciziei comerciale nr.10/2011 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

decembrie 2011.