ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4842/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4842/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea formulată petentul C.I.M. a
solicitat anularea rechizitoriului emis în dosarul nr. 108P/2001 de către
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
În motivarea cererii petentul a susținut că
nici dl. procuror C.I. nici instituția în numele căruia a acționat, respectiv
Curtea de Apel Pitești, nu aveau competența legală să efectueze cercetări, să
întocmească rechizitoriul și să sesizeze instanța de judecată.
Examinând cererea formulată, în raport de
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este
inadmisibilă motiv pentru care o va respinge ca atare.
Pentru a ajunge
la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ. Înalta
Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor
curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Contenciosul administrativ este definit
prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea
de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente
potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o
autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,
după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din
nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o
cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din
prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral
cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea
executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau
stingând raporturi juridice.
Or, în cauză, reclamantul nu contestă
acte administrative care pot fi cenzurate pe calea contenciosului
administrativ.
În raport cu aceste dispoziții legale și
prin prisma actelor dosarului, rezultă că demersurile reclamantului se
circumscriu sferei procedurii penale și nu a contenciosului administrativ.
În consecință pentru considerentele
arătate Înalta Curte va respinge prezenta cerere ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de C.I.M.ca
inadmisibilă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4
noiembrie 2009.