ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4205/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4205/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 16 decembrie 2011

Asupra recursului,

din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele.

Prin sentința

comercială nr. 1115 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la

acțiune și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC

L.R.C. D. SRL, prin lichidator SCP T. și Asociații SPRL, în contradictoriu cu

pârâta Primăria Sector 6 București.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că p

rin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sector 6 București, la data de 08 decembrie 2008, reclamanta SC

L.R.C. D. SRL, prin lichidator judiciar SCP T. și Asociații SPRL, a chemat în

judecată pe pârâta Primăria Sector 6 București, solicitând instanței obligarea

acesteia la deblocarea din contul bancar nr. deschis pe numele său la Banc Post,

sucursala Coșbuc, a sumei totale de 7.805,18 lei, reprezentând valoarea

garanțiilor de bună execuție pentru lucrările executate în baza contractului de

execuție lucrări nr. 2012-16 din 29 noiembrie 2002 și la plata de daune

cominatorii de 100 lei/zi, până la deblocarea din contul bancar a sumei sus

menționate.

În

motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de

execuție lucrări nr. 2012-16 din 29 noiembrie 2002, privind  „Reabilitare

sistem rutier, strada C.", având ca obiect executarea și finalizarea de

către reclamantă a lucrării „reabilitare sistem rutier, strada C., potrivit

art. 2 din contract, prețul contractului fiind de 929.049.504 lei cu TVA.

A

susținut reclamanta că în conformitate cu prevederile art. 11 din contract a

constituit o garanție de bună execuție în favoarea pârâtei în cuantum de 5% din

valoarea contractului, urmând ca această garanție să fie restituită în cuantum

de 50% după recepție la terminarea lucrărilor și 50% după recepție finală.

Reclamanta

a precizat că perioada pentru care s-a constituit garanția de bună execuție a

fost de 24 luni calendaristice de la data recepției la terminarea lucrărilor,

iar pe parcursul executării lucrărilor au fost reținute garanții de bună

execuție în valoare de 56.103.643 lei, virate de către pârâtă în contul

garanții nr. deschis la B.R.D. pe numele său.

Lucrările

ce au format obiectul contractului au fost finalizate conform procesului-verbal

de recepție la terminarea lucrărilor nr. 309 din 21 noiembrie 2003, pârâta

neavând obiecții în privința calității lucrărilor, astfel că aceasta avea

obligația să deblocheze 50

%

din

suma reținută drept garanție, conform prevederilor art. 11.2 alin. (2) din

contract.

Reclamanta

a mai arătat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului,

efectuând procedura concilierii directe prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ.

În

drept, reclamanta a invocat art. 969 și urm. C. civ., art. 720

1

C.

proc. civ.

La

data de 27 ianuarie 2009, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

lipsei capacității de folosință arătând că reclamanta a formulat acțiunea în

contradictoriu cu o persoană care nu are legitimare procesuală recunoscută de

lege si deci nu poate sta în prezenta cauză. În acest sens art. 91 din Legea nr.

215/2001 privind administrația publică locală, stabilind că primăria constituie

o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire

hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele

curente ale colectivității locale, cel care reprezintă comuna sau orașul în

relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române

sau străine precum si in justiției, fiind primarul, conform art. 67 din Legea

nr. 215/2001.

Totodată

pârâta a invocat excepția inadmisibilității solicitând să i se pună în vedere

reclamantei să facă dovada livrării sumei pretinse în contul bancar deschis la

Banc Post, sucursala Coșbuc.

La

termenul din data de 17 februarie 2009 reclamanta a depus cerere precizatoare

arătând că numărul contului bancar din care solicită deblocarea sumei de

7.805,18 lei este deschis pe numele reclamantei la B.R.D., sucursala Academiei,

iar obiectul cererii este obligația de a face.

Prin

sentința civilă nr. 1215 din 17 februarie 2009 Judecătoria Sectorului 6 București

a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

comercială, reținând că în raport de obiectul cauzei obligația de a face și

natura comercială a litigiului competența de soluționare a cauzei aparține

tribunalului conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Pe

rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 27 februarie 2009

sub nr. 7895/3/2009.

Prin

cererea precizatoare formulată la data de 07 ianuarie 2010 reclamanta și-a

precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la deblocarea din contul bancar

R deschis la B.R.D. a sumei de 2194,82 lei, reprezentând rest garanție de bună

execuție pentru lucrările executate în baza contractului 2012-16 din 29

noiembrie 2002.

La

termenul de judecată din 29 octombrie 2009 instanța a luat act că pârâta nu mai

susține excepțiile invocate prin întâmpinare, iar la termenul din 02 decembrie 2009

instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pe care a unit-o

cu fondul cauzei.

