ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 13 octombrie 2009

pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în dosarul nr. 2170/116/2009

s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea

inculpaților D.V.I. și A.S., la câte 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei

închisorii, inculpații au fost lipsiți de exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea

de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate durata prevenției,

de la 15 iulie 2009 la zi.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus

confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 673,1 grame rezină

de

cannabis de la inculpatul D.V.I., substanța aflându-se depusă la

Camera de corpuri delicte a IGPR - DCJȘEO cu dovada seria H nr. 0001607 din 28

iulie 2009.

În baza art.

17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată s-a dispus confiscarea specială

în folosul statului a sumei de 2000 lei de la inculpatul D.V.I. și a sumei de

2000 lei de la inculpatul A.S.

S-a constatat

că, în procesul analizelor de laborator, s-au consumat următoarele cantități de

rezină de cannabis: 0,53 g, 0,70 g, 0,74 g, 0,82g. în baza art. 191 C. proc.

pen. au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se

pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele

administrate în cauză atât la urmărirea penală, cât și în faza de judecată,

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 10

iunie 2009, organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Călărași s-au sesizat din

oficiu că, pe raza municipiului Călărași, există o grupare de tineri care se

ocupă cu comercializare și consumul de droguri, respectiv hașiș. Prin ordonanța

din 10 iunie 2009 s-a autorizat procurarea de către investigatorul sub

acoperire „M.V." și de către colaboratorul sub acoperire „E.V.", a

unor cantități de droguri. în aceeași zi, colaboratorul sub acoperire a

cumpărat o doză de hașiș de la inculpatul A.S., prețul tranzacției fiind de 50

lei. Substanța cumpărată în condițiile descrise anterior a fost supusă

expertizării la Laboratorul Central de Analiză și Profil a Drogurilor, din

cadrul I.G.P.R., prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 523639 din

16 iunie 2009 stabilindu-se că doza vândută de inculpatul A.S. conține 0,53 g rezină

de canabis.

Colaboratorul

sub acoperire a mai cumpărat, în trei zile diferite, trei cantități de droguri,

natura substanței supusă expertizei fiind stabilită prin rapoartele de

constatare tehnico-științifică nr. 523700 din 23 iunie 2009, nr. 523845 și

523846 din 09 iulie 2009. Din declarațiile colaboratorului sub acoperire „E.V."

a rezultat că acesta a cumpărat de la inculpatul A.S. încă trei doze de hașiș,

la datele de 18 iunie, 1 iulie și 2 iulie 2009, în total achiziționând 2,7 gr

din această substanță.

Din

convorbirile inculpatului A.S., a căror interceptare și înregistrare a fost

autorizată de Tribunalul Călărași, a rezultat că „E.V." nu a fost singurul

client, existând mai multe tranzacții în cadrul cărora plata prețului se

garanta prin remiterea unui bun mobil, de regulă bijuterii sau aparatură

electronică.

La data de 14

iulie 2009, martorul protejat L.I. a formulat un denunț împotriva inculpatului D.V.I.,

despre care a arătat că deține o mare cantitate de droguri. Prin ordonanța 8A

din 14 iulie 2009, s-a dispus autorizarea folosirii investigatorilor sub

acoperire „M.V." și „C.I." și procurarea de către aceștia de droguri

de la inculpatul D.V.I.

Tranzacția

s-a programat pentru ziua de 15 iulie 2009, când, la orele 18,30, inculpatul D.

s-a întâlnit cu investigatorii sub acoperire în parcarea super-marketului

Auchan, Ie-a dat 7 pachete cu hașiș, primind în schimb suma de 14.000 lei,

moment în care a fost prins și imobilizat.

Așa cum s-a

menționat și în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, au fost

verificate bancnotele găsite asupra

inculpatului

și s-au sigilat cele șapte pachete de droguri vândute. În urma

expertizării,

s-a stabilit că pachetele conțineau rezină de canabis, cantitatea fiind de 679

g.

