ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4205/2011

Ședința publică de la 16 decembrie 2011 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele. Prin sentința comercială nr. 1115 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC L.R.C. D. SRL, prin lichidator SCP T. și Asociații SPRL, în contradictoriu cu pârâta Primăria Sector 6 București. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că p rin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, la data de 08 decembrie 2008, reclamanta SC L.R.C.

D. SRL, prin lichidator judiciar SCP T. și Asociații SPRL, a chemat în judecată pe pârâta Primăria Sector 6 București, solicitând instanței obligarea acesteia la deblocarea din contul bancar nr. deschis pe numele său la Banc Post, sucursala Coșbuc, a sumei totale de 7.805,18 lei, reprezentând valoarea garanțiilor de bună execuție pentru lucrările executate în baza contractului de execuție lucrări nr. 2012-16 din 29 noiembrie 2002 și la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi, până la deblocarea din contul bancar a sumei sus menționate. În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 2012-16 din 29 noiembrie 2002, privind „Reabilitare sistem rutier, strada C.", având ca obiect executarea și finalizarea de către reclamantă a lucrării „reabilitare sistem rutier, strada C., potrivit art. 2 din contract, prețul contractului fiind de 929.049.504 lei cu TVA.

A susținut reclamanta că în conformitate cu prevederile art. 11 din contract a constituit o garanție de bună execuție în favoarea pârâtei în cuantum de 5% din valoarea contractului, urmând ca această garanție să fie restituită în cuantum de 50% după recepție la terminarea lucrărilor și 50% după recepție finală. Reclamanta a precizat că perioada pentru care s-a constituit garanția de bună execuție a fost de 24 luni calendaristice de la data recepției la terminarea lucrărilor, iar pe parcursul executării lucrărilor au fost reținute garanții de bună execuție în valoare de 56.103.643 lei, virate de către pârâtă în contul garanții nr. deschis la B.R.D. pe numele său.

Lucrările ce au format obiectul contractului au fost finalizate conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 309 din 21 noiembrie 2003, pârâta neavând obiecții în privința calității lucrărilor, astfel că aceasta avea obligația să deblocheze 50 % din suma reținută drept garanție, conform prevederilor art. 11.2 alin. (2) din contract. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, efectuând procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. În drept, reclamanta a invocat art. 969 și urm. C. civ., art. 720 1 C. proc. civ. La data de 27 ianuarie 2009, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință arătând că reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu o persoană care nu are legitimare procesuală recunoscută de lege si deci nu poate sta în prezenta cauză.

În acest sens art. 91 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, stabilind că primăria constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, cel care reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine precum si in justiției, fiind primarul, conform art. 67 din Legea nr. 215/2001. Totodată pârâta a invocat excepția inadmisibilității solicitând să i se pună în vedere reclamantei să facă dovada livrării sumei pretinse în contul bancar deschis la Banc Post, sucursala Coșbuc.

La termenul din data de 17 februarie 2009 reclamanta a depus cerere precizatoare arătând că numărul contului bancar din care solicită deblocarea sumei de 7.805,18 lei este deschis pe numele reclamantei la B.R.D., sucursala Academiei, iar obiectul cererii este obligația de a face. Prin sentința civilă nr. 1215 din 17 februarie 2009 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, reținând că în raport de obiectul cauzei obligația de a face și natura comercială a litigiului competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 27 februarie 2009 sub nr. 7895/3/2009. Prin cererea precizatoare formulată la data de 07 ianuarie 2010 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la deblocarea din contul bancar R deschis la B.R.D. a sumei de 2194,82 lei, reprezentând rest garanție de bună execuție pentru lucrările executate în baza contractului 2012-16 din 29 noiembrie 2002. La termenul de judecată din 29 octombrie 2009 instanța a luat act că pârâta nu mai susține excepțiile invocate prin întâmpinare, iar la termenul din 02 decembrie 2009 instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pe care a unit-o cu fondul cauzei. În cauză, a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri, fiind respinsă proba cu expertiza contabilă solicitată de reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut că între reclamanta SC L. 2001 SRL și Primăria Sectorului 6 București s-a încheiat Contractul de lucrări privind „Reabilitare sistem Rutier, strada C." nr. 2012-16 din 29 noiembrie 2002, având ca obiect executarea și finalizarea de către reclamantă a lucrării de reabilitare a sistemului rutier, strada C. Conform prevederilor art. 2 din contract achizitorul Primăria Sectorului 6 București s-a obligat să plătească executantului prețul convenit în sumă de 929.049.504 lei din care TVA în sumă de 148.335.635 lei. Conform prevederilor art. 11 din contract, executantul (reclamanta din prezenta cauză) s-a obligat să constituie o garanție de bună execuție prin rețineri succesive din situațiile de lucrări, cuantumul acesteia fiind de 5% din valoarea contractului.

