ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 974/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 5904 din data de 29 iunie 2006, Tribunalul București, secția a VI a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei SC S.I. SRL și a admis acțiunea formulată de aceasta împotriva pârâtelor SC S.E. SRL și SC E.S. SRL, dispunând revocarea actului de cesiune încheiat între acestea, act ce a avut ca obiect contractul de asociere din 9 iulie 1999. Reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune în revocarea actului de cesiune, întemeiată pe dispozițiile art. 975 C. civ. În considerentele sentinței, instanța fondului a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 975 C. civ.

ce țin de calitatea de creditoare a reclamantei față de pârâta SC S.E. SRL, fiind îndreptățită să participe la repartizarea beneficiilor, în calitatea sa de asociat, astfel încât să-i fie returnate sumele împrumutate conform contractelor din 22 februarie 2000 și 16 februarie 2001. De asemenea, s-a avut în vedere mărirea cu intenție a stării de insolvabilitate a societății debitoare, precum și complicitatea la fraudă a celei de-a doua pârâte prin încheierea mai multor contracte de asociere în participațiune, în cadrul cărora reprezentanții debitoarei au acționat și ca mandatari ai pârâtei SC E.S. SRL.

Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei s-a considerat că, aceasta are posibilitatea de a opta cu privire la calea procedurală de urmat pentru realizarea dreptului său, neputând să-i fie interzisă calea acțiunii pauliene pentru că nu a atacat mai întâi hotărârea adunării generale prin care s-a luat decizia perfectării contractului de asociere în discuție. Apelurile formulate de pârâte împotriva sentinței au fost admise prin decizia nr. 341 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI- a comercială. Urmare admiterii apelurilor, sentința a fost schimbată în parte, in sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, menținându-se celelalte dispoziții.

Pentru a pronunța această soluție, instanța apelului a reținut că excepțiile invocate de apelante cu privire la necompetența funcțională a Tribunalului, calitatea procesuală activă a reclamantei, calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC S.E. SRL, lipsa de obiect și inadmisibilitatea acțiunii revocatorii sunt neîntemeiate. Pe fondul cauzei, instanța a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii revocatorii, în contextul în care hotărârea cesiunii contractului de asociere a fost luată în cadrul adunării generale, în limitele actului constitutiv, fiind obligatorie pentru asociați în măsura în care nu a fost anulată. Or, din probele administrate nu a rezultat că hotărârea A.G.A. din 7 aprilie 2005 a fost anulată, motiv pentru care ea este opozabilă asociaților, conform art. 132 din Legea societăților comerciale.

S-a mai considerat că, deși reclamanta nu a făcut dovada calității de creditoare împotriva societății pârâte – în cadrul căreia deține calitatea de asociat – nici a faptului că aceasta și-ar fi cauzat starea de insolvență și nici că cea de-a doua pârâtă ar fi avut cunoștință de creanța reclamantei, iar cesiunea s-ar fi efectuat în scopul fraudării intereselor reclamantei. Instanța de apel a avut în vedere și faptul că cesiunea nu și-a produs efectele între părțile contractante întrucât, potrivit procesului verbal din 8 noiembrie 2005, pârâta SC S.E. SRL a convenit cu Primăria Municipiului București să înceteze valabilitatea contractului de asociere în participațiune din 14 iulie 1999 ce a făcut obiectul cesiunii, iar drept urmare au încetat și efectele contractului de cesiune ca act subsecvent.

Concluzionând că nu s-a făcut dovada prejudiciului cert suferit de creditoare prin încheierea contractului de cesiune s-a statuat că apelurile declarate de cele două pârâte sunt fondate, motiv pentru care au fost admise cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC S.I. SRL care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susține următoarele: 1.1. Decizia atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii ( art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). - cesiunea contractului de cesiune nu s-a hotărât în cadrul adunării generale din data de 7 aprilie 2005 așa cum eronat a reținut instanța apelului, ci în cadrul acestei adunări, asociații prezenți au fost doar informați despre această operațiune.

2. Decizia nu este motivată, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage casarea acesteia. - justificarea calității de creditoare în cadrul acțiunii pauliene s-a realizat atât din perspectiva calității de creditor corporatist cât și din cea a calității de creditor comercial și, deși au fost prezentate înscrisurile doveditoare ale creanței sale în valoare de 6.500.000 lire, instanța nu motivează această situație, ci se rezumă doar la a reține că are o creanță certă lichida și exigibilă împotriva pârâtei SC S.E. SRL. - Instanța a copiat toate condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene așa cum ele sunt sintetizate în doctrina de specialitate, adăugând o simplă negație fără a fi fundamentată pe un raționament juridic.

2. Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. - actul de cesiune nu a fost prezentat niciodată asociaților reclamantei deși a fost solicitat, în nenumărate rânduri. - refuzul vădit de a înfățișa un înscris, precum și răspunsul contradictoriu la interogator al pârâtelor ar fi trebuit să conducă la concluzia nu doar la existența în sine a actului juridic de cesiune, dar și faptul că nu a existat un preț al cesiunii. - prin ascunderea actului de cesiune s-a ascuns de fapt, caracterul prejudiciabil și fraudator al acestuia. - reținându-se că nu s-au produs efectele contractului de cesiune s-a schimbat natura juridică a actului de încetare, fiind evident că dacă cesiunea nu s-ar fi produs, nici încetarea nu ar fi avut loc.

- pentru perioada dintre momentul cesiunii și momentul încetării, contractul a produs efecte, concluzie ce se desprinde din chiar răspunsurile la interogator. 3. Decizia atacată este pronunțată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). - instanța a reținut în mod greșit faptul că sunt nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii pauliene întrucât prejudiciul suferit este reprezentat de cauzarea stării de insolvabilitate, societatea debitoare fiind conștientă de faptul că, urmare cesiunii, își provoacă această stare. De asemenea, se arată că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei conform titlurilor de creanță constând în cele doua contracte de împrumut menționate anterior, iar complicitatea la fraudă a SC E.S.

SRL a fost dovedită câtă vreme administratorul și asociatul debitoarei au acționat și in numele și pe seama terțului dobânditor. Prin întâmpinarea depusă la data de 24 martie 2009 de intimata SC E.S. SRL s-a solicitat respingerea recursului întrucât motivele de recurs indicate de recurentă sunt nefondate. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Decizia atacată nu conține motive contradictorii și nici străine de pricina, în contextul în care instanța de apel a analizat atât calitatea de creditoare corporatistă a reclamantei cât și cea de creditoare comercială a acesteia față de SC S.E.

SRL. Astfel, s-a reținut ca reclamanta nu a justificat calitatea de creditoare corporatistă atâta timp cât nu a făcut dovada anulării hotărârii A.G.A. în cadrul căreia s-a stabilit cesionarea contractului de asociere, situație în care hotărârea este obligatorie pentru toți asociații. S-a constatat de asemenea, că reclamanta nu a dovedit nici calitatea de creditoare comercială și că depunerea la dosar a două contracte de împrumut din 25 februarie 2000 și 16 februarie 2001, nu atrag automat caracterul cert, lichid și exigibil al presupusei creanțe. De asemenea, este nefondată critica conform căreia ar fi eronată reținerea instanței cu privire la data la care s-a hotărât cesionarea cât timp, în cadrul adunării A.G.A.

din 7 aprilie 2005 au fost prezentate informațiile despre această operațiune, iar votul asociaților prezenți reprezintă o ratificare a acesteia. Nici critica privind lipsa de motivare a hotărârii atacate nu poate fi primită, în condițiile in care, în cuprinsul considerentelor este expusă atât situația de fapt cât și normele de drept cărora li s-a dat eficiență, fiind în concordanță cu soluția pronunțată și cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Instanța a enumerat corect condițiile impuse de art. 975 C. civ. în cuprinsul considerentelor, enumerare necesară, dar care este urmată de analizarea îndeplinirii fiecăreia dintre acestea și fără de care ar fi rămas fără eficiență. 2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Deși se invocă schimbarea naturii vădit neîndoielnice a actului de cesiune se constată, din argumentarea adusă de recurentă, că se reiau aspecte ale situației de fapt ce nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală. Recurenta nu arată în ce a constat denaturarea actului în discuție, respectiv dacă acest act a fost încadrat unei alte categorii juridice. O schimbare a naturii actului juridic dedus judecății ar fi putut fi luată în considerare, în condițiile în care acesta ar fi fost calificat de așa manieră încât natura sa ar fi fost alterată în mod substanțial ceea ce nu se verifică în cauza de față. 3. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În mod corect s-a reținut de către instanța anterioară că cele patru condiții cerute de art. 975 C. civ. pentru promovarea acțiunii pauliene trebuie să fie îndeplinite cumulativ, iar în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada calității de creditoare a reclamantei împotriva pârâtei SC S.E. SRL, a faptului că pretinsa debitoare și-a creat sau și-a mărit starea de insolvență prin cesionarea contractului de asociere, nici că prin operațiunea cesiunii s-a urmărit fraudarea reclamantei și nici complicitatea la fraudă a terțului dobânditor astfel încât să se poată dispune revocarea actului respectiv. Mai mult chiar, în condițiile în care întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul asocierii a fost restituită conform procedurii Legii nr. 10/2001 foștilor proprietari (situație necontestată de părți), iar SC S.E.

SRL a convenit cu Primăria Municipiului București (cea care adusese terenul în asociere) încetarea contractului de asociere din 14 iunie 1999 ce a făcut obiectul cesiunii, ca act subsecvent, operațiunea contestată în cauză și-a încetat efectele. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte consideră că motivele de recurs invocate de recurentă nu sunt fondate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.I. SARL Luxemburg împotriva deciziei comerciale nr. 341 din 25 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.