Inculpații au

recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, inculpatul D.V.I.

arătând că are drogurile de la numitul B.L., (arestat în altă cauză) și că

acesta i Ie-a dat spre valorificare, la momentul arestării preventive. Acest

inculpat a declarat că, din 10 calupuri, a dat trei numiților A.S. și Z.M., în

scopul vânzării, celelalte făcând obiectul tranzacției cu investigatorii sub

acoperire. Și inculpatul A.S. a confirmat faptul că a vândut droguri mai multor

persoane, din cele primite de la inculpatul D.I., însă a interpus în relația

lor comercială pe numitul Z.M. (persoană față de care s-a disjuns cauza). Din

procesele verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice ale

celor doi inculpați a rezultat legătura lor, dar și a ambilor cu numitul B.L.

În raport de

recunoașterea inculpaților, coroborată cu toate probele administrate în cauză,

tribunalul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Latura

obiectivă cuprinde repetate acte de comercializate a substanței „rezină de

canabis", definită ca drog de risc și inclusă în Tabelul III - anexă la

Legea nr. 143/2000 modificată, actele materiale făcând parte dintre cele

prevăzute de art. 2 alin. (1) din aceeași lege.

Latura subiectivă

este vinovăția în forma intenției directe, pentru ambii inculpați, conform art.

19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

Cum faptele

comise în condițiile și forma stabilită anterior prezintă pericolul social

specific infracțiunilor, au fost săvârșite cu vinovăție, și sunt prevăzute de

lege, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile trageri la răspundere a

inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată prin Legea nr. 522/2004. încadrarea juridică s-a stabilit reținând

și starea de recidivă post-executorie, pentru ambii inculpați, prevăzută de

art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., dar și de agravanta pe care o constituie

complexitatea infracțiunilor săvârșită în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de prevăzute de art. 72 C.

pen., avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptelor (în

contextul proliferării acestui gen de infracțiuni), circumstanțele reale în

care au fost comise și circumstanțele personale ale inculpaților. Instanța de

fond a reținut că inculpații, deși sunt tineri, sunt cunoscuți cu antecedente

penale, având multiple condamnări, iar nevoia de bani pentru întreținerea

familiilor nu poate justifica încălcarea valorilor sociale ocrotite de legea

penală, mai cu seamă că ambii știau riscurile și mai ales consecințele pe care

le vor avea de suportat. S-a făcut aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de

art. 71 C. pen., cu referire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. Considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, conform art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestora.

În conformitate

cu dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus

confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 673,1 g rezină de canabis,

depusă la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - DCJSEO, cu dovada

seria H nr. 0001607/28 iulie 2009.

În baza art.

17 alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus confiscarea specială, în folosul

statului, de la inculpați, a sumelor obținute din vânzarea de droguri (câte

2000 lei de la fiecare inculpat, după cum ei înșiși au declarat).

Cheltuielile

judiciare datorate statului au fost suportate de inculpați conform art. 191 C.

proc. pen.

Împotriva

acestei hotărâri au formulat apel inculpații D.V.I. și A.S.. Ambii au criticat

sentința primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că

acestea sunt mult prea aspre în raport de poziția procesuală sinceră și de

regret a faptelor.

Analizând

sentința apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., s-au constatat următoarele:

În ceea ce

privește situația de fapt, Curtea a constatat că aceasta a fost corect

stabilită, urmare a analizei coroborate a materialului probator administrat în

cauză, respectiv declarațiile inculpaților de

recunoaștere

a faptelor, procesele - verbale întocmite de investigatorii și

colaboratorii

sub acoperire cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate, procese verbale de

redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, rapoarte de

constatare tehnico-științifică.

În esență în

sarcina inculpatului D.V.I. instanța de apel a reținut că, intrând în posesia

unei cantități de aproximativ 1000 grame rezină de cannabis, în perioada iunie

- iulie 2009 a vândut-o către numitul Z.M. (300 grame-pentru suma de 2.000 lei)

și către investigatorii sub acoperire M.V. și C.I. - 679 grame. Cu privire la

inculpatul A.S. s-a reținut că în perioada mai - iulie 2009, a vândut mai

multor persoane cantitatea totală de 50 grame rezină de cannabis, droguri

primite de la numitul Z.M.