În

cauză, a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu

înscrisuri, fiind respinsă proba cu expertiza contabilă solicitată de

reclamantă.

Analizând

actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut că între reclamanta SC L.

2001 SRL și Primăria Sectorului 6 București s-a încheiat Contractul de lucrări

privind „Reabilitare sistem Rutier, strada C." nr. 2012-16 din 29

noiembrie 2002, având ca obiect executarea și finalizarea de către reclamantă a

lucrării de reabilitare a sistemului rutier, strada C.

Conform

prevederilor art. 2 din contract achizitorul Primăria Sectorului 6 București

s-a obligat să plătească executantului prețul convenit în sumă de 929.049.504

lei din care TVA în sumă de 148.335.635 lei.

Conform

prevederilor art. 11 din contract, executantul (reclamanta din prezenta cauză)

s-a obligat să constituie o garanție de bună execuție prin rețineri succesive

din situațiile de lucrări, cuantumul acesteia fiind de 5% din valoarea contractului.

Părțile au convenit ca 50

%

din

garanția de bună execuție să fie restituită de beneficiarul lucrării, după

recepția la terminarea lucrărilor (proces verbal de recepție fără obiecțiuni),

iar 50% după recepția finală.

De

asemenea prin contract s-a prevăzut că perioada pentru care se constituie

garanția de bună execuție este de 24 luni calendaristice de la data recepției

la terminarea lucrărilor.

Din

înscrisurile depuse la dosar, rezultă că recepția la terminarea lucrărilor a

avut loc, fără obiecțiuni, la data de 21 noiembrie 2003 conform procesului

verbal nr. 309 încheiat la această dată (f. 28 dosar judecătorie).

Prin

urmare, dreptul la acțiune al reclamantei de a solicita deblocarea sumei

constituită cu titlu de garanție de bună execuție s-a născut la data de 21

noiembrie 2003 pentru 50% din valoarea garanției și la data de 21 noiembrie 2005

pentru restul de 50% din valoarea garanției de bună execuție, dată la care a

expirat perioada celor 24 de luni de la data recepției la terminarea lucrărilor

pentru care a fost acordată garanția.

S-a

arătat că reclamanta nu a depus la dosar, procesul verbal de recepție finală a

lucrărilor, însă din adresa nr. 39636/08 septembrie 2008 emisă de Primăria

Sectorului 6 către B.R.D. - S.C.G., sucursala Academiei, rezultă că urmarea a

recepției finale a lucrărilor executate de reclamantă în baza contractului nr. 2012-16

din 29 noiembrie 2002, aceasta a solicitat băncii deblocarea sumei de 5.610,36

lei și a dobânzilor aferente, reprezentând garanție de bună execuție.

Având

în vedere că prin adresa emisă către bancă pârâta Primăria Sectorului 6 a

recunoscut dreptul pârâtei de restituire a garanției de bună execuție către

reclamantă, Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune,

prescripția fiind întreruptă conform prevederilor art. 16 lit. a) din Decretul

nr. 167/1958.

Pe

fondul cauzei, Tribunalul a apreciat că cererea reclamantei, astfel cum a fost

precizată la data de 07 ianuarie 2010 este neîntemeiată având în vedere că

aceasta nu a făcut dovada conform art. 1169 C. civ că suma pretinsă reprezintă

rest garanție de bună execuție.

În

raport de prețul contractului 929.049.504 ROL, garanția de bună execuție în

cuantum de 5% din valoarea contractului înseamnă suma de 46452475,2 ROL (4645,

24 RON).

Reclamanta

nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte că prețul contractului a

fost majorat și nici facturi fiscale care să dovedească o valoare mai mare a

lucrărilor executate, iar conform calculului depus la dosar de către Primăria

Sectorului 6, totalul reținerilor de 5% din facturile fiscale emise de

reclamantă și anume factura nr. 9090862 din 29 noiembrie 2002, în valoare de

139.357.425 lei, factura nr. 4596362 din 02 aprilie 2003 în valoare de

785.190.833 și factura nr. 4596398 din 11 iunie 2003 în valoare de 197.524.636

lei, se ridică la suma de 56.103.643 ROL, (5610,36 RON), diferența până la suma

de 7805,18 RON reprezentând dobânda aferentă .

Faptul

că în contul indicat de reclamantă soldul era la data de 16 iulie 2009 în sumă

de 7805,18 lei, iar după retragerea sumei de 5610, 36 lei reprezentând garanție

de

bună execuție soldul este de 2194,82 lei,

astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar, nu face dovada că

suma rămasă în cont reprezintă rest garanție de bună execuție și nu dobânda

aferentă acestei garanții.