Părțile au convenit ca 50 % din garanția de bună execuție să fie restituită de beneficiarul lucrării, după recepția la terminarea lucrărilor (proces verbal de recepție fără obiecțiuni), iar 50% după recepția finală. De asemenea prin contract s-a prevăzut că perioada pentru care se constituie garanția de bună execuție este de 24 luni calendaristice de la data recepției la terminarea lucrărilor. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că recepția la terminarea lucrărilor a avut loc, fără obiecțiuni, la data de 21 noiembrie 2003 conform procesului verbal nr. 309 încheiat la această dată (f. 28 dosar judecătorie).

Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantei de a solicita deblocarea sumei constituită cu titlu de garanție de bună execuție s-a născut la data de 21 noiembrie 2003 pentru 50% din valoarea garanției și la data de 21 noiembrie 2005 pentru restul de 50% din valoarea garanției de bună execuție, dată la care a expirat perioada celor 24 de luni de la data recepției la terminarea lucrărilor pentru care a fost acordată garanția. S-a arătat că reclamanta nu a depus la dosar, procesul verbal de recepție finală a lucrărilor, însă din adresa nr. 39636/08 septembrie 2008 emisă de Primăria Sectorului 6 către B.R.D. - S.C.G., sucursala Academiei, rezultă că urmarea a recepției finale a lucrărilor executate de reclamantă în baza contractului nr. 2012-16 din 29 noiembrie 2002, aceasta a solicitat băncii deblocarea sumei de 5.610,36 lei și a dobânzilor aferente, reprezentând garanție de bună execuție.

Având în vedere că prin adresa emisă către bancă pârâta Primăria Sectorului 6 a recunoscut dreptul pârâtei de restituire a garanției de bună execuție către reclamantă, Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, prescripția fiind întreruptă conform prevederilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958. Pe fondul cauzei, Tribunalul a apreciat că cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată la data de 07 ianuarie 2010 este neîntemeiată având în vedere că aceasta nu a făcut dovada conform art. 1169 C. civ că suma pretinsă reprezintă rest garanție de bună execuție. În raport de prețul contractului 929.049.504 ROL, garanția de bună execuție în cuantum de 5% din valoarea contractului înseamnă suma de 46452475,2 ROL (4645, 24 RON).

Reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte că prețul contractului a fost majorat și nici facturi fiscale care să dovedească o valoare mai mare a lucrărilor executate, iar conform calculului depus la dosar de către Primăria Sectorului 6, totalul reținerilor de 5% din facturile fiscale emise de reclamantă și anume factura nr. 9090862 din 29 noiembrie 2002, în valoare de 139.357.425 lei, factura nr. 4596362 din 02 aprilie 2003 în valoare de 785.190.833 și factura nr. 4596398 din 11 iunie 2003 în valoare de 197.524.636 lei, se ridică la suma de 56.103.643 ROL, (5610,36 RON), diferența până la suma de 7805,18 RON reprezentând dobânda aferentă . Faptul că în contul indicat de reclamantă soldul era la data de 16 iulie 2009 în sumă de 7805,18 lei, iar după retragerea sumei de 5610, 36 lei reprezentând garanție de bună execuție soldul este de 2194,82 lei, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar, nu face dovada că suma rămasă în cont reprezintă rest garanție de bună execuție și nu dobânda aferentă acestei garanții.