S-a constatat

că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, în drept acestea întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc săvârșită

în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Starea de

recidivă postexecutorie a fost în mod corect stabilită pentru ambii inculpați.

Curtea a reținut că, condamnarea la pedeapsa 5 ani închisoare aplicată

inculpatului D. prin sentința penală 222/2000 a Judecătoriei Călărași nu a fost

pronunțată pentru infracțiuni săvârșite în minorat, astfel cum a susținut

acesta (referat instanță, fila 13 dosar apel).

În raport de

datele existente în fișa de cazier judiciar, s-a constatat că în cauză nu a

intervenit nici termenul de reabilitare judecătorească, inculpatul suferind

condamnări succesive, astfel că acesta urmează a fi calculat în funcție de

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare (fiind de 6 ani și 6 luni) și curge

de la data considerării ca executată a ultimei hotărâri, respectiv a sentinței

penale 70/2002 a Judecătoriei Călărași (prin care i-a fost aplicată o pedeapsă

de 2 ani închisoare, executată de

la 06

ianuarie 2002 la 13 mai 2003, când a fost liberat condiționat având un rest

neexecutat

de 237 zile).

În ceea ce-l

privește pe inculpatul A.S., condamnarea la 3 ani și 6 luni închisoare dispusă

prin sentința penală 195/2006 a judecătoriei Slobozia, executată de la 27 mai 2004

la 06 octombrie 2006, când a fost liberat condiționat cu un rest de 416 zile,

va atrage de asemenea incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Referitor la

pedepsele ce le-au fost aplicate inculpaților, de câte 7 ani închisoare, Curtea

a apreciat că nu s-a făcut o justă individualizare a acestora, în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen. Este adevărat că inculpații sunt recidiviști,

cunoscuți cu multiple condamnări încă din minorat, însă această împrejurare nu

justifica aplicarea unor pedepse

orientate

către mediu, în contextul în care condamnările anterioare nu au

fost

dispuse pentru același gen de infracțiuni, iar aceștia au avut o poziție

procesuală de recunoaștere a faptelor.

Raportând

criteriile prev. de art. 72 C. pen. la circumstanțele cauzei, s-au reținut

gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care aceasta a

fost comisă (cantitatea ridicată de droguri pusă în circulație), forma

continuată, circumstanțele personale ale inculpaților, ambii recidiviști,

suferind multiple condamnări, însă cu o poziție procesuală sinceră pe întreg

parcursul procesului penal, și comportament bun în societate ulterior

eliberării lor din executarea pedepselor anterioare, astfel cum a rezultat din

actele în circumstanțiere depuse la dosar (aceștia au încercat să se

reintegreze în comunitate prin întemeierea unei familii, găsirea unui loc de muncă).

Comportamentul

inculpaților în fața instanței nu a putut fi însă valorificat ca și

circumstanță atenuantă, astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel. Pe de o

parte, Curtea a reținut că această recunoaștere a intervenit în contextul

surprinderii în flagrant (inculpatul

D.) și

cel al efectuării unor cumpărări supravegheate și al interceptării

convorbirilor

telefonice (inculpatul A.). Procedând la o reindividualizare a pedepselor, Curtea

a aplicat inculpaților câte o pedeapsă de 5 ani și 6 lui închisoare, apreciind

că acesta este suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.

S-a redus

corespunzător și pedeapsa complementară aplicată acestora, interzicându-le pe o

perioadă de 2 ani drepturile pev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a

și lit. b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, au fost interzise inculpaților

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.,

instanța de apel apreciind, în raport de natura infracțiunii reținută în

sarcina celor doi inculpați, că nu se justifică și interzicerea dreptului de a

alege.

Din oficiu,

Curtea a constatat că măsura confiscării speciale a sumei de 2.000 lei de la

inculpatul A.S. nu este corectă. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

sunt supuse confiscării speciale sumele obținute prin valorificarea drogurilor.

