ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 103 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în dosarul nr. 2170/116/2009 s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpaților D.V.I. și A.S., la câte 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, inculpații au fost lipsiți de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate durata prevenției, de la 15 iulie 2009 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 673,1 grame rezină de cannabis de la inculpatul D.V.I., substanța aflându-se depusă la Camera de corpuri delicte a IGPR - DCJȘEO cu dovada seria H nr. 0001607 din 28 iulie 2009. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 2000 lei de la inculpatul D.V.I. și a sumei de 2000 lei de la inculpatul A.S. S-a constatat că, în procesul analizelor de laborator, s-au consumat următoarele cantități de rezină de cannabis: 0,53 g, 0,70 g, 0,74 g, 0,82g.

în baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză atât la urmărirea penală, cât și în faza de judecată, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 10 iunie 2009, organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Călărași s-au sesizat din oficiu că, pe raza municipiului Călărași, există o grupare de tineri care se ocupă cu comercializare și consumul de droguri, respectiv hașiș. Prin ordonanța din 10 iunie 2009 s-a autorizat procurarea de către investigatorul sub acoperire „M.V." și de către colaboratorul sub acoperire „E.V.", a unor cantități de droguri.

în aceeași zi, colaboratorul sub acoperire a cumpărat o doză de hașiș de la inculpatul A.S., prețul tranzacției fiind de 50 lei. Substanța cumpărată în condițiile descrise anterior a fost supusă expertizării la Laboratorul Central de Analiză și Profil a Drogurilor, din cadrul I.G.P.R., prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 523639 din 16 iunie 2009 stabilindu-se că doza vândută de inculpatul A.S. conține 0,53 g rezină de canabis. Colaboratorul sub acoperire a mai cumpărat, în trei zile diferite, trei cantități de droguri, natura substanței supusă expertizei fiind stabilită prin rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 523700 din 23 iunie 2009, nr. 523845 și 523846 din 09 iulie 2009. Din declarațiile colaboratorului sub acoperire „E.V." a rezultat că acesta a cumpărat de la inculpatul A.S.

încă trei doze de hașiș, la datele de 18 iunie, 1 iulie și 2 iulie 2009, în total achiziționând 2,7 gr din această substanță. Din convorbirile inculpatului A.S., a căror interceptare și înregistrare a fost autorizată de Tribunalul Călărași, a rezultat că „E.V." nu a fost singurul client, existând mai multe tranzacții în cadrul cărora plata prețului se garanta prin remiterea unui bun mobil, de regulă bijuterii sau aparatură electronică. La data de 14 iulie 2009, martorul protejat L.I. a formulat un denunț împotriva inculpatului D.V.I., despre care a arătat că deține o mare cantitate de droguri. Prin ordonanța 8A din 14 iulie 2009, s-a dispus autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire „M.V." și „C.I." și procurarea de către aceștia de droguri de la inculpatul D.V.I.

Tranzacția s-a programat pentru ziua de 15 iulie 2009, când, la orele 18,30, inculpatul D. s-a întâlnit cu investigatorii sub acoperire în parcarea super-marketului Auchan, Ie-a dat 7 pachete cu hașiș, primind în schimb suma de 14.000 lei, moment în care a fost prins și imobilizat. Așa cum s-a menționat și în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, au fost verificate bancnotele găsite asupra inculpatului și s-au sigilat cele șapte pachete de droguri vândute. În urma expertizării, s-a stabilit că pachetele conțineau rezină de canabis, cantitatea fiind de 679 g. Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, inculpatul D.V.I. arătând că are drogurile de la numitul B.L., (arestat în altă cauză) și că acesta i Ie-a dat spre valorificare, la momentul arestării preventive.

Acest inculpat a declarat că, din 10 calupuri, a dat trei numiților A.S. și Z.M., în scopul vânzării, celelalte făcând obiectul tranzacției cu investigatorii sub acoperire. Și inculpatul A.S. a confirmat faptul că a vândut droguri mai multor persoane, din cele primite de la inculpatul D.I., însă a interpus în relația lor comercială pe numitul Z.M. (persoană față de care s-a disjuns cauza). Din procesele verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice ale celor doi inculpați a rezultat legătura lor, dar și a ambilor cu numitul B.L. În raport de recunoașterea inculpaților, coroborată cu toate probele administrate în cauză, tribunalul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Latura obiectivă cuprinde repetate acte de comercializate a substanței „rezină de canabis", definită ca drog de risc și inclusă în Tabelul III - anexă la Legea nr. 143/2000 modificată, actele materiale făcând parte dintre cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din aceeași lege. Latura subiectivă este vinovăția în forma intenției directe, pentru ambii inculpați, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Cum faptele comise în condițiile și forma stabilită anterior prezintă pericolul social specific infracțiunilor, au fost săvârșite cu vinovăție, și sunt prevăzute de lege, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile trageri la răspundere a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004.