Având în vedere cele reținute mai sus, Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută culpa pârâtei în executarea obligației de restituire a garanției de bună execuție, fiind dovedit faptul că aceasta a solicitat băncii restituirea către reclamantă atât a garanției de bună execuție cât și a dobânzii aferente. Pentru aceste considerente și față de dispozițiile art. 969 și art. 1073 C. civ, Tribunalul a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței comerciale nr. 115 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a declarat apel în termen legal reclamanta SC L.R.C. D. SRL – în faliment, prin lichidator judiciar T. și Asociații SPRL. Prin decizia comercială nr. 228 din 2 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă SC L.R.C.

D. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1115 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 7895/3/2009, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta să procedeze la deblocarea din contul bancar deschis pe numele SC L.R.C. D. SRL la B.R.D., sucursala Academiei, a sumei de 2.194,82 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele.

Așa cum a reținut prima instanță, potrivit art. 11 din contractul de execuție de lucrări privind „Reabilitare sistem rutier, strada C.”, garanția de bună execuție de 5 % din valoarea lucrărilor urma a fi restituită în cuantum de 50 % după recepția la terminarea lucrărilor și 50 % după recepția finală, perioada pentru care se constituia garanția fiind de 24 de luni calendaristice de la data recepției la terminarea lucrărilor. Deoarece procesul verbal de recepție a lucrărilor a fost încheiat fără obiecțiuni la data de 21 noiembrie 2003, garanția trebuia restituită 50 % la acea dată, iar 50 % la 21 noiembrie 2005. La data formulării acțiunii de către reclamantă, în contul în care s-a constituit garanția exista o sumă de 7805,18 lei, iar ulterior, după deblocarea de către pârâtă a sumei de 5610,36 lei, a rămas o sumă de 2194,82 lei.

În apel s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv adrese și extras de cont emise de B.R.D., sucursala Academiei. În adresa emisă la data de 03 noiembrie 2010 se arată că apelanta-reclamantă are deschis la această bancă contul de garanții de bună execuție nr. , aferent contractului încheiat cu Primăria Sectorului 6, că sumele din contul menționat pot fi deblocate doar cu acordul scris al beneficiarului, iar în prezent soldul contului este de 2.194,82 lei și reprezintă garanție de bună execuție. Din extrasul de cont și fișa de cont depuse la dosar reiese că acest cont de garanții de bună execuție este producător de dobândă, sumelor depuse de către apelanta-reclamantă cu titlu de garanție de bună execuție adăugându-li-se dobânda contractuală.

Curtea a reținut că acest cont de garanții de bună execuție este producător de dobândă, iar dobânda, fiind un accesoriu al debitului, respectiv, în cauză, al garanției de bună execuție, urmează soarta juridică a acesteia. În consecință, indiferent dacă suma de bani de 2.194,82 lei rămasă în contul de garanție de bună execuție reprezintă garanție de bună execuție sau dobânda la garanția de bună execuție, restituirea acesteia se poate realiza doar prin deblocarea sumei cu acordul scris al beneficiarului, adică al intimatei-pârâte. Cum potrivit contractului, intimata-pârâtă are obligația deblocării sumei reprezentând garanție de bună execuție după expirarea perioadei de timp de 24 de luni de la încheierea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, aceeași obligație există și pentru sumele reprezentând dobânda aferentă garanției de bună execuție și care urmează soarta juridică a acesteia.

Față de aceste considerente, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală în ceea ce privește constatarea că reclamanta „nu face dovada că suma rămasă în cont reprezintă rest garanție de bună execuție și nu dobânda aferentă acestei garanții”. Împotriva deciziei comerciale nr. 228 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pârâta PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI a declarat recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. În criticile formulate recurenta pârâtă, d upă o prezentare amănunțită a situației de fapt, susține în esență următoarele.

Potrivit art. 11 din contractul de execuție de lucrări privind „Reabilitare sistem rutier str. C." garanția de buna execuție este de 5% din valoarea lucrărilor si ea urma a fi restituită în cuantum de 50% după recepția la terminarea lucrărilor si 50% după recepția finală, perioada pentru care se constituia garanția fiind de 24 de luni de la data recepției la terminarea lucrărilor. Totalul reținerilor de 5% din facturile emise de către reclamanta (factura nr. 9090862 din 29 noiembrie 2002 in valoare de 139.357.425 lei vechi si factura nr. 4596362 din 02 aprilie 2003 in valoare de 785.190.833 lei vechi respectiv factura nr. 4596398 din 11 iunie 2003 in valoare de 197.524.636 lei) se ridica la suma de 5610,36 RON diferența care se afla in contul deschis la B.R.D.