Din probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că inculpatul a înstrăinat

cele 50 grame de rezină de cannabis pentru numitul Z.M. (față de care prin

rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei), obținând pentru sine numai suma de

700 lei, restul (diferența pană la 2.000 lei) fiindu-i înmânată lui Z.M.. Ca

atare, sentința primei instanțe a fost desființată și sub acest aspect, iar în

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 Curtea a dispus confiscarea specială,

de la inculpatul A.S. a sumei de 700 lei. Astfel, instanța de apel, a admis

apelurile declarate de inculpații D.V.I. și A.S. împotriva sentinței penale nr.

103/2009 a Tribunalului Călărași, secția penală. A desființat în parte

hotărârea apelată și rejudecând: în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a

condamnat pe inculpatul D.V.I. la o pedeapsă de 5ani și 6 luni închisoare

pentru trafic de droguri de risc. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A

făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatului pe durata executării

pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a

II

a

și lit. b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe

inculpatul A.S. la o pedeapsă de 5ani și 6 luni închisoare pentru trafic de

droguri de risc. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen. pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71

C. pen., interzicând inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca

pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a

și lit. b) C. pen. În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.S. a

sumei de 700 RON, dobândită prin valorificarea drogurilor. A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate. A menținut măsura arestării preventive

a celor doi apelanți inculpați și a dedus prevenția pentru ambii, de la 15

iulie 2009 la zi.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.V.I. și A.S.,

care prin apărătorii desemnați din oficiu, au criticat decizia recurată și

sentința primei instanțe prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor, casarea ambelor

hotărâri și reducerea pedepselor aplicate având în vedere atitudinea sinceră și

de regret a inculpaților atât în faza de urmărire penală cât și la instanțele

judecătorești, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74

lit. c) și art. 76 C. pen.

Examinând

recursurile declarate prin prisma cazului de casare

invocat, prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar și

din oficiu,

Înalta Curte, constată că acestea sunt nefondate, pentru

considerentele ce vor urma.

Astfel, Înalta

Curte, apreciază că în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de

gradul de pericol social în concret al faptelor

săvârșite de inculpații D.V.I. și A.S. dar și de

circumstanțele

personale ale acestora.

Înalta Curte,

a apreciat că pedepsele aplicate în cauză de către instanța de apel, reflectă o

justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev.

de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea

scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52

C. pen., pe de-o parte, iar pe de altă parte, împrejurările enumerate

exemplificativ în dispozițiile art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potențială

de a constitui circumstanțe atenuante, ele fiind recunoscute ca atare numai

dacă alte stări sau situații nu le anulează această valoare, și dacă, prin

raportare la fapta săvârșită și la persoana inculpatului, sunt suficient de

semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special, ceea

ce nu se poate susține în cauză, în raport de cele arătate anterior.

Comportamentul

inculpaților în fața instanței nu poate fi însă valorificat ca și circumstanță

atenuantă, astfel cum s-a solicitat prin motivele de recurs, Înalta Curte,

reținând că această recunoaștere a intervenit în contextul surprinderii în

flagrant (inculpatul D.) și cel al efectuării unor cumpărări supravegheate și

al interceptării convorbirilor telefonice (inculpatul A.), astfel că, față de

gravitatea faptelor comise de inculpații D.V.I. și A.S., forma continuată a

infracțiunilor, recidiva postexecutorie a ambilor inculpați, nu se impune

reducerea pedepselor aplicate.

În raport de

cele arătate, Înalta Curte, a apreciat că, critica

formulată de inculpații D.V.I. și A.S., privind

greșita

individualizare a pedepselor nu poate fi reținută , deoarece în cauză au fost

evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează

individualizarea judiciară, iar pedeapsa

privativă de libertate dispusă față de inculpații D.V.I. și A.S. asigură

realizarea

funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea

reintegrării sociale viitoare a acestora, nefiind aplicabil cazul de casare

invocat respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de

aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, se vor respinge ca nefondate recursurile

declarate de

inculpații D.V.I. și A.S. împotriva deciziei penale nr. 253/A

din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Se va deduce

din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării

preventive de la 15 iulie 2009 la 17 februarie 2010.

Vor fi

obligați recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând

onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații D.V.I.

și A.S.

împotriva deciziei

penale nr. 253/A din

30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din

cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării

preventive de la 15 iulie 2009 la 17 februarie 2010.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.