încadrarea juridică s-a stabilit reținând și starea de recidivă post-executorie, pentru ambii inculpați, prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., dar și de agravanta pe care o constituie complexitatea infracțiunilor săvârșită în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptelor (în contextul proliferării acestui gen de infracțiuni), circumstanțele reale în care au fost comise și circumstanțele personale ale inculpaților. Instanța de fond a reținut că inculpații, deși sunt tineri, sunt cunoscuți cu antecedente penale, având multiple condamnări, iar nevoia de bani pentru întreținerea familiilor nu poate justifica încălcarea valorilor sociale ocrotite de legea penală, mai cu seamă că ambii știau riscurile și mai ales consecințele pe care le vor avea de suportat.

S-a făcut aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 C. pen., cu referire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestora. În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 673,1 g rezină de canabis, depusă la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - DCJSEO, cu dovada seria H nr. 0001607/28 iulie 2009. În baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpați, a sumelor obținute din vânzarea de droguri (câte 2000 lei de la fiecare inculpat, după cum ei înșiși au declarat).

Cheltuielile judiciare datorate statului au fost suportate de inculpați conform art. 191 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații D.V.I. și A.S.. Ambii au criticat sentința primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că acestea sunt mult prea aspre în raport de poziția procesuală sinceră și de regret a faptelor. Analizând sentința apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., s-au constatat următoarele: În ceea ce privește situația de fapt, Curtea a constatat că aceasta a fost corect stabilită, urmare a analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor, procesele - verbale întocmite de investigatorii și colaboratorii sub acoperire cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, rapoarte de constatare tehnico-științifică. În esență în sarcina inculpatului D.V.I. instanța de apel a reținut că, intrând în posesia unei cantități de aproximativ 1000 grame rezină de cannabis, în perioada iunie - iulie 2009 a vândut-o către numitul Z.M.

(300 grame-pentru suma de 2.000 lei) și către investigatorii sub acoperire M.V. și C.I. - 679 grame. Cu privire la inculpatul A.S. s-a reținut că în perioada mai - iulie 2009, a vândut mai multor persoane cantitatea totală de 50 grame rezină de cannabis, droguri primite de la numitul Z.M. S-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, în drept acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc săvârșită în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Starea de recidivă postexecutorie a fost în mod corect stabilită pentru ambii inculpați. Curtea a reținut că, condamnarea la pedeapsa 5 ani închisoare aplicată inculpatului D. prin sentința penală 222/2000 a Judecătoriei Călărași nu a fost pronunțată pentru infracțiuni săvârșite în minorat, astfel cum a susținut acesta (referat instanță, fila 13 dosar apel).

În raport de datele existente în fișa de cazier judiciar, s-a constatat că în cauză nu a intervenit nici termenul de reabilitare judecătorească, inculpatul suferind condamnări succesive, astfel că acesta urmează a fi calculat în funcție de pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare (fiind de 6 ani și 6 luni) și curge de la data considerării ca executată a ultimei hotărâri, respectiv a sentinței penale 70/2002 a Judecătoriei Călărași (prin care i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, executată de la 06 ianuarie 2002 la 13 mai 2003, când a fost liberat condiționat având un rest neexecutat de 237 zile). În ceea ce-l privește pe inculpatul A.S., condamnarea la 3 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală 195/2006 a judecătoriei Slobozia, executată de la 27 mai 2004 la 06 octombrie 2006, când a fost liberat condiționat cu un rest de 416 zile, va atrage de asemenea incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Referitor la pedepsele ce le-au fost aplicate inculpaților, de câte 7 ani închisoare, Curtea a apreciat că nu s-a făcut o justă individualizare a acestora, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. Este adevărat că inculpații sunt recidiviști, cunoscuți cu multiple condamnări încă din minorat, însă această împrejurare nu justifica aplicarea unor pedepse orientate către mediu, în contextul în care condamnările anterioare nu au fost dispuse pentru același gen de infracțiuni, iar aceștia au avut o poziție procesuală de recunoaștere a faptelor. Raportând criteriile prev. de art. 72 C. pen.

la circumstanțele cauzei, s-au reținut gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă (cantitatea ridicată de droguri pusă în circulație), forma continuată, circumstanțele personale ale inculpaților, ambii recidiviști, suferind multiple condamnări, însă cu o poziție procesuală sinceră pe întreg parcursul procesului penal, și comportament bun în societate ulterior eliberării lor din executarea pedepselor anterioare, astfel cum a rezultat din actele în circumstanțiere depuse la dosar (aceștia au încercat să se reintegreze în comunitate prin întemeierea unei familii, găsirea unui loc de muncă). Comportamentul inculpaților în fața instanței nu a putut fi însă valorificat ca și circumstanță atenuantă, astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel.