reprezentând dobânda aferenta. Acest aspect a fost reținut chiar de către instanța (fila 5 paragraful 3 din decizia comerciala atacata). Conform Adresei nr. DI/39636 din 08 septembrie 2008 emisă Primăria sector 6 - Direcția de Investiții depusă încă de la fondul cauzei pârâta a cerut B.R.D., sucursala Academiei, deblocarea sumei de 5610,36 lei cât și a dobânzilor aferente încă din septembrie 2008. Astfel, în mod cu totul eronat a reținut instanța faptul că pârâta a dispus deblocarea doar cu privire la suma reprezentând garanția de buna execuție, respectiv 5610,36 lei. Contrar susținerilor B.R.D., pârâta precizează că și-a dat acordul scris cu privire la deblocarea atât a sumei ce reprezenta garanția de bună execuție cât și a dobânzilor aferente, iar faptul ca banca nu procedează la aceasta deblocare nu îi poate fi imputabil.

Așadar, în mod eronat instanța de apel a obligat pe pârâtă la un fapt pe care îl executase de buna-voie încă înainte ca SC L. 2001 SRL sa se fi adresat instanțelor de judecată pentru recuperarea debitului (Judecătoria sector 6 - prima instanță investită să se pronunțe în cauza de față) la data de 08 decembrie 2008. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul de recurs invocat, constată următoarele: Ca urmare a recepției finale privind terminarea lucrărilor ce au constituit obiectul contractului nr. 2012-16 din 29 noiembrie 2002, garanția de buna execuție trebuia restituită, în temeiul art. 11 din contract.

Pârâta recunoaște că a emis în acest sens adresa nr. DI/39636 din 08 septembrie 2008 prin care a solicitat băncii deblocarea sumei de 5610,36 lei (reprezentând garanție de bună execuție calculată la valoarea lucrărilor contractului) precum și a dobânzilor aferente, sumă care a și fost încasată de reclamantă, însă potrivit adresei emise de B.R.D. G.S.G., sucursala Academiei, la data de 3 ianuarie 2010 soldul contului pentru care s-a constituit garanția de bună execuție este de 2194,82 ron și pentru deblocarea acestei sume ce reprezintă garanție de bună execuție este necesar acordul scris al beneficiarului.

Astfel fiind, în mod legal curtea de apel a constatat că suma de bani existentă în contul de bună execuție (indiferent că reprezintă garanție de bună execuție sau dobândă acumulată la suma depusă cu acest titlu) se poate restitui numai în condițiile precizate de bancă și anume cu acordul scris al beneficiarului care trebuie să indice precis cuantumul sumei care urmează a fi deblocată și nu generic cum apreciază pârâta, care prin adresa precitată și-a exprimat acordul pentru deblocarea unor sume acumulate cu titlu de dobândă, fără a preciza cuantumul.

În consecință, motivul de recurs nu numai că este nefondat ci are și caracter formal deoarece însăși recurenta pârâtă precizează în motivele de recurs că recunoaște dreptul reclamantei de a încasa întreaga sumă existentă în contul constituit exclusiv pentru garanția de bună execuție (inclusiv dobânda acumulată) dar pe de altă parte refuză, în mod nejustificat, să execute obligația legală instituită prin decizia curții de apel, privind modalitatea de deblocare a acestei sume, obligație dispusă de instanța de apel în raport de exigențele legislației bancare și a cărei executare nu afectează în niciun mod patrimoniul pârâtei.

Caracterul formal al recursului rezultă și din contradicția dintre recunoașterea de către pârâtă a dreptului reclamantei la încasarea întregii sume din contul constituit pentru garanția de bună execuție, pe de o parte, și pe de altă parte,din solicitarea privind ”modificarea în tot a sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată” (deși prin sentința pronunțată în fond acțiunea reclamantei fusese respinsă și în consecință, în mod nelegal pârâta solicită în recurs, respingerea acțiunii, pentru a doua oară, în loc să solicite menținerea hotărârii instanței de fond). În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivul de recurs este nefondat și potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează să respingă recursul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 228 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.