Având

în vedere cele reținute mai sus, Tribunalul a apreciat că nu poate

fi

reținută culpa pârâtei în executarea

obligației de restituire a garanției de bună execuție, fiind dovedit faptul că

aceasta a solicitat băncii restituirea către reclamantă atât a garanției de

bună execuție cât și a dobânzii aferente.

Pentru

aceste considerente și față de dispozițiile art. 969 și art. 1073 C. civ,

Tribunalul a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva

sentinței

comerciale nr. 115 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a declarat apel în termen legal reclamanta SC L.R.C. D. SRL

– în faliment, prin lichidator judiciar T. și Asociații SPRL.

Prin decizia

comercială nr. 228 din 2 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială,

a admis apelul declarat de apelanta

reclamantă SC L.R.C. D. SRL

împotriva sentinței comerciale nr. 1115 din 11 februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 7895/3/2009, în

contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI, a schimbat în

parte sentința atacată în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost

precizată, a obligat pârâta să procedeze la deblocarea din contul bancar

deschis pe

numele SC L.R.C. D. SRL la B.R.D., sucursala Academiei, a sumei de 2.194,82

lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, pentru a pronunța această hotărâre

a reținut următoarele.

Așa

cum a reținut prima instanță,

potrivit art. 11 din

contractul de execuție de lucrări privind „Reabilitare sistem rutier, strada C.”,

garanția de bună execuție de 5 % din valoarea lucrărilor urma a fi restituită

în cuantum de 50 % după recepția la terminarea lucrărilor și 50 % după recepția

finală, perioada pentru care se constituia garanția fiind de 24 de luni

calendaristice de la data recepției la terminarea lucrărilor.

Deoarece

procesul verbal de recepție a lucrărilor a fost încheiat fără obiecțiuni la

data de 21 noiembrie 2003, garanția trebuia restituită 50 % la acea dată, iar

50 % la 21 noiembrie 2005.

La

data formulării acțiunii de către reclamantă, în contul în care s-a constituit

garanția exista o sumă de 7805,18 lei, iar ulterior, după deblocarea de către

pârâtă a sumei de 5610,36 lei, a rămas o sumă de 2194,82 lei.

În

apel s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv adrese și extras de cont

emise de B.R.D., sucursala Academiei. În adresa emisă la data de 03 noiembrie 2010

se arată că apelanta-reclamantă are deschis la această bancă contul de garanții

de bună execuție nr. , aferent contractului încheiat cu Primăria Sectorului 6,

că sumele din contul menționat pot fi deblocate doar cu acordul scris al

beneficiarului, iar în prezent soldul contului este de 2.194,82 lei și

reprezintă garanție de bună execuție. Din extrasul de cont și fișa de cont

depuse la dosar reiese că acest cont de garanții de bună execuție este

producător de dobândă, sumelor depuse de către apelanta-reclamantă cu titlu de

garanție de bună execuție adăugându-li-se dobânda contractuală.

Curtea a reținut că

acest cont de garanții de bună execuție este producător de dobândă, iar dobânda,

fiind un accesoriu al debitului, respectiv, în cauză, al garanției de bună

execuție, urmează soarta juridică a acesteia.

În consecință,

indiferent dacă suma de bani de 2.194,82 lei rămasă în contul de garanție de

bună execuție reprezintă garanție de bună execuție sau dobânda la garanția de

bună execuție, restituirea acesteia se poate realiza doar prin deblocarea sumei

cu acordul scris al beneficiarului, adică al intimatei-pârâte.

Cum potrivit

contractului, intimata-pârâtă are obligația deblocării sumei reprezentând

garanție de bună execuție după expirarea perioadei de timp de 24 de luni de la

încheierea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, aceeași

obligație există și pentru sumele reprezentând dobânda aferentă garanției de

bună execuție și care urmează soarta juridică a acesteia.

Față de aceste

considerente, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și

nelegală în ceea ce privește constatarea că reclamanta „nu face dovada că suma

rămasă în cont reprezintă rest garanție de bună execuție și nu dobânda aferentă

acestei garanții”.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 228 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, pârâta PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI a declarat recurs întemeiat pe

disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței de fond în

sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În criticile

formulate recurenta pârâtă, d

upă o prezentare amănunțită a situației de fapt, susține

în esență următoarele.

Potrivit art. 11 din

contractul de execuție de lucrări privind „Reabilitare

sistem rutier str. C." garanția de buna execuție este de 5% din

valoarea lucrărilor si ea urma a fi restituită în cuantum de 50% după recepția

la terminarea

lucrărilor si 50% după recepția finală, perioada pentru

care se constituia garanția

fiind de 24 de

luni de la data recepției la terminarea lucrărilor.

Totalul reținerilor

de 5% din facturile emise de către reclamanta (factura nr. 9090862 din 29

noiembrie 2002 in valoare de 139.357.425 lei vechi si factura nr.