Pe de o parte, Curtea a reținut că această recunoaștere a intervenit în contextul surprinderii în flagrant (inculpatul D.) și cel al efectuării unor cumpărări supravegheate și al interceptării convorbirilor telefonice (inculpatul A.). Procedând la o reindividualizare a pedepselor, Curtea a aplicat inculpaților câte o pedeapsă de 5 ani și 6 lui închisoare, apreciind că acesta este suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen. S-a redus corespunzător și pedeapsa complementară aplicată acestora, interzicându-le pe o perioadă de 2 ani drepturile pev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, au fost interzise inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., instanța de apel apreciind, în raport de natura infracțiunii reținută în sarcina celor doi inculpați, că nu se justifică și interzicerea dreptului de a alege.

Din oficiu, Curtea a constatat că măsura confiscării speciale a sumei de 2.000 lei de la inculpatul A.S. nu este corectă. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt supuse confiscării speciale sumele obținute prin valorificarea drogurilor. Din probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că inculpatul a înstrăinat cele 50 grame de rezină de cannabis pentru numitul Z.M. (față de care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei), obținând pentru sine numai suma de 700 lei, restul (diferența pană la 2.000 lei) fiindu-i înmânată lui Z.M.. Ca atare, sentința primei instanțe a fost desființată și sub acest aspect, iar în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 Curtea a dispus confiscarea specială, de la inculpatul A.S.

a sumei de 700 lei. Astfel, instanța de apel, a admis apelurile declarate de inculpații D.V.I. și A.S. împotriva sentinței penale nr. 103/2009 a Tribunalului Călărași, secția penală. A desființat în parte hotărârea apelată și rejudecând: în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.V.I. la o pedeapsă de 5ani și 6 luni închisoare pentru trafic de droguri de risc. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.S. la o pedeapsă de 5ani și 6 luni închisoare pentru trafic de droguri de risc. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.S.

a sumei de 700 RON, dobândită prin valorificarea drogurilor. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A menținut măsura arestării preventive a celor doi apelanți inculpați și a dedus prevenția pentru ambii, de la 15 iulie 2009 la zi. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.V.I. și A.S., care prin apărătorii desemnați din oficiu, au criticat decizia recurată și sentința primei instanțe prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepselor aplicate având în vedere atitudinea sinceră și de regret a inculpaților atât în faza de urmărire penală cât și la instanțele judecătorești, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, Înalta Curte, constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, Înalta Curte, apreciază că în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpații D.V.I. și A.S. dar și de circumstanțele personale ale acestora. Înalta Curte, a apreciat că pedepsele aplicate în cauză de către instanța de apel, reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen., pe de-o parte, iar pe de altă parte, împrejurările enumerate exemplificativ în dispozițiile art. 74 C. pen.

au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele fiind recunoscute ca atare numai dacă alte stări sau situații nu le anulează această valoare, și dacă, prin raportare la fapta săvârșită și la persoana inculpatului, sunt suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special, ceea ce nu se poate susține în cauză, în raport de cele arătate anterior. Comportamentul inculpaților în fața instanței nu poate fi însă valorificat ca și circumstanță atenuantă, astfel cum s-a solicitat prin motivele de recurs, Înalta Curte, reținând că această recunoaștere a intervenit în contextul surprinderii în flagrant (inculpatul D.) și cel al efectuării unor cumpărări supravegheate și al interceptării convorbirilor telefonice (inculpatul A.), astfel că, față de gravitatea faptelor comise de inculpații D.V.I.

și A.S., forma continuată a infracțiunilor, recidiva postexecutorie a ambilor inculpați, nu se impune reducerea pedepselor aplicate. În raport de cele arătate, Înalta Curte, a apreciat că, critica formulată de inculpații D.V.I. și A.S., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută , deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă față de inculpații D.V.I. și A.S. asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestora, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.V.I. și A.S. împotriva deciziei penale nr. 253/A din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Se va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2009 la 17 februarie 2010. Vor fi obligați recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.V.I. și A.S. împotriva deciziei penale nr. 253/A din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2009 la 17 februarie 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.