ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2539/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.O.C.O.M. I. Băneasa

prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, în contradictoriu cu pârâta S.O.C.O.M. A. a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra

întregului patrimoniu preluat de părți de la fosta C.A., cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința comercială nr.

120 din 24 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza spre competentă soluționare

Tribunalului București.

Soluționând cauza după

declinare, Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 15428 din 20

decembrie 2007, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de

pârâtă, ca neîntemeiată și a respins acțiunea reclamantei, reținând, în esență,

că reclamanta nu a semnat protocolul și bilanțul de desprindere conform

hotărârii Adunării Generale a C.A. din 28 februarie 1992 prin care s-a aprobat

desprinderea unităților 8,9 și 10, iar cât privește excepția autorității de

lucru judecat la hotărârea invocată nu îndeplinește condiția privind tripla

identitate de părți, obiect, cauză.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 407 din 15

octombrie 2008.

În argumentarea acestei

decizii instanța de apel a reținut că, atâta vreme cât Hotărârea Adunării

Generale a C.A. privind partajarea patrimoniului societății cooperatiste, mamă

nu a fost atacată în justiție, de către reclamantă, aceasta își produce toate

efectele, inclusiv bilanțul contabil de desprindere și înființare a celor 3

unități.

Împotriva deciziei instanței

de apel reclamanta S.O.C.O.M. I. Băneasa a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre

rejudecare.

Examinând recursul

reclamantei sub aspectul regularității formulării acestuia se constată că, deși

comunicarea deciziei instanței de apel i s-a făcut la data de 27 octombrie 2008

la sediul menționat constant de aceasta în actele dosarului, reclamanta a

formulat recursul la data de 17 noiembrie 2008, respectiv cu depășirea

termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurenta nedovedind

că o altă dispoziție de lege ar fi dispus altfel în ceea ce o privește, nici că

ar fi comunicat instanței de apel modificarea sediului său și nici că ar fi

incidente în cauză dispozițiile art. 103 C. proc. civ.

Față de cele de mai sus,

recursul fiind declarat după împlinirea termenului legal, imperativ, fapt care

atrage decăderea recurentei din dreptul de exercitare a căii de atac, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins, ca tardiv formulat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.O.C.O.M. I. Băneasa București împotriva deciziei comerciale nr.

407 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2009.