4596362 din 02 aprilie 2003 in valoare de

785.190.833 lei vechi respectiv factura nr.

4596398 din 11 iunie 2003 in

valoare de 197.524.636 lei) se ridica la suma de 5610,36

RON diferența care se afla in contul deschis la B.R.D.

reprezentând dobânda aferenta.

Acest aspect a fost reținut chiar de

către instanța (fila 5 paragraful 3 din decizia comerciala atacata).

Conform

Adresei nr. DI/39636 din 08 septembrie 2008 emisă Primăria sector 6 - Direcția

de

Investiții depusă încă de la fondul cauzei pârâta a

cerut B.R.D., sucursala Academiei, deblocarea sumei de 5610,36 lei cât și a

dobânzilor

aferente

încă din septembrie 2008.

Astfel,

în mod cu totul eronat a reținut instanța faptul că pârâta a

dispus deblocarea

doar cu privire la suma reprezentând garanția de buna execuție,

respectiv 5610,36 lei.

Contrar

susținerilor B.R.D., pârâta precizează că și-a dat acordul scris cu privire la

deblocarea atât a

sumei ce reprezenta garanția de bună execuție cât și a dobânzilor aferente, iar

faptul ca banca nu procedează la aceasta deblocare nu îi poate fi imputabil.

Așadar,

în mod eronat instanța de apel a obligat pe pârâtă la un fapt pe

care

îl executase de buna-voie încă înainte ca SC L. 2001 SRL sa se fi

adresat instanțelor

de judecată pentru recuperarea debitului (Judecătoria sector 6 -

prima instanță investită să se pronunțe în cauza

de față) la data de 08 decembrie 2008.

Înalta

Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul de recurs

invocat, constată următoarele:

Ca

urmare a recepției finale privind terminarea lucrărilor ce au constituit

obiectul contractului nr. 2012-16 din 29 noiembrie 2002, garanția de buna execuție

trebuia restituită, în temeiul art. 11 din contract.

Pârâta

recunoaște că a emis în acest sens adresa nr.

DI/39636 din 08

septembrie 2008 prin care a solicitat băncii deblocarea sumei de 5610,36 lei

(reprezentând garanție de bună execuție calculată la valoarea lucrărilor

contractului) precum și a dobânzilor aferente, sumă care a și fost încasată de

reclamantă, însă potrivit adresei emise de B.R.D. G.S.G., sucursala Academiei,

la data de 3 ianuarie 2010 soldul contului pentru care s-a constituit garanția

de bună execuție este de 2194,82 ron și pentru deblocarea acestei sume ce

reprezintă garanție de bună execuție este necesar acordul scris al

beneficiarului.

Astfel

fiind, în mod legal curtea de apel a constatat că suma de bani existentă în

contul de bună execuție (indiferent că reprezintă garanție de bună execuție sau

dobândă acumulată la suma depusă cu acest titlu) se poate restitui numai în

condițiile precizate de bancă și anume cu acordul scris al beneficiarului care

trebuie să indice precis cuantumul sumei care urmează a fi deblocată și nu

generic cum apreciază pârâta, care prin adresa precitată și-a exprimat acordul

pentru deblocarea unor sume acumulate cu titlu de dobândă, fără a preciza

cuantumul.

În

consecință, motivul de recurs nu numai că este nefondat ci are și caracter

formal deoarece însăși recurenta pârâtă precizează în motivele de recurs că

recunoaște dreptul reclamantei de a încasa întreaga sumă existentă în contul

constituit exclusiv pentru garanția de bună execuție (inclusiv dobânda

acumulată) dar pe de altă parte refuză, în mod nejustificat, să execute obligația

legală instituită prin decizia curții de apel, privind modalitatea de deblocare

a acestei sume, obligație dispusă de instanța de apel în raport de exigențele

legislației bancare și a cărei executare nu afectează în niciun mod patrimoniul

pârâtei.

Caracterul

formal al recursului rezultă și din contradicția dintre recunoașterea de către

pârâtă a dreptului reclamantei la încasarea întregii sume din contul constituit

pentru garanția de bună execuție, pe de o parte, și pe de altă parte,din

solicitarea privind ”modificarea în tot a sentinței de fond, în sensul

respingerii acțiunii ca neîntemeiată” (deși prin sentința pronunțată în fond acțiunea

reclamantei fusese respinsă și în consecință, în mod nelegal pârâta solicită în

recurs, respingerea acțiunii, pentru a doua oară, în loc să solicite menținerea

hotărârii instanței de fond).

În

raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivul de recurs

este nefondat și potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

urmează să respingă recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI împotriva deciziei

comerciale nr. 228

din

2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2011.