ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4157/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4157/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 47 din 5 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2974/110/2008

al Tribunalului Bacău, secția comercială, și de contencios administrativ, s-a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta U.A.T.M. Moinești împotriva

pârâtei SC O.P. SA Moinești.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a

reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

1.638.848 lei reprezentând contravaloarea diferenței de chirie aferentă

trimestrului I al anului 2008, calculată conform Hotărârii Consiliului Local nr.

81 din 21 decembrie 2007 prin care s-au aprobat chiriile pentru spațiile și

terenurile închiriate din domeniul public și privat al Municipiului Moinești,

pentru anul 2008.

În consecință, arată Tribunalul, deși reclamanta

pretinde plata chiriei în temeiul contractelor de închiriere din 2007, acordul

de voință al pârâtei nu a fost exprimat, contractele nefiind semnate, pentru

anul 2008, de reprezentantul pârâtei.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca

nefondat prin decizia civilă nr. 20 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal cu motivarea că,

de esența contractuală de închiriere este obligația plății chiriei în

condițiile art. 1429 C. civ.

În speță însă, arată instanța de apel, sumele

pretinse nu constituie rezultatul unor negocieri între părți, ci modificarea

cuantumului chiriei a fost făcută în mod unilateral de reclamantă, prin H.C.L. nr.

81 din 21 decembrie 2007, fără acordul pârâtei. În plus, deși termenul locațiunii

a expirat la 31 decembrie 2007, locațiunea s-a reînnoit conform art. 1437 C.

civ., prin tacita relocațiune, noile contracte având loc în condițiile

anterioare, considerate fiind, însă, fără termen.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

reclamanta U.A.T.M. Moinești, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 –

art. 316 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că

decizia recurată este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea eronată a prevederilor

art. 5 din contracte, potrivit cărora, modificarea prețului încheierii nu se

poate face decât prin Hotărârea Consiliului Local și nu prin negociere.

De altfel, această modalitate de stabilire a chiriei

rezultă din dispozițiile Legii nr. 215/2001 care atribuie o atare competență

Consiliului Local.

O altă critică vizează aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 1437 C. civ., în condițiile în care pârâta a efectuat plata parțială

reprezentând chiria stabilită la nivelul anului 2007, a rămas netulburată în

folosința terenului după expirarea locațiunii, astfel că a intervenit tacita

relocațiune, situație în care datorează chiria stabilită potrivit H.C.L. nr.

81/2007, respectiv suma de 1.638.848 lei.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C.

proc. civ. excepția invocată de intimata privind decăderea recurentei din

termenul de motivare a recursului, Curtea o va respinge ca nefondată, deoarece

prin înscrisul menționat nu s-au invocat critici noi, ci s-a procedat la o

indicare a temeiurilor de drept incidente.

În privința fondului, Curtea, prin prisma motivelor

invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, constată că recursul

reclamantei este fondat.

Astfel, potrivit art. 27 și art. 37 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată și

modificată, Consiliul Local are competența stabilirii cuantumului taxelor

locale și răspunde de administrarea bunurilor aflate în proprietatea publică și

privată a unităților administrativ teritoriale.

În considerarea acestor dispoziții legale și a

regimului juridic al terenurilor ce formează obiectul contractelor din litigiu

încheiate în anul 2007, părțile au convenit potrivit clauzei înserate la art. 5

că,,modificările aduse prețului de închiriere nu se pot face decât prin

Hotărâri ale Consiliului Local, urmând a se încheia un act adițional.

Această din urmă mențiune a fost prevăzută în

contractele aferente anului 2008, care însă, nu au fost semnate și de pârâtă.

Prin urmare, în privința cuantumului chiriei s-a stabilit

că aceasta se va efectua prin Hotărâre a Consiliului Local și nu prin

negociere, iar intimata a acceptat fără obiecțiuni această clauză.

În acest context, este eronată concluzia instanțelor

anterioare în sensul că reclamanta a stabilit unilateral chiria, deoarece o

atare modalitate este în acord cu dispozițiile legale evocate și a fost agreată

de pârâtă, astfel că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8

C. proc. civ. este întemeiat.

Concluzia este identică și cu privire la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivat din aplicarea eronată a

dispozițiilor art. 1437 C. civ., referitoare la tacita relocațiune.

Sub acest aspect, deși se reține prin decizia

recurată faptul că locațiunea s-a reînnoit în condițiile stabilite prin

contractele încheiate în anul 2007, s-a ignorat clauza potrivit căreia

modificarea chiriei se efectuează prin H.C.L., și nu prin negocierea părților.

În altă ordine de idei, lipsa unui act adițional pe

care intimata nu a înțeles să-l semneze, nu justifică refuzul acesteia de a

achita chiria aferentă trimestrului I al anului 2008 în cuantumul stabilit

potrivit H.C.L. nr. 81/2007, respectiv suma de 1.638.848 lei reținând și faptul

că actul administrativ nu a fost anulat.

În egală măsură, pentru aceleași considerente, este

lipsită de temei legal sau convențional și susținerea potrivit căreia în aceste

condiții, chiria aferentă pentru trimestrul I al anului 2008, este în cuantumul

stabilit pentru anul 2007.

Pe cale de consecință, recursul reclamantei este

fondat și va fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., iar decizia recurată va fi modificată în sensul admiterii apelului,

schimbării sentinței și admiterii acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta U.A.T.M.

Moinești, prin Primar, împotriva deciziei nr. 20 din 19 februarie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

modifică decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei declarat

împotriva sentinței civile nr. 47 din 5 februarie 2009 a Tribunalului Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, pe care o schimbă și în

consecință:

Admite acțiunea formulată de reclamanta U.A.T.M.

Moinești, prin Primar, împotriva pârâtei SC O.P. SA București pe care o obligă

la plata sumei de 1.636.848 lei reprezentând diferență chirie trimestrul I

2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie

2010.